Statele Unite ale Europei

Problema cu zona Euro este ca – si asta spun renumiti specialisti financiari, nu eu – nu are viitor fara un consens politic. Euro-ul ca moneda unica, se pare ca nu poate functiona pentru mai multe state suverane. Sunt diferente prea mari intre tarile membre, astfel incat politicile monetare, masurile economice si deciziile politice impuse de UE, care functioneaza cu succes in anumite state, din pacate nu se pot aplica in altele, pentru ca nu se potrivesc cu interesele politice si situatia economica din tarile respective.

Este o realitate dureroasa pe care politicienii eurpeni si UE nu au avut curajul sa o accepte pana in prezent, cu toate ca specialistii i-au avertizat de mult timp ca zona Euro nu poate functiona in conditiile in care exista mai multe state suverane politic, cu interese nationale diferite.

Solutia discutata in ultima vreme (la modul serios) in Germania este infiintarea unui suprastat, Statele Unite ale Europei, care sa fie format din statele membre din zona Euro.

Asta ar insemna ca fiecare stat membru sa fie dispus sa renunte la suveranitatea sa politica punandu-si destinul national in mainile Statelor Unite ale Europei.

Alternativa la SUE, spun unii specialisti financiari din Europa si SUA, este sfarsitul zonei Euro, care in forma aceasta nu mai poate fi sustinuta, pentru ca a dat gres, dovada suprema fiind situatia Greciei, dar si a Spaniei, Italiei, Portugaliei…

Pentru mine, Statele Unite ale Europei reprezinta un viitor pentru care merita luptat.

Voi ce parere aveti?

 

Spatiul nu a fost niciodata problema mea, nici timpul. Infinitul si vesnicia in schimb, ma omoara…

17 Comments

  1. nu cred ca o sa fie posibil sa fie pus in practica, sunt prea multe orgolii in joc, mai ales in contextul in care partidele euro-sceptice cresc in popularitate peste tot

    Reply
    • Partidele eurosceptice critica zona euro de acum, ca nu mai poate fi sustinuta. Solutia lor: revenirea la monezile nationale.

      Oarecum au dreptate, pentru ca asa cum e acum, nu functioneaza.
      Nu te poti baga in politica interna al unui stat suveran fara sa-l abuzezi. Din nou, exemplul Greciei.

      Solutia alternativa ar fi SUE. Legat de SUE, euroscepticii nu au vreo opinie inca formata. S-ar putea ca multi sa o accepte.

    • Perkele,
      Pai Germania nu ar mai fi un stat suveran.
      Va fi doar un stat membru SUE, sa zicem un fel de California in SUA 🙂

  2. Da, se poate forma SUE. Dar compus din Germania, Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania, Portugalia, Austria, Elveţia, ţările nordice, BeNeLux + piticii (Andorra, Liechtenstein, Monaco)…şi cam atât. Hai, poate şi Cehia, Slovenia, dar cu indulgenţă.

    În dreptul Cehiei tragem o linie şi spunem stop. Nu îmi imaginez statele de la est de linie, membri SUE. Sunt diferenţe economice şi sociale prea mari pentru a reuşi omogenizarea.

    Vedem difrenţele dintre greci şi vestici: urieşeşti – par de pe continente diferite. Deşi grecii fac parte din zona euro. Despre diferenţele dintre români şi vestici nu cred că are rost să discutăm. Nici cu polonezii nu cred că şi-ar dori cetăţenii din vest să facă o astfel de uniune.

    UE este în momentul actual supradimensionata. Avem membrii de prim rang, adică fondatorii şi cei care au aderat până în 2004 (în total, 15 state). Şi membrii de rang secund, printre care şi România. Noi şi bulgarii cred că suntem chiar de rang terţ.

    Nu îmi imaginez vreodată ca membrii de prim rang să accepte o astfel de înfrăţire, dusă până la contopirea într-un singur organism.

    Nu cred că s-ar putea realiza, în primul rând din cauza diferenţelor majore (economice, sociale, culturale).
    Şi în al doilea rând din cauza orgoliului naţionalist al cetăţenilor.

    În cazul SUA a fost alt context. Vorbim despre state noi, fără istorie (la acel moment), cu nimic de pierdut, care au crescut împreună. Deşi există diferenţe între statele americane, în punctele esenţiale există asemănări, consens şi o istorie comună (în acest moment) care îi ţine uniţi.

    Este la fel cum ar creşte împreună, în aceeaşi casă, nişte copii adoptaţi de o familie. Chiar dacă nu sunt înrudiţi prin sânge şi sunt total diferiţi, vor ajunge să se considere fraţi.

    Nu cred că ar funcţiona la fel de bine convieţuirea în aceeaşi casa, dacă în locul copiilor punem nişte adulţi de 30-40 de ani, străini până atunci.

    Reply
    • Spre deosebire de zona euro cu state membre suverane, in SUE nu vor mai conta atat de mult diferentele economice de la inceput, pentru ca administratia centrala SUE ar creea conditiile optime pentru a asigura succesul reformelor structurale, in toate statele membre mai slab dezvoltate.

      Imagineaza-ti o Romanie care nu este condusa de romani, ci de nemti, austrieci, francezi, olandezi, finlandezi, etc… cetateni SUE care pun bazele unei noi clase politice centrale, cu politicieni integri, cu o administratie de stat functionala, cu functionari bine instruiti si pregatiti, romani si straini lucrand cot la cot, cat crezi ca va dura pana cand in Romania economia va inflori si nivelul de trai va creste?

      Stiu, majoritatea romanilor m-ar declara tradator de tara si de neam, pentru astfel de ganduri. Pana nu demult in Romania lumea striga inca in gura mare, nu ne vindem tara si eu deja ma gandesc la Romania ca la o regiune, o provincie europeana, multiculturala, prospera si puternica in cadrul SUE. :)))

    • “Imagineaza-ti o Romanie care nu este condusa de romani, ci de nemti, austrieci, francezi, olandezi, finlandezi, etc… ”
      Hary, şi pe nemti, austrieci, francezi, olandezi, finlandezi, cine ii mai conduce? Nu cred ca exista atat de multi specialisti, ca sa ne mai ajunga si noua 🙂

      Problema nu o sa fie la romanii nostri. Cred ca in mare parte ar fi de acord cu ideea. Simplul fapt ca, macar ca si concept, vor fi considerati la acelasi nivel cu nemtii, austriecii, francezii, etc. i-ar bucura nespus pe romani.

      Problema o sa apara in randurile cetatenilor vestici. O astfel de uniune poate s-ar dovedi in folosul tuturor pe termen lung.

      Dar in primii ani, cu totii vor fi obligati la sacrificii, vor simti austeritate, obligatii. Atunci cand neamtul sau englezul va munci mai mult si va castiga poate pe jumatate, ce reactie crezi ca va avea? Una echilibrata, bazata pe maturitate, ingaduinta si sacrificiu personal, concret pentru un bine universal, abstract?

      Nu cred ca Europa este pregatita pentru asa ceva. Este prea tarziu si in acelasi timp prea devreme.

      Prea tarziu, pentru ca înfrăţirea asta trebuia sa se faca dupa modelul SUA. Sa crestem impreuna si, desi diferiti, sa avem suficiente in comun, acolo, in punctele esentiale. Asta se observă si la europeni, dar la popoarele care au crescut în “găleata” protejată a Europei: francezi, habsburgi, prusaci, saxoni. Desi suntem latini, si noi si francezii, Franta are infinit mai multe in comun cu Germania decat cu noi.
      Am crescut mult prea diferiti social si cultural fata de “găleată”. Din acest punct de vedere este prea târziu.

      De ce prea devreme? UE nu a ajuns încă la acel colaps care să impună măsuri radicale de salvare. Cetăţenii vestici trăiesc încă foarte bine; confortabil. Nu îi motivează absolut nimic în acest moment să facă sacrificii de asemenea amploare.

    • Dani,
      Prea tarziu sigur nu este, pentru ca un model ca SUE nu a mai existat niciunde in lume. SUA nu este un bun exemplu, a fost alt context, alte vremuri. SUE ar fi ceva cu totul nou.

      Prea devreme, da. Mult prea devreme, dar nu numai din cauza vesticilor, care aparent ar avea mai mult de pierdut. Ei sunt mult mai aproape de SUE ca mentalitate decat popoarele balcanice, ale caror identitate nationala este inca foarte bine conturata de traditii si credinte provinciale.

    • Da, diferentele religioase, inca un aspect. Noi, grecii, bulgarii, sarbii – ortodocsi, iar restul SUE – catolici si protestanti.
      Cand o auzi Ciprian ca ne înfrăţim cu homosexualii, îţi dai seama vai şi amar? :))

  3. PS: Steagul SUE mi se pare corect. Are 12 stele, la fel ca steagul UE 🙂
    Daca ne gandim la steagul SUA, tot cu stele, realizam ca fiecare stea reprezinta un stat. 50 de stele, 50 de state.
    Steagul UE a fost adoptat in 1985. La acea perioada, UE era formata din 10 state, dar era sigura aderarea a inca doua (Spania si Portugalia) in 1986. Deci 12 stele, 12 state.

    Reply
  4. Este o utopie asta cu SUE. Presupunem ca altii, niste functiuonari politruci isi vor da interesul pentru Romania si ca le va pasa de noi. Sa fim seriosi. Suntem la margine de Europa pentru ei sub toate aspectele. Ca si cand politicianul de la noi din Bucuresti nu mai poate de ce se intampla in dabuleni sau intr-un sat din nordul Moldovei.

    Nimeni nu isi poate stie interesul mai bine pentru tara sa decat cei ce locuiesc acolo.

    In plus nivelarea culturala si spirituala in spatiul public ar fi si mai accentuata.

    Ideea asta ca cei care trega sforile acum la Brusell, Moscova, Washington sunt oameni de bine, car vor sa faca lucrurile sa mearga este asa de naiva ca imi vine sa pic pe jos cand o aduc.

    Daca la cel mai de jos nivel, sa zicem la consiliul local din Timisoara, se trga sfori, se urmaresc interese, etc. Vezi acum ce este in UE, unde sunt 60.000 de birocrati care fac orice numai voia natiunilor si 700 de parlamentari dedicati in general dar fara nici o putere executiva.

    Unde mai este democratia in UE sau unde in lume mai este demos-cratos?

    Asta imi arata doua lucruri depsre Hary: primo este un om fundamental bun si care nazuieste spre bine. Secundo: desi cunoaste multe lucruri, da uneori dovada de o naivitate copilareasca de negrait; care arata iarasi ca are o inocenta de copil in el si deci ca este un baiat bun 🙂

    Reply
    • Ciprian,
      desi esti ortodox credincios practicant, vezi lumea mult mai neagra decat mine. Esti mult mai ingrijorat si pesimist, in ceea ce priveste viitorul omenirii. Poate ar trebui sa nu te mai uiti atata la House of Cards, daca te afecteaza asa de mult:))

      Acum serios vorbind, noi doi suntem niste visatori incurabili. Eu cred in viitorul omenirii, tu in Dumnezeu. Impreuna facem o echipa buna. :))

    • Hahaha.

      Sunt de acord ca ne completam f bine. Hai sa facem ceva atunci impreuna 🙂

      Ce este house of cards?

  5. Deocamdata statele au mari probleme cu comunitățile de imigranți din interior, comunități ce și-ai păstrat cu dinții cultura/religia și, odată ce au depășit o masă critică, au început să pretindă niște chestii aproape suverane, într-o manieră agresivă și uneori violentă.

    Când iei așa ceva în calcul e cam greu să vezi un stat federal european adevărat.

    Soluția? Corciturile. Așa se învață cel mai bine toleranța religioasă și culturală, prin amestec. Dacă libertatea de mișcare în UE se menține, timpul o să erodeze din ce în ce mai mult diferențele prin mixare ( și nici comunitățile etnice nu vor mai fi atât de puternice și radicale pentru că nu or să mai aibă condițiile vitrege împotriva cărora să se unească).

    Atunci Europa o să devină stat, când aluatul va fi destul de omogen. Ciprian să nu-și facă probleme, nu se va întâmpla nici ușor nici repede, să ne pierdem identitatea națională – o să dureze câteva secole.

    Reply
    • Evident ca solutia propusa este utopica in acest moment, dar este un pas inainte si un drum viabil care merita gandit la modul serios pana la capat.

      Ce zici tu se realizeaza cel mai eficient intr-un stat gen SUE.
      Abia atunci va exista mixtura etnica cu adevarat. Si odata cu aceasta, va veni si progresul. Pana atunci trebuie sa existe deschidere pentru o asemenea identitate noua europeana.
      Occidentalii, in frunte cu nemtii sunt mult mai pregatiti si mai deschisi din acest punct de vedere, decat cetatenii din balcani.

      Exista in opinea mea intotdeauna doua mari tabere, atunci cand vine vorba despre realizarea unor vise marete. Pesimistii (scepticii) si optimistii (visatorii).
      Scepticii sunt cei care vor gasi intotdeauna motive – dealtfel pertinente – de ce nu se poate realiza si impini un vis. Daca mergi pe mana lor, ajungi sa crezi ca intr-adevar nu se poate si te resemnezi.

      Si exista optimistii, astia sunt cei care se incapataneaza sa creada ca totul este posibil, daca iti doresti cu adevarat. Deobicei optimistii sunt cei care au o disponibilitate la sacrificiu mult mai mare decat pesimistii, care mai degraba incearca sa salveze un status quo, decat sa se “avante” in ceva cu totul nou.
      Daca mergi pe mana unui optimist, trebuie sa ai multa incredere si rabdare, altfel risti sa te frustrezi.

      In realitate, pesimistii si optimistii au nevoie unii de ceilalti. Trebuie sa fie intr-un oarecare echilibru, cu un plus usor spre optimism pentru ca lucrurile sa mearga cu adevarat inainte.

    • Perioada prin care trecem acum, cu foamea generației tinere de a vedea și experimenta lumea, dintr-odată de zeci de ori mai mică decât era pentru generațiile trecute, deschiderea granițelor, turismul internațional devenit industrie populară, existența UE cu toate eșecurile ei economice și politice – astea sunt primul pas pentru o înțelegere diferită a umanității.

      Valorile comune vor fi mult mai ușor de propagat pentru cei ce vin din urmă – naționalismul, fanatismul religios – cam toate chestiile care au adus mizerie și conflict, încep să pară de neînțeles pentru puștii din lumea ”bună” (nu că nu ar da din gură pe teme din astea, dar nu s-ar sinchisi să facă ceva practic). Din păcate, nu e așa pentru toți, generațiile dinainte continuând să-și educe insistent copii în niște valori individualiste, fără deschidere spre umanitatea ca tot unitar.

Leave a Comment.