Să învăţăm normalitatea

normalitate“Nu văd de ce am fi mândri că suntem ortodocşi, cum nu văd de ce am fi mândri că suntem catolici sau protestanţi. Sau mândri că suntem români. Atunci şi elveţienii să fie mândri că sunt elveţieni, şi americanii să fie mândri că sunt americani. Cred că asta e o condiţie normală să fii român şi ortodox, să fii german şi protestant. Asta nu e niciun titlu de mândrie, nici de jenă, pur şi simplu e condiţia normală a fiecăruia, aparţinem unei comunităţi, avem o anumită religie” (Lucian Boia, istoric)

În sfârşit, un istoric care exprimă păreri, într-un amplu interviu realizat de gandul.info, fără să şocheze. Scos dintre meterezele lui de confort, unde mintea îi aleargă în continuu între ani, zile, anotimpuri, cetăţi, monarhii, săbii şi tunuri, istoricul Lucian Boia s-a comportat normal. Cum i-am evaluat starea de normalitate? Subiectiv, părtinitor. Raportat la propriul meu şablon de percepere şi concluzionare.

Nu a început să se bată pe piept cu vreo cărămidă de la Sarmizegetusa, nu şi-a bătut cruci îngenuncheat în faţa Sfântului Ştefan cel Mare, nu îi fierbe în cap sângele de mândru urmaş al lui Mihai şi nu vrea să demonstreze prin argumente istorice irefutabile că locul ungurilor este în deşertul Gobi.

Şi nu e deloc puţin. După ce în timpul şcolii ţi-au predat istoria patru profesori, care nu ştiau cum să se întreacă mai emfatic în excentricități, ajungi să apreciezi normalitatea. Descoperi senzaţia de confort psihic, se realizează o legătură a încrederii între rezervorul de informaţie, profesorul, şi vidul ce aşteaptă umplere.

Alte fragmente din interviul cu Lucian Boia:

„Oameni sunt dezamăgiţi, fiindcă se cam bate pasul pe loc. Anumite lucruri chiar nu merg. Cum spuneam, deosebirea dintre partide e mai mult în vorbe. Oamenii au motivele lor să fie dezamăgiţi.
La noi, prin tradiţie, este mai curând un mesaj negativ. Îi votezi pe unii ca să nu-i votezi pe alţii. Ajung să spună banalităţi până la urmă”

„Comunismul a stricat foarte, foarte mult. I-a făcut pe oameni să nu mai creadă în nimic, sau să creadă doar în modul cum se poate descurca fiecare pe cont propriu”

“Cred că normal ar fi să existe o separare netă între stat şi Biserica. Credinţa religioasă este o chestiune a fiecăruia, iar problemele politice sunt ale întregii societăţi şi sunt de alta natură decât cele religioase”

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.