Americanizare și integrare în obsolete

Am cunoscut de curând un tânăr inteligent și eficace pe feuda sa, care nu avea habar cine este Mircea Dinescu. Nu-i auzise vreodată numele acest prăselnic tânăr de 20 de ani. Nu cunoștea și nu cunoaște (m-am retras subit din conversație) scriitorul Mircea Dinescu, jurnalistul, revoluționarul, bucătarul, omul Mircea Dinescu. În oblongele glisări ale telefonului deștept (smartphone swipe, dăăăh), pe tânărul model nu l-a încercat vreodată curiozitatea revoluției din 1989.

Nu am ales exemplul negativ, vorbim despre un reprezentant de seamă al milenialilor, un tânăr de succes care muncește, învață, trăiește pe cont propriu. Ba mai ține și discursuri motivaționale în fața altor sute de mileniali. Tot respectul! Doar că nu a auzit de Dinescu. Și nici de termenul “antisemit” – a întrebat fără jenă într-o discuție amicală despre bizarul termen: antisemit

Nu vreau să acuz, doar identific fenomene intrate în obișnuință, la care boșorogul din mine încă nu s-a adaptat. Acest tânăr model trage în spate o pleiadă colorată de minți efervescente, viitorul țării… viitorul cuiva. Tineri inteligenți care au acces la educație și citesc! Citesc poate mai mult decât am făcut-o noi, boșorogii. Pentru că nu mai au maidane să bată mingea, nu mai au țăvuști și cornete, nu mai au capre. Au internet integrat în scutec și smartphone ca prim părinte. Or fi 50% analfabeți funcțional, dar 70% petrec minimum 6 ore/zi cu ochii în telefon (nu zic eu, au măsurat experții).
Continue reading

Să scrii bine

”Eu nu citesc autori români în viață” așa m-a anunțat una dintre miile de vizitatoare ale standului nostru la Bookfest.

Ghinionul ei că a picat acolo exact sâmbătă când hotărâsem, într-un efort impresionant de voință, să-mi ies cu totul din piele și să fiu ăl mai lipicios librar de pe fața pământului. Odată intrat în rol, era absolut imposibil să vorbești 2 minute cu mine și să nu pleci cu o carte de acolo. Așa a făcut și ea, cu promisiunea fermă că dacă o să am un accident în următoarele zile, colegii de editură o să o anunțe ca să poată citi liniștită Cameleon-Baza.

Nu pot să zic că  m-a surprins în vreun fel reticența asta față de autorii români de literatură de consum, o împărtășesc în mare parte. La mine are un motiv foarte clar și până nu demult am crezut că așa e pentru toți – scrisul prost. Continue reading

Despre carti si motivatii personale…

broascaIncep prin a spune ca un autor de beletristica este un artist, un entertainer. El scrie carti pentru un public cititor (larg sau de nisa), in speranta de a-l incanta si de a-i oferi clipe memorabile.

Succesul unei carti se defineste prin numarul de exemplare vandute, raportat la nisa din care face parte (genul literar + piata de desfacere). Succesul unei carti insa nu este garantat de calitatea scrierii. Prin urmare, exista carti foarte bune din punct de vedere literar, care nu au succes la public, la fel cum exista si foarte multe carti, mai putin valoroase, care se vand foarte bine.

De ce unele carti se vand mai bine decat altele, este o intrebare care lasa loc la prea multe raspunsuri si interpretari potential valide, incat sa insist pe aceasta tematica in acest articol. Sa zicem doar ca succesul, asa cum l-am definit mai sus, reprezinta perspectiva din care o editura priveste lucrurile. Si nu numai ea, ci intreaga piata de carte.

Din perspectiva unei edituri, reteta succesului este un mixt alcatuit din genul literar, din modul in care o carte este promovata, popularitatea autorului, calitatea scrierii si, nu in ultimul rand, marimea pietei de desfacere.
Continue reading