Românie din străbuni,
Ţara mea de duh şi stâncă,
Precum dangătul răsuni,
Eşti ca doina de adâncă.
Aripi mari te duc în zbor
Către zări de mult visate.
România mea de dor,
Ţara mea de libertate.
Nu mai pui nădejdii frâu,
Tot ce-i rău e-acum în scapăt.
România mea de grâu
Şi de codri fără capăt.
Fals.
Şi de la acelasi poet, special pentru duminica:
Tu ne eşti Părintele
Ți-s de foc cuvintele
De prin toate luncile
Îți sfințim poruncile
Eşti podoaba ramului
Răsăritul neamului.
Sau cum spunea un alt mare poet roman:
“Ca toti Boierii mintii intr-un cor
Te-am laudat, Iubit Conducator
Si-ncovaindu-ma adanc din sale
Te-am lins profund, Marite Nicolae.”
Hary, strofa din comentariul meu anterior a fost scrisa pentru Majestatea Sa Regele, nu pentru Nea Nicu 🙂
Regele care? Mihai, Ferdinand, Carol I sau II?
Dani,
ar trebui sa-ti fac eu observatia asta, stii?
Cum sa citezi, special pentru duminica, versurile scrise pentru regele Carol II? :))
Puteai sa le iei pe astea, scrise tot de poetul rusofil citat de anatati, luate fix din acelasi loc, de unde le-ai luat si tu.
S-ar fi potrivit mai bine, pentru dumunica de vot:
„Partidul e-n toate
E-n cele ce sunt
Și-n cele ce mâine vor râde la soare
E-n pruncul din leagăn
Și-n omul cărunt,
E-n viața ce veșnic nu moare.”
Hary, azi n-am citat eu.
Chiar m-am gândit că pe “stilul” ăsta o să meargă Dani azi cu poezia 🙂 am sesizat la el o predilecție pentru poeți din ăştia preocupați cu proslăvirea :))))
Pai na, Vadim si Păunescu sunt deja yesterday :))
:))) îţi dai seama că mi-o fost lene să caut pe google şi nu ştiu cine-o scris versurile astea de azi. Mă gândeam că Păunescu.
nici eu nu am stiut, dar nu mi-o fost lene sa caut cu gogu…:))