Scurtissime

1. Statul își bate joc de ceva frumos, din nou. Uite de asta ajungi să te rogi de stat, nu să te ajute, ci să nu te încurce. Satul Viscri este cea mai frumoasă inițiativă turistică de la noi, iar pista de biciclete care șerpuiește prin pădure și leagă satele zonei este o idee splendidă.

Când am auzit de ea și-apoi mi-au confirmat amicii bicicliști părerea inițială, m-am gândit imediat pe unde ar putea fi făcut așa ceva și în Bucovina. E mai greu, c-aici sunt munți nu dealuri.

Ce și-au zis băieții, hai să scoatem câteva sute de tiruri cu lemne pe drumul cel mai scurt, chiar dacă intrăm cu ele prin sat cu clădiri UNESCO, chiar dacă facem praf pista făcută de voluntari cu bani europeni… na, nu consumăm motorină prea multă, așa că nu ocolim nimic.

http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Actualitate/Stiri/Pista+de+biciclete+Viscri+distrusa

Romsilva zice nă nu-i bai, oricum n-avea avize și-o s-o refacă. Oare și temeliile caselor alea tradiționale, tremurate de niște sute de tiruri, tot fără aviz și de refăcut sunt? Probabil că nu, că doar nu pică așa de repede…

Totul la noi funcționează într-un cerc vicios – statului i se rupe și de asta nu se grăbește să sprijine nici birocratic inițiativele bune – dacă n-ai toate avizele pot să-și bată joc de toată munca ta – dacă o firmă câștigă ceva drept de exploatare resurse de stat e clar că-i legată de niște băieți potenți ai zonei, deci are spate cum trebuie – dacă are spate, nu-i atinge revolta unor binevoitori și n-au ei timp de pierdut cu niște metode mai puțin distructive – pe altă parte nu poți să o iei că tot statul taie niște fonduri pentru proprietari și ăștia nu te lasă. Fir-ar al naibii de cerc.

2. Life in pieces este o serie de scurte cu umor finuț despre chestii de viață/familie. Relaxantă și fără exagerările kitschoase obișnuite.

3. Mă uitam la Crossing Line, serial polițist interpol chestii, iar hackerul guvernamental găsește într-o bibliotecă un computer mai vechiuț. De personajul ăsta mă simțeam cel mai apropiat ca vârstă până când, cu nostalgie, a zis despre PC-ul în cauză că e același model cu primul lui comp.

Când l-a pornit a început să ruleze Windows 98. Mă, da bătrân mai sunt, primul meu comp nici nu auzise de windows…

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

2 Comments

  1. domnu’…toata ca toate…dar mai incet la “Satul Viscri este cel mai frumoasă inițiativă turistică de la noi”…sa fim seriosi. au avut noroc cu Charles si atat. am fost in zona respective acum 2 ani, satul era un mic talcioc supraevaluat. Nu asta m-a deranjat, fiecare isi evalueaza munca sau bunurile dupa propriile valori, ce m-a deranjat in schimb a fost bataia de joc a propietarilor asupra unor bunuri pe care doar au avut norocul sa le gaseasca aruncate in lazi prin poduri. M-a durut un pic sa vad haine lucrate manual, vechi de ceva zeci de ani (pe putin) aruncate prin curti indifferent de ploaie sau vant.

    Reply
    • Măi, în afară de greșeala turbată de scriere, eu îmi mențin părerea – o inițiativă mai frumoasă nu știu (și mă uit la ea doar ca la un proiect turistic de zonă, nu vorbesc despre aspectul individual sau miorismul nostru atât de efervescent ci la modul în care încearcă să se facă ceva pentru o comunitate).

      Uite avem și noi o chestie frumoasă aici – Ciocănești. Un primar cu viziune a convins oamenii să-și vopsească casele în motive tradiționale, a atras foduri pe chestia asta și apoi a promovat zona din unghiul ăsta, reușind să atragă turiști, să ridice un festival al păstrăvului unde vine lume și așa mai departe.

      Și acolo este chestia mult umflată, că nu i-a pregătit nimeni în turism pe localnici, dar dacă la generația asta o să se miște ceva, sunt semne bune pentru cea viitoare.

Leave a Comment.