Suporteri la bine sau deloc

Steag_Romania-1024x640Imediat după eliminarea Simonei de la US Open, suflarea sportivă românească a revenit la tradiţionalul fotbal. Nu că am fi ignorat fotbalul până atunci, dar exista măcar şi un alt areal de interes pe care făceau tumbe jurna…comentatorii de sport.

În mod surprinzător, turma de mioare păstorite de ciobănaşii gazetari devenise interesată de tenis. Se făceau zilnic calcule şi analize, se anticipa pe ce loc WTA va fi Simona peste o zi, peste o oră; se încingeau chefuri prin redacţii dacă altă sportivă din top 3 se accidenta grav pentru câteva luni. Suporterii Simonei erau atât de afundaţi în simpatii şi naţionalisme, încât primeau cu apaluze şi chiuituri vestea că Na Li şi-a distrus genunchiul.

Ajunge “a noastră” pe doi? Uaaa, ce buni suntem. Hai noroc, pentru cât mai multe mâini şi picioare rupte!

Nivelul de entuziasm din jurul Simonei sărise gardul decenţei, până în oborul porcilor. Devenisem enervant de gălăgioşi, de grohăitori. Dar nu m-am panicat. Am ştiut că în curând se va face linişte. Odată cu depăşirea vârfului de formă şi cu primul eşec major al româncei.

A venit US Openul şi, într-adevăr, s-a lăsat o linişte ascetică peste tenisul românesc. Atât de linişte încât poţi să auzi copiii crescând (vorba lui Andru).
Entuziasmul, simpatia, naţionalismul, tăria-n tenis: efemeride ce eclozează şi mor în aceeaşi zi.

Şi ne-am întors la fotbal. La fel de agitaţi şi de pretenţioşi ca înaintea fiecărui “război” de până acum. “Dacă nici acum, atunci când?” striga ieri un jurnalist renumit şi vechi. De parcă “ai noştri”, ai căror lider joacă la o echipă mediocră din Turcia, ar fi superiori grecilor măcar la un capitol.
Matematica şanselor arată aşa:
Grecia 2.05 / Egal 3.30 / România 4.33

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

5 Comments

  1. Daca tot vorbim de fotbal, de mult nu cred ca am avut o nationala atat de slaba si compusa din atat de multi ratati. Daca luam lotul cu Grecia jucator cu jucator avem asa:
    – 2 jucatori titulari la echipe de fotbal mediocre din campionate serioase (Maxim si Grigore, dar probabil ca Grigore o sa se rateze ca orice roman care a plecat recent din campionatul nostru intr-unul serios)
    – 3 jucatori care freaca banca la echipe de fotbal ok din campionate seriose (Chiriches, Pantilimon si Tatarusanu), care probabil vor ajunge intr-una din categoriile de mai jos
    – mediocrii ratati care isi fac veacul prin echipe mediocre din campionate mediocre (Turcia, Grecia, liga a 2a engleza) sau prin echipe bune din campionate slabe (Bulgaria, Arabia Saudita)
    – ratatii care nici macar n-au reusit sa prinda un contract in categoriile de mai sus si joaca in campionatul nostru, campionat slab cu echipe care sunt umilite cand joaca intr-o competitie serioasa, cum ar fi Champions League, (Clujul si Urziceniul au fost exceptii, plus ca au jucat decent in Liga acum cativa ani, nu recent)

    Asa ca am ajuns sa chemam un jucator de 31 de ani a carui varf de cariera a fost ca a jucat la Gaz Metan Medias si Petrolul Ploiesti, un debutant de 25 de ani care a jucat toata cariera lui la Ceahlaul Piatra Neamt, un alcoolic de nivelul ligii a 2a engleze (unde toti sunt alcoolici, probabil), niste jucatori de la echipe mediocre din Grecia care sunt aproape de retragere, un debutant de 26 de ani care a jucat doar in ligi inferioare de la noi sau la echipe care se chinuiau sa scape de retrogradare si care practic are doar 3 ani in prima liga, plus vreo 3 “mari talente” care au esuat la echipe de la mijlocul clasamentului din Turcia.

    Reply

Leave a Comment.