Șah la mirare

M-am uitat zilele astea la Terminator Genesys, un alt film dintr-o serie care pentru mine și-a pierdut zvâcul de multă vreme. Într-una din sevențe, terminatorul negativ principal iese pe stradă în flăcări, apoi se stinge în ceva de culoarea grafitului și imediat își revine la forma umană.

La câțiva metri în spate, niște trecători se uitau interziși la mersul calm al ăstuia în timpul transformării de care vorbeam. Și mă gândeam cum că, dacă aș vedea eu, colegii de generație și mai ales cei ce vin din urmă, așa ceva ne-am uita imediat în jur, să reperăm unde-s camerele de filmat.

Dacă vedem un tip care merge pe apă, presupunem că e un număr de street magic și ne chinuim să vedem unde-i sticla de sub luciu. Dacă cineva anunță cu evlavie că i-a apărut Isus în felia de pizza, râdem de ne pică plombele de naivitatea omului.

E din ce în ce mai greu să ne atragi atenția, să ne uimești, să ne surprinzi, să ne faci să credem în ceva fără să ne șochezi. Iar spectacolul și industria marketingului, alergând să obțină chiar reacțiile astea și folosind metode din ce în ce mai agresive, ne imunizează.

Lumea de azi dă șah la mirare cu fiecare artificiu publicitar și blockbuster de pe ecrane.

 

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

2 Comments

  1. ca să mă surprindă trebuie să vină cu ceva nou, nu să facă aceleași trucuri vechi din ce in ce mai agresive, cu tușe ingroșate până la manelizare completă.

    Reply

Leave a Comment.