Sunt scriitor

Am fost scriitor de când am învățat să scriu. Tot timpul aveam de așternut câteva litere în plus față de ce era nevoie, o serie cu un dulău dat dracu care împărțea dreptate pe străzi și o versiune de terminator neaoșă prin generală, niște poeme demonice de ți se ridica părul pe ceafă în liceu și multe, multe rânduri scrise doar ca să fie scrise.

Asta e chemarea scriitorului, să scrie chiar dacă nu-i folosește la nimic, să scrie pentru că așa îi cere pana, să scrie fără public și fără altă ambiție decât cea de a scrie frumos, să scrie pentru scris.

Așa am ajuns să scriu bine, cu mii de rânduri puse pe hârtie fără să le vadă nimeni și mii de rânduri pe care le-au văzut doar câțiva. Niciodată nu m-a învățat nimeni nimic despre scris și totuși m-au învățat atâția, nu am avut nici un profesor, nici măcar un singur sfat pentru asta, dar am avut o mie de modele, toată biblioteca copilăriei.

Ambiția de a fi citit, visul de a trăi din asta, siguranța pe ce scriu, aroganța de a jongla cu stiluri diferite, toate astea au venit mai târziu, când am știut că sunt deja un scriitor adevărat. Voi fi în continuare unul cât timp voi mai avea o carte de scris, iar asta pentru mine pare a fi ceva veșnic – tot timpul mai am în degete încă o carte de scris, tot timpul aștept cu nerăbdare s-o termin pe cea începută pentru că cea viitoare sună atât de bine și are o idee atât de puternică…

Sunt mic, mic cât un purice și nu știe nici dracu de mine. Chiar dacă scriu mai bine decât o oștire de nume cunoscute, de titani literari moderni, nu știe nici dracu de mine. Și doare. Și nu-mi oferă cât îmi trebuie. Și nu-mi ia grijile de pe cap. Și vreau mai mult. Și mă consum. Și nu mai am răbdare. Și dau cu pumnii în zidul dintre mine și infinitul de cititori, ca să mă bage în seamă. Sunt bun, sunt adevărat, sunt aici, ce naiba vă mai trebuie ca să mă citiți cu milioanele?

Și-apoi respir printre frustrări și scrisul mă cheamă din nou, așa cum mă chema când scriam doar ca să arunc repede textul la gunoi, înainte să mi-l fure taică-meu din cameră. Și-mi dau seama că din asta trăiesc, din ce îmi place mie să fac și chiar dacă nu e încă destul de bine, e departe de a fi rău. Și chiar dacă nu am milioane de cititori, am mult mai mulți decât atunci când scriam pentru coș.

Și coșul nu îmi spunea că scriu fain de tot, nu îmi mulțumea pentru plăcerea cititului, nu îmi cerea insistent o urmare la ce-am scris. Și ei, cititorii, îmi spun că sunt un scriitor adevărat. De altfel nu am primit o singură notă slabă de la ei, unele sunt mai mari decât mi le-aș fi dat chiar eu.

Asta mă face puternic. Asta mă face sigur pe mine. Știu că dacă mă apuc să scriu despre melci în galop, să le descriu foșnetul aprig printre frunze de toamnă, tumultul cochiliei, ochii tăind, lăsați pe spate de la viteză, aerul dimineții și valurile copitelor cleioase pe pământul aspru, o să te fac să te oprești amuzat și să-ncerci să-ți imaginezi o clipă o pereche de melci galopând în vânt. Asta e forța scrisului meu, la asta au folosit zecile de mii de rânduri scrise pentru nimeni și asta mă face să cred că din purice o să fiu leu. Că din sute de ochi o să se facă milioane.

Sunt un scriitor adevărat. Asta însă nu contează prea tare, absolut toți cei care scriu cred asta, de la copywriterul pentru etichete de zacuscă până la E.L.James, ce contează este că mai am o carte de scris. Întotdeauna mai am o carte de scris.

 

 

 

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

10 Comments

  1. “de la copywriterul pentru etichete de zacuscă” – Nu stiu despre cei care scriu etichete pentru zacusca, dar copywriterii din agentii se cred cu 1-2 niveluri peste scriitorii clasici (partea trista e ca, in Romania chiar sunt).

    Urmarindu-l si pe Rushdie si gandindu-ma la propria meserie, imi dau seama ca undeva trebuie sa se produca o sciziune. E aproape imposibil sa le impaci pe-amandoua pe termen lung.

    Reply
    • Krossfire, maine ar fi ziua in care ne putem vedea la Bookfest.
      Hai mai spre seara daca poti. Asa dupa ora 17.00. Dam o Terapia.

    • mda si blogerii de top o dau cu – suntem sus pentru ca stim sa scriem – cand ei leaga cuvintele undeva la nivel de clasa a-5-a si tocmai asta le ofera succesul pentru mase.

      sincer, indiferent de cum și pentru ce scrii, eu nu cred că trebuie să te compari cu un scriitor până nu scrii literatură. Să bagi 3 replici și-un slogan sau să scrii un articol de blog fără greșeli nu te califică drept scriitor, indiferent de ce crezi sau nu despre valoarea ta.

      știu că în publicitate/bloging/copywriting ca și în tagma scriitorilor, orgoliile sunt enorme și toți sunt miezul de la dodoașcă, de multe ori fără nicio bază – există la fel de multă maculatură stupidă în copywriting cât și în scenaristică cât și în literatură, numai că s-o dai în epic fail cu un slogan de 3 cuvinte sau un articol de 50 e mai penibil decât cu ceva mai greu de făcut, de asta nu m-aș hazarda in stabilirea treptelor de valoare.

      singurul mod de a te pune corect în ecuație față de un scriitor este să scrii literatură și să te uiți spre niște cărți bine scrie, nu spre tonele de maculatură publicate de generația ce stă să apună, necitite de nimeni, premiate în cerc și stocate prin sufrageriile autorilor :)))

      asta nu înseamnă că nu am detectat deja printre milioanele de copywriteri câțiva despre care sunt convins că ar scrie mai bine decât mulți autori cu experiență în branșă, doar că nu-s așa de mulți pe cât cred ei și nici autorii ăia cu experiență nu-s așa de grozavi :))))

  2. Hary: In mod normal, ar trebui sa ajung duminica dimineata la Bookfest (pentru un eveniment de lansare multiplu care-mi implica si propria carte). Pot incerca si maine, dar dupa birou (deci probabil dupa 18.00, daca mai sunteti prin zona si daca ajung inainte de inchidere). Eventual iau si niste carti cu mine.

    Vlad: Daca te gandesti la copywriterii din agentii mici si la impostorii ajunsi in bransa inainte de criza, da. Totusi, ultimii ani au inceput sa profesionalizeze zona si acum un copywriter face fix ce trebuie sa faca: gandeste, scrie de rupe (cam juma de roman pe saptamana, uneori), face prezentari, adaptari, strategii etc. Cei care castiga decent in profesie cam asta fac si au si pregatirea pentru asta(ca altfel, ai si oameni care scriu bannere pe 10 euro). Daca ai genul ala de copywriter pubilicitar, cu ani de zile de experienta in spate, il poti converti rapid la scriitura. Invers insa, metoda functioneaza in putine cazuri (culmea, stiu vreo doi scriitori ajunsi prin agentii mari care de cativa ani nu mai pot scrie din cauza stresului, volumului de munca si al ritmului teribil).

    Spuneam ca exista o diferenta intre copywriterii acceptabili/buni si scriitorii de acelasi calibru prin prisma faptului ca primii sunt in principal tehnicieni ai scrisului si specialisti in marketing, genul de oameni care vor nu vor, trebuie sa produca un text decent ASTAZI, altfel vor fi penalizati. In plus, faptul ca trebuie sa scrii saptamanal pe 3-4 voci, in functie de brand, iti cam erodeaza propria voce. Scriitorii au multe alte luxuri legate de propria creatie, motiv pentru care si rezultatul final ar trebui sa fie mai bun (dar nu e, intr-o covarsitoare majoritate a cartilor scrise in Romania). De-asta e mai greu sa faci switch-ul de la luxul unui material bine scris la productia zilnica de text care va fi macelarit de diversi intermediari. Probabil de-asta am si obsesia de a corecta un text de 4-5 ori, chiar daca o sa-l public peste ani. Am cumva senzatia ca editorul imi va da un feedback nasol de cateva pagini care ma va face sa stau peste program :))

    Eu sunt pro “vanzare” si adaptare pentru public (defect profesional), dar vad ca pana si asta lipseste pe piata locala. Oameni isi macelaresc ideile (cu buna stiinta sau din pura ignoranta), le promoveaza agresiv si atunci cand li se spune ca sunt slabe se ataca si spun ca publicul e cretin.

    Cat despre “bloggeri”: nu am identificat prea multe talente printre ei, nici literare si nici publicitare. Da, stiu ca toti ar putea sa scrie o carte si ca toti ar face mai bine treaba decat oamenii din agentii, dar aparent niciunul din lucrurile astea nu se intampla. Cele mai distractive CV-uri si interviuri de angajare ii au in plan central. Cei “buni” scriu decent si cam atat, dar castiga prin noutate, pozitiile abordate sau spam, in multe cazuri.

    P.S: Copywriterii sunt mai apropiati de jurnalisti ca abordare si deadline-uri, dar si ei si scriitorii spun acelasi lucru: povesti. Diferenta e ca scriitorii isi pot spune propria poveste 🙂

    Reply
    • Din câte văd noi avem cam aceeași perspectivă asupra scrisului de carte, una destul de învechită și care nu ne avantajează practic – textul dintr-o carte trebuie să fie cea mai înaltă expresie a talentului și exprimării literare.

      Eu când zic scriitor la asta mă gândesc, la un maestru al cuvintelor și contează enorm pentru mine nu numai ce scrie ci și cum scrie. Iar pe sub ștacheta asta trec și foarte mulți scriitori consacrați la noi.

      Tu vorbești de luxul unui scriitor de a-și stabili un tempo, iar eu, care, de când fiică-mea a mai crescut un pic, nu mai am cum să fac deloc lucrul ăsta și mă omoară cu zile :))), nu pot decât să îți dau dreptate. Este un avantaj enorm pentru calitatea textului să poți sta pe el până iese bine.

      Dar, să scrii jumătate de roman pe săptămână ca text de copywriting este total diferit de jumătate de roman pe săptămână ca scriitor. La fel cum cel din urmă are luxul timpului și ritmului, la fel cel dintâi are niște avantaje enorme – subiect, cadru general, câteodată chiar idei și personaje deja stabilite, mult mai puțină presiune să găsească un subiect sau un unghi original, mult mai puțină presiune din partea genului și a ștachetei la care trebuie să se ridice cu materialul și așa mai departe. Toate astea fac posibil ritmul acela colosal de scris. În plus și faptul că îți vezi munca promovată imediat, ca ai o finalitate clară și rapidă, ajută enorm mental.

      Pe asta mă bazez când spun că da, o fi jurnaliștii și copywriterii profesioniști ai scrisului, dar e vorba de producerea unor texte mai ușoare decât o carte. Și-s mai ușoare dintr-o mie de motive, iar faptul că timpul e scurt nu le face mai grele. De asta nu o să pun niciodată un profesionist al scrisului de altfel pe picior de egalitate cu un scriitor bun, până nu va demonstra că e.

      Și reciproca e valabilă, când nu ai condeiul iute și nu poți să te adaptezi ritmului, nu poți să fii nici jurnalist în epoca afișărilor nici copywriter.

      Departe de mine de a apăra tagma scriitorilor români, nu am nici o afecțiune pentru nivelul general al reprezentanților ei și nici respectul nu mă dă afară din casă – apăr însă ideea de scriitor așa cum o văd eu și cred că și tu – un artist al cuvintelor, iar unul de ăsta nu e așa de ușor de scos nici din zece ani de copywriting serios, să spunem, pentru că da, ai mai mult timp, dar scrisul și ce stă în spatele textului este altceva.

      Da, mă refeream la copywriteri în general la fel cum și tu nu te gândeai numai la scriitori geniali :)))

  3. “subiect, cadru general, câteodată chiar idei și personaje deja stabilite,” – Teoretic. Practic, de multe ori, tu dai si directia si strategia. Partea cu vazutul muncii suna bine in teorie, dar in practica e o diferenta enorma de la “copilasul tau” (o campanie bine gandita si frazata despre economie) la “ce au pus baietii pe site/panou/TV” (niste sloganuri de tip AI MAI MULT, CU 30% MAI IEFTIN!”). Undeva la mijlocul procesului te cam dai batut.

    Altfel da, scriitorul ar trebui sa puna pe foaie maxima expresie a talentului si muncii care l-a adus pana acolo (de-aia Stephen King considera scriitura constanta un job extrem de stresant). Faptul ca majoritatea nu o fac, cel putin in Romania, ma face sa nu-i consider inca “profesionisti ai scrisului”.

    Prefer sa tin speciile separate (scriitori, jurnalisti si copywriteri) tocmai pentru ca multi scriitori publicati si chiar apreciati nu sunt capabili sa scoate texte de coerenta si corectitudinea celor scoase de un copywriter, decat dupa ore bune de concentrare (ceea ce i-ar face copywriteri slabi si poate si scriitori slabi, daca stacheta ar fi mai sus).

    In general, prefer sa-i vad ca pe specii separate si sa sper ca as putea fi un hibrid, ca Rushdie si ca alti cativa (pastrand evident proportiile – exemplul lui Salman Rushdie este insa foarte cunoscut).

    Reply
  4. ^Mai e ceva. In tarile unde industria cartii este foarte dezvoltata, din 300-400 de scriitori activi pe piata (cifra aleatorie), o sa fie vreo 50-60 peste medie si vreo 20-30 chiar buni. Majoritatea sunt “cernuti” de public. Numarul de copywriteri reali (fara omuleti din agentii mici sau baieti care scriu “la client” in vreun colt de tara) e ceva mai mic, existand insa si o masa deloc neglijabila de oameni care pot scrie un text si cam atat, fara vreo idee coerenta in spate. Si ei isi spun tot copywriteri si polueaza inutil profesia, intr-un final ajungandu-se la ideea ca nu prea exista talent in publicitate.

    In Romania e fix invers. Publicitatea inca are o aura mistica (desi nu si-o merita) si din ea mai rasar cateva talente (vezi premiile luate la Cannes si Golden Drum de agentiile romanesti), pe cand zona scriiturii e impartita intre cele 3-4 nume vechi care pot trai decent din scris si sute de oameni care se autodenumesc scriitori. Impostura e mai mare intr-o zona in care ea ar trebui sa fie mult mai usor detectata…

    Reply
  5. Chiestia cu jumătate de roman scris într-o săptămână este relativă. Un roman poate avea 50k cuvinte la fel de bine cum poate avea și 500k :). Apropos, de ce nu mai este la vânzare Copilul Deltei pe site-ul editurii? Voiam să îl fac cadou cuiva…

    Reply

Leave a Comment.