Să râdem cu fraţii mei olteni

oltean1
oltean4
oltean2
oltean3

Amza Pellea a fost ultimul oltean cu simţul umorului? Serios acum. M-aş fi aşteptat ca din totalul comentariilor de pe site şi facebook (aprox. o sută) măcar unul să fie în spiritul glumei. Un singur oltean de-ai mei care să citească articolul aşa cum a fost scris: cu zâmbetul pe buze. Nu frustrat, nu tremurând de furie, nici fiert de invidii, ambiţii prosteşti şi „patriotism” local ieftin.

Nu am vrut să păcălesc pe cineva când am scris textul de ieri. Când citeşti un paragraf despre „alura moştenită de la strămoşii care alergau cu lubeniţa vecinului în braţe”, despre „strămoşii care cărau brazi şi stejari pe umeri” sau „Vocabularul este vast şi utilizat elegant în timp ce mestecă în cafea, trage un fum sau cumpără haine din mall” la ce te gândeşti?!

Te gândeşti că articolul a fost scris de un nenorocit care vrea să modifice istoria. De un ungur care vrea să smulgă Vâlcea din Oltenia şi să fugă cu ea peste graniţă.

Am fost generos cu indiciile, pe bune am fost. M-am gândit că poate sunt fraţi olteni care se prind mai greu. Şi am continuat: “Nici o asemănare cu vocabularul folosit de olteanul din sud, de la şes, în timp ce aleargă desculţ şi zvârle ciomagul după vacă.” Ăsta TREBUIE să fie un argument ştiinţific, o esenţă etnografică puternică. Ce altceva ar putea fi?

Iar finalul a fost ultima sperantă. Ultima barieră care să te lovească în cap şi să declanşeze declicul: “Paladinul vâlcean”. Cum paladin vâlcean?? Sintagma asta este echivalentă cu “Ha, ha, a fost o glumă!” Dar nu. Fratele meu oltean, probabil cu gândul la Craiova Maxima, a rămas nervos şi nedumerit.

Staţi liniştiţi! Nu vreau să decupez meleagul vâlcean din Mama Oltenie şi să fug cu el la unguri. Nu mai fiţi aroganţi cu glumiţe despre bac, dacă ştiţi că sunteţi agramaţi. (Da, Pop Cristi. La tine mă refer). Lăsaţi fudulia în pace. Cony Cioacă, baftă la Conservator şi iartă-mă dacă te-ai simţit “jicnită”.
Felicitări! Împreună am reuşit să strivim mitul olteanului glumeţ.

UPDATE:

oltean mandru

Artă!

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

13 Comments

  1. Mno, picătură să fie, dar de la mine lucrurile se văd puţin diferit. mai ştiu pe cineva care a făcut gen o mie de glume pe seama cititorilor cu diverse faze până când nimeni nu mai fugea de lup şi devenea penibilă “gluma”.

    Că dacă scriem doar aşa ca să ne distrăm unii de alţii (dar lăsăm mici indicii care să balanseze discuţia când într-o parte când în alta) nu suntem cu nimic mai buni decât … restul.

    Şi nu cred că nu ştiţi la ce mă refer 😛

    Reply
    • Da, Tatiana, am vazut ca prea multi au luat articolul la modul cel mai serios. De asta am si explicat despre ce a fost vorba. Sper ca am repudiat orice aparenta ura fata de craioveni sau alti locuitori de pe pamant 🙂

  2. Păi eu de exemplu de aia intru pe reacţii. Ca să citesc ceva serios. Că dacă am chef de cascadorii râsului stau pe facebook. Şi dacă am chef de miştouri la adresa cititorilor mă duc în altă parte …
    Şi tot triez ce citessc până rămân să citesc doar site-urile de mămici că măcar alea povestesc experienţe autentico-isterice.

    Tot nu se-nţelege exact unde bat?

    Reply
  3. eu acum cu ce ma mai distrez?(((
    e tare si sorin radulescu cu “va vinde-ti tara”
    oricum buna idee, ma gandesc sa scriu si eu ceva despre moldoveni sau ardeleni,sa vedem care reactioneaza mai puternic.

    Reply

Leave a Comment.