Am o mare problemă cu învăţământul de rit nou, “eficient şi aplicat”. Programele moderne, metodologia secolului XXI despre care se tot vorbeşte şi la noi. Evoluţie, eradicarea sistemului obsolet.
De ce trebuie săracul copil să înveţe 10-12 materii? El e bun la matematică, păi să facă matematici (de-alea aplicate, sanchi) şi atât! Lasă-l să înveţe alfabetul şi e suficient. Doar îl facem inginer, nu filolog.
În teorie, pare o idee bună, eficientizare maximă! De la vârsta de 11 ani, pregătim specialiştii pe căprării – se ştiu deja medicii, IT-iştii, ziariştii, zugravii, cântăreţii.
Şi, cel mai important, aerisim programa asta teribil de stufoasă.
În practică, este o bună metodă de sabotaj. Pregătim generaţii de specialişti alienaţi, de roboţei defecţi.
Mă uit la generaţia mea (extinsă cu vreo 10 ani la ambele limite). Există persoane cu studii superioare, “specializate”, incapabile să urmărească o frază mai lungă de 20 de cuvinte. Incapabile să perceapă metafora la nivel primar, incapabile să sintetizeze un text banal, dacă formulările nu sunt “mură-n gură”. De ce?
Pentru că sunt roboţii defecţi fabricaţi de alt sistem falimentar – Epoca de aur a comentariului. Am prins-o şi eu, mai spre final. Limba şi literatura română se rezuma la capacitatea de memorare; cu cât erai mai papagal şi mai loial retrogradului care a scrijelit culegerea de comentarii, cu atât mai bine. Zece cu felicitări!
Mai mult, am prins şi perioada fără culegeri, când trebuia să scrii după dictare, 3-4 ore în continuu, până ţi se topeau venele pe tăişul băncii.
Vedem efectele în tot ceea ce înseamnă publicaţii generaliste, indiferent că sunt print sau online: 90% din informaţie în titlu, formulări simple, propoziţii de maximum 7-8 cuvinte, repetarea obsesivă a ideilor (că până la al treilea paragraf a uitat “specialistul” ce a citit în primul). În gazetărie, feedback-ul este imediat – trafic sau ziare vândute. Jurnaliştii au fost obligaţi să-şi adapteze stilul, să livreze informaţia într-o formă lizibilă generaţiei papagal.
Asta s-a întâmplat pentru că Limba şi literatura română a fost un simulacru de materie, o tehnică de tortură şi spălare pe creier. La ce să ne aşteptăm dacă materia va fi definitiv ocolită, începând cu gimnaziul? Sau limitată la o oră pe săptămână pentru clasele de real. Că doar scoatem ingineri, nu poeţi.
Valabil pentru TOATE disciplinele şcolare. Fără cunoștințe minime din fiecare, ignorăm evoluţia, respingem bagajul informaţional agonisit de ancestri de-a lungul mileniilor. Suntem omul cavernei, îmbrăcat în costum şi trimis pe plantaţie la produs.
A fost ceva examen naţional la limba română. O poezie de Baconsky tatăl:
Din 42 de puncte, doar 6 au legătură cu înţelegerea textului! O poezie banală, nimic criptat, nimic de mestecat, nu trebuie să fii înzestrat cu vreo comprehensiune excepţională.
Accentul se pune tot pe memorare, pe capacitatea de a reda definiţii şi ideile altora. Doar că acum e mai sintetizat, mai adaptat superficialităţii, cu liniuţă de la capăt.
Roboţei defecţi!
Fix aceeasi argumentatie o poate avea si unul pasionat de muzica, desen, latina, geografie si uite asa ajungi sa ai nu stiu cate materii de studiat din care nu ramai cu multe.
Am zis că e valabil pentru toate disciplinele. Până în clasa a XII-a, ar fi normal să înveţe câte puţin din fiecare. Normal că nu rămâne în memorie tot, dar îşi dezvoltă multilateral gândirea, priveşte altfel lumea.
Specializările să se facă postliceal. Până atunci, te dezvolţi ca om, nu ca specialist.
atunci mai trebuie doar sa definim ce inseamna specializarea: matricea, corpul, grupul si inelul fac parte din specializare? dar oare analiza pe fraza? o ecuatie ReDox e elementara? dar economia sarbilor?:)
Da, grupul, inelul, analiza pe frază, economia sârbilor toate astea sunt deja cunoştinţe de nivel superior. Nu ai nevoie decât dacă activezi în domeniu. Poţi trăi liniştit şi fără.
Nu trebuie să ştii exact ce înălţime are Vf. Omu şi în ce dată a născut Mama lui Ştefan. Dar trebuie să cunoşti elementele de bază. Să ai habar de marile personalităti ale lumii, să le poţi încadra într-o perioadă istorică, să le poţi încadra într-un context, să faci legături între evenimente, între cauză şi efect, să îţi explici singur banalităţile lumii înconjurătoare.
Imaginează-ţi o societate în care indivizii au acest basic. Nu i-ar mai manipula politicienii ca pe nişte snopi de coceni, nu ne-ar mai sufoca dacopaţii şi patriopaţii, extremismul ar părea o mare tâmpenie pentru majoritate. Nu am mai înghiţi ca pelicanul toate mizeriile, pseudo-documentare si teorii conspiraţioniste; toate astea s-ar prăbuşi la prima citire.
Am fi o societate sănătoasă, funcţională.
Nu stiu cat de functionala sau sanatoasa ar fi societatea, n-am imaginatia la fel de bogata ca tine 🙂 dar cel mai probabil ar fi un pas spre mai bine. Din pacate, o sa mai treaca ceva timp pana vom vedea asemenea schimbari. (asta in cazul in care chiar sunt dorite si de altii, nu numai de “visatori” )
Dani,
“Dar trebuie să cunoşti elementele de bază. Să ai habar de marile personalităti ale lumii, să le poţi încadra într-o perioadă istorică, să le poţi încadra într-un context, să faci legături între evenimente, între cauză şi efect, să îţi explici singur banalităţile lumii înconjurătoare.”
In ziua de astazi, datorita globalizarii, experimentam tot mai des ca nu exista adevaruri universale, ca nu exista valori obiective si ca ca totul depinde de cadrul de referinta la care ne raportam. Avem nevoie de o educatie transculturala ca sa putem depasi problemele interetnice si conflictele dintre sisteme de valori diferite.
Vai! cât mă enerva în liceu şi generală datele fixe, gen când s-a născut, domnit şi murit Mihai Viteazul, sau ce lăţime are nu ştiu ce lac, ce lungime are nu ştiu ce râu. Băbăiete, astea nu se reţin doar dacă te interesează, spune că lacul e cel mai mare, e printre cele mai mari, atât cât să îi activezi curiozitatea. Uram geografia şi istoria din cauza asta, acum îmi plac că mă informez direct când vreau să aflu ceva şi aşa am mai multe şanse să ţin minte toată viaţa.
Inca una: Dani, rolul sistemelor educationale nu este si nici n-a fost producer unor oameni mai buni (mai destepti, mai …altfel) ci a avut ca scop doar producerea unor executanti (functionari publici, militari..) e normal ca se doreste pastrarea acestei directii.
Din pacate (sau din fericire) din cand in cand apare cate un semnal de alarma din partea “prostilor” (cam ca Brexitul, asa) pe principiul : fratilor, faceti ceva ca o sa va ia naiba la cat de prosti suntem noi.
Varianta aia cu “sa taiem democratia” nu merge.