Societatea civilă are nevoie de lobby, educație și jucători

  1. Lobby

Se fac liste cu neica-nimeni sau vedete în posturi cheie, fără să se țină cont de pregătirea sau experiența în domeniu. Ți-ai dat cu părerea despre ceva, ai scris o scrisorică deschisă tinerilor? Tudor Chirilă prim-ministru.

”Pfffff”, pufnesc superiorii cu picioarele pe pământ, ”Ia uite la ăștia ce idioți, fraieri, uite pe cine propun” aruncă pragmaticii.

Da, nu așa ar trebui să funcționeze gândirea colectivă, dar e de mirare și e de condamnat? De la cei 10 mii de specialiști (sau 50.000 că nu mai știu câți erau) ai Convenției Democratice, până la ministru de finanțe harvardist, tot ni s-au fluturat în față specialiști. Au căzut pe rând în fața unor examinări care de care mai banale. Iar ăștia au fost ăia puțini, că miniștri cu palmares real în spate nu prea am avut., ba chiar cred că-s mai multe cazurile de inginer la educație decât de oameni real calificați pentru post.

Și atunci? De ce ni se pare atât de amuzant? Nu cumva uităm care e cu adevărat problema în cazul celor care ne conduc?

Încrederea. Societatea civilă nu se simte reprezentată, e o falie imensă între noi și ei, între cetățean și om politic. Societății civile nu are cine să-i facă lobby, să-i reprezinte interesele curat, fără politruci sau soroși în spate.

De asta s-a întors spre oamenii ăștia. Îl urmăresc pe Petreanu de ani de zile, gândește ca mine, nu e aservit politic, e un om de bun simț și îi merge mintea. O urmăresc pe blogerița mămica X-ulescu, gândește ca mine, își iubește copilul ca mine. Îi vreau pe ei acolo pentru că îi știu, sunt de ÎNCREDERE. Tudor Chirilă, Moise Guran, sunt de încredere. Zmentă (vaaaai și-amar) e de încredere pentru puștii care încă nu au dreptul să voteze dar stăpânesc internetul. Așa gândește omul care-i propune și nu e nici de mirare, nici de condamnat.

Și da, câteva din numele astea ar face mai bine pe la anumite ministere decât au făcut toți specialiștii numiți politic. În primul și în primul rând oamenii au nevoie acolo sus de cineva în care să aibă încredere – multe se pot învăța, intenția și coloana vertebrală mai puțin, iar noi am văzut asta pe pielea noastră în ultimul sfert de secol.

Societatea civilă vrea sus oameni care să-i facă lobby.

2. Educație

Românul nu are un exercițiu democratic consistent și asta se traduce în faptul că habar nu are cum funcționează guvernarea unei țări. Nu are nici cea mai mică noțiune despre mersul real al lucrurilor. Dacă întrebi niște tineri, așa, în mare, care sunt rolurile Președintelui, Guvernului și Parlamentului, habar nu au.

Cei din stradă habar nu au. La dracu, sunt convins că sunt și parlamentari care nu știu – nu râdeți, grosul parlamentarilor sunt masă de manevră pentru nucleul tare al partidului și mulți nu au apucat să prindă destule ședințe de strategie ca să înțeleagă mecanismul practic al puterii.

În liceu ar trebui predată politică, nu stufos, nu teanc de istorie, ci noțiuni clare și simple despre cum funcționează și ce rost are separația puterilor în stat, parlamentul, guvernul, președintele. Așa nu s-ar mai ajunge la revendicări imposibil de realizat pe loc și nici la așteptări aiurea de la cine nu are voie să le producă.

Câți știu că cetățenii pot să propună legi? Mă întreb dacă ar fi fost pregătit un proiect de lege, de către cineva apolitic, care să acopere doleanța reducerii numărului parlamentarilor (dau exemplul ăsta pentru că e consens național pe el) și acum ar fi fost pus vizibil pe net și s-ar fi solicitat printarea unui formular și trimiterea prin poștă, semnat, la adresa X, cât de greu ar fi fost să se strângă 100.000 de semnături? 2 zile? 3 zile?

Iar strada ar fi pus presiune pe ceva concret, votați respectiva lege, condițiile ca proiectul de lege să intre în parlament ar fi fost îndeplinite. Ăsta e doar un exemplu. Câte legi s-ar fi putut aduce în Parlament așa?

3. Jucători

Societatea civilă are nevoie de jucători concreți. De asta împinge acum în față jurnaliști și onlineri, pentru că ei sunt vizibili și ei sunt singurii jucători disponibili. Nu avem oameni care să facă politică pentru societatea civilă – imediat după ce încep intră în partide, sar pârleazul peste falia de care vorbeam, nu mai sunt de-ai noștri.

Nici ONG-uri nu avem. Sunt dubioase, se mișcă la comandă, sunt sponsorizate pentru ceva anume, nu reprezintă curat societatea civilă.

Ce e de făcut? Am tot zis și-am să mai zic – oamenii de afaceri curați din țara asta ar trebui să finanțeze o inițiativă civică concretă. De bine de rău, ong-urile nu sunt totuși la fel de prost privite în general ca partidele.

Ce să facă un ONG? Chestii simple la început, chestii de educație, de coeziune civică și de vizibilitate. În era internetului este extrem de ușor să ajungi cu mesajul tău la public.

Materiale simple de educație politică. Scurte și clare – articole text, clipuri video. O cărticică care să explice mecanismul puterii pentru toată lumea, gen Politică for dummies – ieftină dacă nu chiar gratis. Educație contra-manipulării.

Monitorizare și contabilizare a guvernării. Când lumea se duce la vot nu are o perspectivă clară asupra ce au făcut concret unii și ce au făcut alții, totul e luat din media și rar e obiectiv. Nu e mare lucru de făcut – urmărit Monitorul Oficial, punctate și explicate câteva articole mai importante din legile trecute. Înainte de alegeri făcut un tabel cu 10-15 acte de guvernare definitorii, cu 10-15 legi definitorii care au picat, cu 10-15 inițiative definitorii ale opoziției. Răspândit câteva zile pe online și offline.

Votantul să vadă, dincolo de perdelele de fum ale trusturilor de presă, ce a făcut concret cutărescu. Dacă vrea ceva mai adânc, nu o impresie generală, să caute un nume de candidat și să-i vadă inițiativele, să aibă la dispoziție o căutare care să-i afișeze toate mișcările unde apare și omul lui.

După cum vedeți, consider că informarea și cultura politică sunt soluția pentru schimbarea legiunii ăsteia de hoți. Până nu se ridică nivelul electoratului și învață să voteze altfel decât pe principiul – ăla nu are șanse așa că votez răul cel mai mic, nu se schimbă mare lucru.

Paralel, ong-ul poate să promoveze câteva figuri vizibile dar nu pentru un rol politic ci ca elemente de coeziune, lideri ai societății civile care o reprezintă în dialogul cu alergătorii după ciolan. Da, exact lobby-isti ai societății civile. Dacă se dezvoltă îndeajuns de mult și câștigă o credibilitate reală poate trece la proiecte de lege băgate în Parlament direct prin inițiativă legislativă cetățenească. Cum ar fi fost acum ca strada să aibă 3-4 voci știute de toți gata să o reprezinte fără vreun interes personal, gata să facă un program de manifestație concret cu traseu cu tot?

*

Pe mine m-au afectat dur cele două evenimente care au dus la răbufnirea asta, pur și simplu mi s-a umplut paharul. Am zis atunci că nu se mai poate, că stăm și ne plângem de troaca ce ne conduce dar nu ne băgăm niciunul să o curățăm că ni-e silă de murdărie.

Intratul în politică la nivel local e o variantă, însă practic vorbind îți trebuie niște bani ca să poți avea ceva de spus rapid. Pus umărul la început o inițiativă de genul celei pe care am explicat-o cere doar muncă, așa că am să aleg a doua variantă, că de muncă este de unde.

Și-am să fac cât am să pot. Am să-mi șterg praful de pe licența mea de drept constituțional și-am să simplific cât pot de tare mecanismul puterii în articole, o cărticică, câteva video-uri. Om vedea unde le-om pune și cine le va folosi dar poate dacă începe de undeva, o vor crește și alții.

Societatea civilă are nevoie de o inițiativă care să rămână în interiorul ei dar care să o reprezinte coerent. 

sursă imagine

 

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

10 Comments

  1. Foarte corect. Sustin tot ce ai propus.
    Tu scrie carticica, eu o public si o tiparesc. Apoi cautam voluntari care sa le distribuie pe gratis, in toate barurile, cluburile, in orice spatiu public din tara.

    Reply
    • Facem și ONG, facem tot ce putem, că de la așteptatul să facă altul mai bun și mai în măsură, ni se trage totul.

    • Nu, că eu nu glumesc. Hai să facem ceva. Oricum e o luptă de durată asta. Și ea trebuie să înceapă cu reformarea sistemului de învățământ.
      E foarte amuzant, de-a dreptul ridicol: ok, am protestat, obținem schimbarea, suntem chiar în fața ei. Johannis a invitat liderii mișcării la Cotroceni la consultări.

      Șiiiiii … noi nu știm ce să facem mai departe. Suntem în fața schimbării. Cum o implementăm?

    • Nu era glumă. Mulți nu încep să facă ceva pentru că știu că sunt alții mai buni și mai în măsură să o facă. Mulți nu încep să facă ceva pentru că au stomacul sensibil și știu că vor avea de luptat cu tone de mizerie. Mulți nu încep să facă ceva pentru că nu vor să-și sacrifice din timp. Și vorbesc doar de cei care ar fi în stare să facă ceva.

      Motive sunt multe, ba și corecte, să vrei să faci ceva în direcția asta înseamnă automat să sacrifici ceva ce ai putea face pentru tine, de asta e greu. Pe termen lung însă s-ar putea să faci mai multe pentru tine (schimbând climatul în care trăiești tu și copii tăi) decât ți-ai fi închipuit, doar că e greu să speri la așa ceva, fiind dezamăgit constant de ce se întâmplă în jur.

      Eu sunt din ăia mulți dar mi-a ajuns. Oi face cât pot, cât timp pierd pe înjurat acuma voi pierde pe construit.

  2. Democratia functioneaza prin reprezentare, nu putem sa merem toti la Bucuresti de cate ori se voteaza ceva si sa ne dam cu parerea.
    De aia avem 500 de oameni acolo, ei sunt reprezentantii nostri.
    Da sunt de acord, multi dintre ei sunt masa de manevra si nu au ce cauta acolo, dar sincer nu vreau in afara de cei 500 sa mai vina alti 100 “reprezentanti ai strazii” sau mai stiu eu ce ONG.

    Cine vrea sa ne reprezinte sa vina cinstit in fata noastra sa ne spuna cine e si de ce e mai bun ca altii. Nu putem numi reprezentati, asa cum se incearca acum, dar ii putem alege, de aia se cheama alegeri.

    Daca cei din piata universitatii au dreptate si cei care sunt numiti de ei sunt viitorul politicii romanesti, sa ii expuna la urmatoarele alegeri si daca sunt votati vor ajunge sa ne reprezinte.

    Tin sa adaug ca cei 20 – 30 000 de oameni nu ne reprezinta pe toti, aceea isi sustin propriile convingeri nu ale tuturor. In plus daca ar fi nu 20 000 ci 100 000 tot nu cred ca ar intra in parlament trebe 2%.

    Avem legi, avem constitutie, acolo spune clar: sa nu furi, sa nu omori, sa respecti legile Romaniei. Deci exact pentru ce demonstram? Ca nu se respecta legile? Cine ar trebui sa se asigure ca o facem ? Justitia poate? Cati in piata striga jos procuroru’, jos judecatoru’ cutare care nu isi face treaba, nimeni, pe ei ii doare de 500 de burtosi santajabili care oricum nu pot face nimic atat timp cat justitia e aservita unuia sau altuia.

    Eu zic sa facem revolutie sa fie ca in Ukraina ca aia au avut sange in…

    Reply
    • Când clasa politică nu funcționează (iar la noi evident nu funcționează) populația trebuie să răspundă, să se revolte. Asta s-a întâmplat.

      Da, populația nu poate să conducă ea însăși ceva și da, de aia se cheamă prin reprezentare, însă populația poate să ceară schimbare – până la urmă vocea ei contează mai mult decât a unei minorități ajunse acolo prin joc politic.

      Problema pe care o vedem toți este că nu știe ce să ceară, cum, ce e posibil și ce nu și de asta nu o să aibă rezultatul scontat pentru că nici ea nu știe ce rezultat să aștepte.

      Să ceri să se schimbe pe loc toată clasa politică și totul să fie bine în țară, e ca și cum ai cere ca de mâine să nu mai fie foamete pe lume. Toți vrem lucrul ăsta dar de atins nu se poate atinge pocnind din degete.

      De asta și eu mizez pe ridicarea nivelului de înțelegere a populației, pe pregătirea ei și pe folosirea unor pârghii practice de a schimba ceva. Să ieși în stradă și să te revolți e primul pas, să te revolți constructiv e însă și mai bine.

      Pe mine mă bucură însă efervescența asta. Chiar fără cap și fără coadă, cu propuneri aiurea, cu cereri imposibile sau ilogice, tot mă bucură. Mă bucură pentru că e un semn clar că generația asta este mult-muuuuuuulttttttt peste generația bătucită de comunism, peste cei ce aplaudau minerii când omorau oameni fără vină pe stradă.

    • Asa este, totusi pe astia tot noi i-am pus, de ani de zile incerc sa ii explic cui vrea sa asculte ca daca nu ii place ce se intampla si unde merem sa mearga sa voteze.

      La alegeri parlamentare avem cea mai proasta prezenta, in jur de 4,5 mil din 10 mil cu drept de vot, daca toti au vota cu altii decat cei care sunt acum evident ca poporul ar avea majoritatea in parlament, dar asta nu se intampla pt ca nu ne pasa.

      Eu asta incerc sa evidentiez ca cei din strada nu ne reprezinta pe toti, nu ii reprezinta in niciun caz pe aia care an de an stau acasa cand sunt alegeri si aia sunt majoritatea. Tot ce se intampla acum e degeaba, ce vedem sunt mase manipulate de acelasi sistem pe care incearca sa il rastoarne.

Leave a Comment.