Românul s-a născut tolerant

theres-been-an-unprecedented-shift-in-attitudes-about-gay-marriage

Aşa arată rezultatele sondajului organizat de gandul.info:
sondaj gay jpeg
Sunt de părere că procentul de 26% pentru este exagerat. Utilizatorii de internet sunt teoretic mai destupaţi decât membrii familiei arhaice româneşti. Iar susţinătorii căsătoriei homosexuale au o doză recunoscută de activism online. Drept urmare, la acest sondaj au participat câteva comunităţi frenetice de balerini şi hairstylişti. Procentul susţinătorilor reali, la nivel naţional, este probabil sub 10%.

Ceva normal pentru România, dar de neconceput pentru ţări ca Franţa, Anglia, Norvegia, Spania, Portugalia, Olanda, Danemarca, Suedia, Canada, Belgia, Africa de Sud, Brazilia, Islanda, Argentina, SUA (probabil mai sunt şi altele); ţări în care căsătoria între persoane de acelaşi sex este LEGALĂ.

Probabil peste vreo 25-30 de ani de tranziţie, şi la noi Ion îl va săruta cu patos pe Gheorghe sub drapelul României purtat pe braţe de primar. Mentalităţile se schimbă odată cu slefuirea generaţiilor. Cine ar fi crezut în urmă cu 20 de ani că o mulatră va fi votată de români câştigătoarea unui concurs de talent muzical? Şi totuşi, în 2012, Julie Mayaya a fost aleasă Vocea României.

Un mare merit pentru emanciparea românilor îl are internetul. Acceptarea şi chiar aprecierea străinelor de culoare diferită au început odată cu tastarea periodică (chiar zilnică) a cuvintelor asian, black, latina, ebony…

Va veni cu siguranţă şi ziua românilor delicaţi şi veseli. Tot internetul a împins deja la deal bolovanul până la jumătatea coastei. Sunt convins că foarte mulţi români ar vota şi acum pentru căsătoria gay, dacă s-ar face doar între femei. Bolovanul este la jumătatea drumului, încă un heirup şi îl vom împinge până la capăt.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

27 Comments

  1. Pai nu-i asa? Toleranta e prima noastra calitate…Dupa faza cu travestitul ala au iesit la suprafata toti aia care zic ca ei sunt ptr drepturile minoritatilor, dar numai sa nu fie ostentativi. Adica frate, aveti dreptul sa existati, dar in spatele usilor inchise ca pe noi ne deranjeaza sa va vedem. Si bai, oricat rahat la place sa manance barbatilor heterosexuali, se simt amenintati de homosexuali intr-o maniera irationala, de parca aia i-ar alerga pe strada sa-i violeze. Si cica le dam drepturi, dar nu parteneriat civil, nu casatorie. Dar nu suntem homofobi…Nuuuu…

    Reply
  2. Sa fii tolerant inseamna sa nu-ti placa ceva sau cineva, dar totusi sa-l accepti, pe considerentul ca fiecare om are dreptul la propriul sau stil de viata. Toleranta joaca un rol important in societatea moderna, axata pe diversitate si varietate spirituala si materiala.

    Principiul tolerantei se poate aplica in orice domeniu: politica, orientare sexuala, sport, viata de zi cu zi, insa nu si in religia crestina (ortodoxa si catolica).
    La prima vedere pare un paradox, dat fiind faptul ca crestinismul recunoaste in fiecare om pe Dumnezeu si predica iubirea neconditionata a semenilor.

    Dar sa privim mai indeaproape.
    A iubi este intotdeauna mai presus decat a tolera. Pentru ca ceea ce iubesti, nu este nevoie sa tolerezi. Pur si simplu il iubesti.
    Intelegem de aici ca iubirea crestina face ca tolerenta sa nu aibe nici un rost, si sa devina un concept lipsit de sens.
    Dogmele sunt niste adevaruri, care nu se pun sub semnul intrebarii. Credinciosul crede, in sensul ca stie si isi asuma adevarul. Regulile de asemenea nu se discuta, ci se respecta in credinta.
    Toleranta la dogme in aceast context inseamna indoiala, nesiguranta, necredinta, care sunt atributele diavolului si duc in final la tradare si cadere in pacat!

    Homosexualitatea este una dintre cele mai mari pacate ale crestinului si este o bariera de nedepasit in drumul credinciosului spre mantuire.
    De aceea, crestinul-ortodox, nu are cum sa tolereze in viata lui homosexualii. Pentru el, homosexualul este un “om stricat”, bolnav, pacalit si ispitit de diavol, care trebuie pus pe drumul corect.
    Homosexualitatea este intr-un fel, cancerul credintei crestine!!!
    Prin urmare, crestinii isi pot arata dragostea fata de homosexuali, doar rugandu-se pentru sufletele lor pacatoase, sperand ca ei sa se intoarca pe drumul cel drept, ca sa poata si ei beneficia de dragostea lui Dumnezeu.

    Din acest punct de vedere, este lesne de inteles, de ce poporul roman, care apartine in credinta de biserica ortodoxa romana, se simte profund amenintat de acest val de toleranta in privinta orientarii sexuale.
    Din perspectiva credintei crestine, toleranta la homosexualitate, este un pericol primordial pentru comunitatea ortodoxa si o dovada incontestabila a lucrarii diavolului, care incearca sa-i desparta pe oameni de Dumnezeu.

    Atata timp cat Romania este condusa spiritual de biserica crestin ortodoxa, poporul roman nu va cunoaste ce inseamna toleranta si dreptul de a fi altfel.
    Pentru ca din perspectiva ortodoxa, acesta nu este un drept ci un pacat in care omul cade.

    Cei ca si mine nu au decat sa accepte si sa tolereze credinta crestin ortodoxa, ceea ce de-altfel si fac cu succes… pentru ca pot!

    Reply
    • Da, si religia are un rol in actiunile de intoleranta. Dar in cazul nostru, al romanilor, nu cred ca religia este principalul motiv. Romania este condusa spiritual de biserica ortodoxa. Dar asta nu ne impiedica sa fim toleranti cu sexul in afara casatoriei, sexul din pura placere, sau cu avortul. Intr-un sondaj asemanator, 50% dintre romani erau pentru avort. Toate astea sunt de asemenea pacate, conform dogmei ortodoxe.

      Am fost si inca sunt de parere ca fac parte dintr-un popor mai degraba superstitios decat credincios. Nu cred ca spiritualitatea primeaza in mecanismul nostru decizional. Intoleranta fata de homosexuali vine din “cine a mai pomenit asa ceva?” pentru generatiile mai vechi si din “Iac, ce scarbos!” pentru generatiile tinere. Motiv pentru care homosexualitatea dintre femei este privita diferit de homosexualitatea dintre barbati. Nu am auzit pana acum pe cineva sa strige “Iac, ce scarbos!” la imaginea unor lesbiene.

    • Dani, am văzut eu acum câteva zile în parc două lezbience pufoase și nu prea frumoase care se sărutau cu patos și în gândul meu am spus “Iac, ce scârbos” :))).

      Revenind, partea care m-a întristaț este că, în ditai parcu` în care mă aflam, nu eram decât eu cu ele. Eram într-un sătuc d-ăsta uitat de lume, pesemne că se fereau de “ochii lumii”, ceea ce nu mi se pare absolut deloc normal. Eu, unul, nu am absolut nimic cu aceste relații, cu căsătoria între persoane de același sex, ba dimpotrivă. Fiecare are dreptul să iubească cum vrea și pe cine vrea, și, de asemenea, să se căsătorească cu cine vrea.

    • Exclamari de gen “cine-o mai pomenit asa ceva” sau “iac, ce scarbos” sunt tipice oricărei educații, în care normalitatea este foarte bine definita. Ca ne place sau nu, majoritatea romanilor au primit o educație creștină, bazate pe valori creștine. Iar creștinismul este o religie care nu predica toleranta intre semeni, ci cauza creștină. Care este bine definita de dogmele religioase. Lumea este împărțită intre oamenii lui Dumnezeu și necredincioșii.
      De-acord ca romanii sunt mai degrabă supersticiosi decât credincioși, dar sunt creștini! Superstiția tine de faptul ca creștinismul ca și religie este greu accesibil pentru oameni. Superstiția ca și fenomen apare atunci când religia nu este înțeleasă!
      Legat de păcate, religia spun e ca exista păcate omenești, care tin de natura omului, și păcate capitale, care tin de nefiresc, de anormal.
      Cineva care si-a înșelat nevasta pentru ca a râvnit la femeia altuia, poate sa scape de păcate printr-o simpla spovedanie. Este important de știut ca păcatele nu se tolerează în crestinism, ci se iartă!
      Un om care a furat, a săvârșit un păcat iertabil. Sufletul lui a răcit puțin, dar se poate vindeca prin spovedanie, care duce la iertare.
      Homosexualitatea in schimb, este un păcat capital, neiertabil, pentru ca este împotriva naturii omului, al condiției lui. Este ca și un cancer care este greu vindecabil. Sufletul homosexualului practicant este pierdut pentru Christos, pentru ca s-a întors împotriva creației lui Dumnezeu!

      Problema principala este lipsa conceptului de toleranta în educația creștină. Daca ești altfel decât mine, ești suspect. Pentru ca eu știu ce este normal, pentru ca cunosc adevărul, care este numai unul singur. De aici pornesc toate problemele cu intoleranta. In societățile democratice de consum, in care religia creștină nu mai este atât de influenta, a apărut și toleranta. Noi suntem încă departe, și datorita perioadei comuniste, în care diversitatea și toleranta erau considerate pericole majore ale comunității în drum spre comunism.

  3. Dani, pai ideea barbatilor despre lesbiene e de fapt ca doua care de ling si intre ele il feleaza si pe el, nu ca ele se plac doar intre ele si el este exclus. In schimb barbatii se simt amenintati de homosexuali de parca i-ar alerga pe strazi sa-i violeze, ca prea sunt irezistibili. Gandire medievala. Iar toleranta fata de alte pacate se explica prin faptul ca pacatele respective sunt ale lor, nu ale altora.

    Reply
  4. Bai Vlad. daca te uiti la comentariile de la aceasta postare, o sa intelegi de ce in Romania e greu sa-ti gasesti pe cineva cu care sa ai o aventura de o noapte, ca sa mai zicem de relatii si casatorii, in cazul in care nu esti retardat si ai o minima urma de respect fata de propria persoana. Fara misto. Am inceput sa le citesc si deja mi-a crescut tensiunea. Si Hary, eu nu reusesc sa ma tolerez asa bine cu crestinii astia care le spun altora cum sa-si traiasca viata si care sunt atat de talentati la pus etichete. Deloc.

    Reply
  5. Sa-mi bag ceva-n ma-sa de treaba,voiam sa ma apuc si eu sa citesc cartile lui RR Martin, dar prima carte din seria Game of Thrones nu o gasesc sub 25 de euro cu coperta dura :(((

    Reply
  6. HRISTOS A INVIAT!

    A tolera inseamna a rabda ceva nefiresc, anormal pana cand acel lucru revine la starea normala, din DEX A îngădui, a permite o situație, un fapt (nepermis); a trece cu vederea. ♦ A admite, a suporta. — Din fr. tolérer.

    Hary spune bine ce zice 90% :).

    Valorea suprema in societata – cel putin declarata – este inca dragostea. Nu sunt tolerant fata de copiii mei, nu ma insor din toleranta cu nevasta-mea, etc.

    Asadar daca il iubesc pe CG (un prirten foarte bun cu aceasta inclinare/neputinta, care ani de zile a fost cel mai bun prieten al meu) ii spun ce cred eu ca este bine si incerc sa il ajut. Fiindca eu nu cred, ci stiu ca este un lucru neplacut lui Dumnezeu. Il iubesc si ii vreau binele suprem, binele vesnic, nu ceva efemer. Conform credintei mele desigur.

    Relativizarea valorilor ne arata de-a lungul istoriei ca nu a dus la un progres autentic, insa cine uita istoria e dator sa o repete, zicea cineva ceva asemanator.

    Reply
    • Ciprian,
      Eu inteleg foarte bine poziția creștină. In creștinism toleranta nu are sens, este un concept gol!
      Ori crezi în adevărurile creștine, ori nu.
      Toleranta are sens doar pentru cei care nu cred în adevărurile creștine! Adica pentru cei care nu cred intr-un singur adevăr universal valabil. Adica pentru cei care cred în diversitatea culturala, în adevăruri ca și valori variabile și nu fixe!
      Eu pot sa spun ca tolerez creștinismul, tu nu poți sa spui ca tolerezi credință mea.
      Eu te accept asa cum ești, tu suferi pentru mine și ti-ai dori ca eu sa fiu ca și tine.
      Asta e diferenta!

  7. Da mai Hary, da intr-o zi poate ajungem invers. Tu vei suferi pentru mine si vei incerca sa ma aduci pe calea ce buna … you never know zice aglo-saxonul.

    Da tu chiar ma tolerezi, asta inseamna ca ti greu cu mine, cu noi, crestinii-ortodocsi? Asa de greu e sa vezi cate o biserica intr-un cartier si sa intelegeti ca nu suntem de acord cu casniciile homo?
    Casniciile au la baza ideea de familie, de copii, stiu ca acum se poate face orice cu ajutorul stinteti in privinta asta, dar nu cred ca e bine si pana la urma daca citesti declaratiile celor mai aprigi sustinatori lgbt ei zic asa: “scopul nostru suprem este de fapt desfintarea familiei si scoaterea copiiilor de sub ‘jugul’ parintesc. Ceea ce incercam acum cu casniciile lgbt este de fapt o ipocrizie din partea noastra, noi vrem o lume fara nici un vel de princiipi sau valori” traducera este libera a unei americance sau american, nu e sigura tipa inca ce e. Si e celebra pe dincolo ca e cea mai vocala voce, etc. Si altii tot asta zic. De la Kinsey incoace toti pedofilii si dezaxatii asta au propovaduit, pentru a avea control asupra populatiei este nevoie ca familia sa nu mai existe in forma actuala. Cititi putin istoria emanciparii sexuale a sec 20 si daca nu va ingroziti atunci nu mai am ce altceva sa va zic.

    Reply
    • Ciprian,
      Ca și creștin ortodox nu ai cum sa înțelegi noțiunea de toleranta.
      Eu de exemplu te tolerez asa cum ești tu, în sensul ca dacă pe tine te face fericit credință ta, sunt fericit și eu. Eu nu sufăr din aceasta cauza. Eu nu consider ca este o greșeală sa fi creștin ortodox, eu știu doar ca eu nu cred în dogmele creștine. De asemenea nu cred în idea unui singur adevăr universal valabil. Înțelegi ce spun? Dincolo de acest lucru, îmi ești un prieten drag.

  8. 1. Ministrul francez al Educaţiei, Vincent Peillon, recunoaşte explicit ţinta radical anti-creştină: „A schimba însăşi natura religiei, a lui Dumnezeu, a lui Hristos, a zdrobi definitiv Biserica”.

    2. Celebrul filosof neo-marxist german stabilit în S.U.A. considera că proletariatul, sindicatele şi partidele lui şi-au pierdut puterea de reflecţie critică şi combativitatea, devenind integrate în sistemul capitalist. Ca atare, zicea el, clasa muncitoare nu mai poate fi o forţă subversivă, o avangardă capabilă să aducă schimbarea revoluţionară dorită. Cu alte cuvinte – o duce prea bine, nu mai are „vână”, s-a „cocoloşit”.

    În schimb, în locul proletariatului, Herbert Marcuse a profeţit că Revoluţia va fi înfăptuită de o alianţă între grupuri marginalizate social, „substratum”-ul format din outsider-i, paria, minorităţi persecutate şi discriminate, şi intelectualii radicali. Şi s-a dovedit că a avut dreptate; teoria lui a prins.

    3. Marcuse recomandă un nou fel de toleranţă, „toleranţa represivă: tolerarea Stângii Neo-Marxiste, a oricărei violenţe şi subversiuni revoluţionare, combinată cu intoleranţa radicală faţă de Dreapta [conservatoare], de instituţiile existente şi de orice opoziţie la socialism”[3]. Utopia sa – un vis al unei Noi Lumi a Fericirii, guvernate de Principiul Plăcerii (Freud) – e numită de Kolakowski „anarhism romantic”, iar de Young, şi mai relevant: „marxism erotizat”[4]. „Azi – spune Marcuse – lupta pentru Eros este o luptă politică”.

    4. „Comunismul, în teorie şi practică – spune Berdiaev – nu e numai o apariţie socială, ci şi una spiritual-religioasă. Cel mai profund pericol al comunismului se află în semantica lui religioasă. Ca sistem social, comunismul poate să rămână neutru din punct de vedere religios; ca formă de religie însă, comunismul se opune creştinismului, depunând efortul de a-l reprima şi distruge

    5. Comunismul nu este doar o „modernitate eşuată”, ci o modernitate insinuată clandestin şi deghizată subversiv în post-modernitatea corectă politic. Nu numai că nu a eşuat, ci şi-a îndeplinit rolul, s-a metamorfozat şi, prin componenta lui cea mai malignă, a devenit metastazat în ţesutul neoliberal al lumii de azi, pe care l-a impregnat, l-a infuzat, cu care s-a contopit până la a nu mai putea fi distins, devenit invizibil din cauză că e „normalizat”.

    6. În „Minunata Lume Nouă” a lui Huxley, această obiectualizare a erotismului este şocantă. Noţiuni ca frumuseţea sau iubirea romantică sunt văzute ca patologii marginalizante; singura trăsătură dezirabilă este cea de a fi „wonderfully pneumatic” şi complet socializat. Fidelitatea e de neconceput, libertinajul şi disponibilitatea sunt totale.

    6. Îl vom evoca pe mentorul lui Huxley, Bertrand Russell, şi uluitoarea sa carte „Practica şi teoria bolşevismului”, bazată pe vizita făcută de acesta în Rusia curând după Revoluţia din 1917 şi discuţiile cu liderii ei, Lenin şi Troţki. În ea, Russell expunea, încă din 1920, liniile programului ce avea să fie aplicat la scară planetară în secolul XX: Marxism freudian (=Corectitudine Politică) în Vest, Bolşevism în Est.

    Ceea ce puţini au curaj să spună azi: că împăratul e gol. Că Political Correctness nu e decât Freudo-Marxism Cultural, grefat pe neoliberalism.

    Pe scurt daca cineva a ajuns la sfarsitul comentariului, lucrurile nu sunt asa de simple pe cum vreti sa le vedeti. Stiu ca e f. greu si cere mult curaj sa te iei la tranta cu toti ‘demonii’ acestei lumi, dar daca vrei sa ajungi la liman, la Absolut, la Dumnezeu tineti minte: “Există oameni care nu îmbrățișează decît umbre, aceștia beneficiază doar de umbra fericirii” Shakespeare.

    Cu dragoste si durere, un habotnic ortodox.

    Reply
    • Ciprian, absolut de acord cu tine. Asa stau lucrurile. Diferenta e doar drumul, calea, de a ieși din decadenta spirituala. Drumul creștin, este o opțiune, dar nu singura.

  9. Hary si mie ii esti drag si iti doresc sa ajungi un crestin practicant si faptul ca nu est asta uneori ma intristeaza. Dar mult mai mult am bucurie cand te intalnesc si iti vad zambetul decat sa ma gandesc ca nu esti crestin si sa nu ma bucur de intalnirea cu tine.

    Inteleg ce vrei sa spui.

    NU exista alta cale decat cea crestina. Una vesnica. Solutii terestre insa sunt mai multe.

    Reply
  10. Mda, din cele cateva zeci de comentarii de pe facebook, sunt foarte multe bazate pe argumente si citate religioase..
    Majoritatea pornesc de la Adam si Eva, Sodoma si Gomora si tiparul familiei clasice (barbat-femeie), prezentat ca masura a normalitatii create de Dumnezeu.

    Reply
    • Si asta e de condamnat ca ne bazam pe un izvor de intelepciune a carui autenticitate nu a fost de nimeni serios contestata? Mai bine dupa cum ne flendere noua gandul?

      Si citeste ce am scris eu si rapsunde-mi, daca ai ce?

  11. Problema mea cu credinta creștină este ca incorseteaza fiinta umana, punând-o in fata singurului adevăr posibil: Dumnezeu.
    Eu insa vad în Dumnezeu o opțiune. Pentru ca adevarul absolut, din păcate nu exista, cel puțin pentru mine. Adevarul, ca și credinta, este un concept uman, o nevoie a minții noastre pentru a putea face alegeri și a lua decizii în viata.
    Pentru simplul fapt ca exista mai multe credințe, religii, sisteme de valori, exista și mai multe adevăruri.
    Am studiat și am evaluat mai multe religii. Ca sa pot face asta trebuia sa le înțeleg în profunzime.
    Adevărurile marilor religii ale lumii, sunt toate autentice și valide. Fiecare în parte, are profunzime și oferă multor oameni un drum, o cale, spre fericire.
    Mintea mea este una de tip observator. Ca sa pot studia, cerceta, am nevoie de detașarea aceasta spirituala.
    Eu am nevoie sa înțeleg, mai mult decât sa fiu iubit…

    Reply
    • Asta e cea mai mare paradigma a ta Hary. Dumnezeu nu ma limiteaza si nu ma incorseteaza, ci ma elibereaza si ma descatuseaza. Ma face nelimitat, imi deschide noi si noi universe.

  12. Cred ca analiza asupra tolerantei necesita multe pagini de comentariu, dar o sa incerc sa sintetizez ce cred in cateva fraze:

    A fi tolerant inseamna sa ai o opinie diferita decat cel de langa tine, dar sa poti accepta faptul ca el este altfel si sa poti convietui cu aceasta situatie. A fi tolerant nu inseamna insa a accepta opinia celuilalt. Atunci aceasta ar deveni pur si simplu opinia ta si nu ar mai fi cazul sa fii tolerant.

    Cred ca discutia se poarta in prezent pe concepte gresite. Lgbt isi doresc de fapt sa le fie acceptata orientarea si nu doar tolerata.

    Or, noi vorbim despre a permite o manifestare nefireasca in acceptiunea majoritatii, dar nu vorbim despre o acceptare a acesteia.

    Ca in mai toate cazurile, manifestarile minoritare sunt considerate anormale de adeptii manifestarilor majoritare. Atat timp cat homosexualitatea va fi minoritara (Doamne ajuta!), aceasta ar trebui doar tolerata, si nu acceptata.

    Una este sa tolerezi ceva, desi il consideri anormal, si alta este ca accepti acel ceva ca fiind normal.

    Democrat fiind, voi respecta in mod corect dreptul lgbt la propria manifestare si la propriile simtaminte, dar nu voi putea spune ca aceasta este normala si ca o accept. Deci, doar o tolerez.

    Problema societatii a fost intotdeauna sa traga linie intre ce este permis si ce nu este permis, dar nu trebuie sa confundam lucrurile premise cu cele acceptate. Sunt in continuare lucruri premise care sunt doar tolerate. Ele nu vor fi acceptate pana cand majoritatea sociala nu le va accepta in mod firesc, indiferent de reglementarea acestora.

    Un exemplu (fortat, ce-i drept) poate fi reprezentat de savarsirea unei infractiuni in legitima aparare. Este permisa de lege si este tolerata de societate, dar nu este acceptata de nimeni ca fiind o actiune comuna si normala, pentru ca este totusi o infractiune. Tocmai faptul ca reprezinta o exceptie de comportament o face sa intre in categoria actiunilor minoritare, care nu fac parte din ceea ce societatea desfasoara in mod constant si deci doar tolereaza, nu accepta.

    Din nou, ce am scris mai sus nu este tot ce cred, dar nici nu cred ca ar fi loc de mult mai mult intr-un simplu comentariu.

    Reply
  13. Ciprian,
    Asa cum am mai spus, credinta asumata naște adevărul. Si Daca tu crezi în Dumnezeu în sensul ca ti-ai pus destinul/inima în mâinile Lui, este pentru mine perfect plauzibil, ca acest adevar te elibereaza și iti descatuseze fiinta. Mai ales pentru ca îți oferă cea mai frumoasa perspectiva pe care o poti avea ca si crestin și anume cea a vieții veșnice alături de creatorul tău și de toți creștinii practicanți.

    Eu insa, spre deosebire de tine, nu îmi pot asuma o asemenea credinta in Dumnezeu, pentru ca nu cred în existenta unui singur adevăr, adica al adevarului-in-sine, cum ar fi cel al dogmelor religiei creștine.

    Mintea mea poate înțelege drumul creștin spre fericire prin mântuire, înțelege nevoia fiintei umane de a nu dispărea in nimic, și de a găsi un sens vietii ei pe pământ.
    Dar ințelege și procesele cognitive care stau la baza interpretarii lumii. Mintea mea este antrenata în mai multe modele/sabloane de gandire și este permanent preocupata în a descoperi noi frameworkuri de interpretare a lumii/lumilor.

    Ideea este ca nu exista asa ceva ca și un adevar-in-sine, cum nu exista nici o lumea-in-sine, pentru ca lumea și adevărul sunt construcții mintale rezultate din observarea și interacțiunea noastră cu lumea, prin intermediul instrumentelor pe care le avem la dispoziție (biologice: simturi și extensiile nebiologice: microscoape, telescoape etc…) si din interpretarea rezultalor acestor interactiuni prin intermediul creierului nostru.

    In functie de instrumentele de observare si interacțiune și de șabloanele și frameworkurile de interpretare a realitatii pe care le avem la dispoziție, ne dezvoltam (= cream) credintele de care mintea noastră are nevoie ca sa și le asume.

    Eu cred în ceea ce trebuie și vreau sa-mi asum. Si tu faci la fel. Doar ca credințele noastre nu se bazeaza pe acelasi framework. Cea mai mare diferenta: eu cred în mai multe adevăruri, tu în unul singur. Tu în Dumnezeu, eu în TOT ceea ce este și poate exista in si poate fi creat de mintea oamenilor.

    In timp ce tu susții ca exista doar un singur adevăr, adică cel al dogmelor creștine, automat îmi dai de inteles ca eu sunt pe drumul greșit, incercand sa ma indrepti. Aceasta poziție este în mod evident generatoare de conflicte profunde intre oameni cu credințe foarte diferite.
    Istoria ne-a arătat ca majoritatea războaielor dintre popoare s-au purtat din motive de credinta si adevaruri diferite.
    In acelasi timp insa, credintele mele, nu o exclude pe a ta, pentru ca nu o neaga și nu încearcă sa o corecteze. Ba mai mult, mintea mea se bucura ca mai exista și alte adevăruri și lumi care merita a fi explorate și înțelese de catre mine.

    Reply
  14. Mai multe adevaruri, mai multe realitati, mai multe valori contradictorii, inseamna ca nici unul nu e deplin, nici unul dintre acestea nu e Adevarat.

    Reply
    • Ciprian, toate aceste credinte ale mele sunt reale si adevarate, pentru ca sunt asumate. Eu cred in aceste adevaruri. Iar viata mea este reflectia credintelor mele. Nu fug de suferinta, nu o ignor, ci dimpotriva mi-o asum in fiecare zi in care ma daruiesc fiintei lui Erik, dar la fel nu ma dau la o parte nici de la micile si marile bucurii si satisfactii pe care mi le ofera societatea moderna (de consum).

      Bine, stiu, tu o sa-mi spui ca aceste adevaruri sunt trecatoare si tin doar de prezenta mea pe pamant. Imi vei spune ca nu am teluri suficient de mari si ca ma multumesc cu putin. Cu mult mai putin decat sunt posibilitatile EU-lui meu, a carei natura este Dumnezeu.

      Aici nu am cum sa te contrazic, pentru ca nu am argumentele necesare si credintele mele nu au valabilitate dincolo de viata mea limitata de timp. Eu plec de la premiza ca voi muri, si ca EU-ul meu dispare odata cu trupul si ca ma voi intoarce in nimic, adica de acolo de unde am venit…:))

      Prin urmare atentia mea este orientata catre viata limitata de timp – pentru ca doar cu aceasta pot interactiona si o pot chiar controla – pe care incerc sa o fac cat mai traibila (= frumoasa) pentru mine, familia mea, prietenii mei si pentru toti cei din jurul meu cu care interactionez.

  15. Este frumos ce zici tu si nu am ce sa zic, decat ca ar fi cumplit de ABSURD daca viata s-ar termina aici. Atat.

    Si de unde dorul asta doar al oamenilor pentru frumos, pentru a ramane undeva in sufletul celorlalti, de isi marca asa de prodund trecerea … Niciodata o maimuta sau un tigru nu va privi un apus de soare cu bucurie …

    Am citit zilele trecute la cineva (cred ca la Tutea) cum ca ratiunea nu e facuta sa il cunoasca pe Dumnezeu (pentru asta e inima) dar ratiunea e cea care il accepta sau respinge pe Dumnezeu. Ce frumos!

    Reply
    • Ciprian,
      Pe atat de frumos suna, pe atat de neconvingator este pentru mine…

      Este absurd sa te gandesti ca noi putem sa alegem daca vom muri sau vom trai vesnic. Este absurd sa te gandesti ca viata ca si fenomen, este diferita pentru oameni comparativ cu alte organisme care se nasc si mor pe acest pamant.
      Da, avem o constiinta, un EU, care se deosebeste de EU-ul altor organisme (da, fiecare organism are un EU=Viata), insa acest lucru nu inseamna ca acest EU al nostru, este un liber arbitru in privinta destinului nostru, adica al mortii si a vietii noastre personale.
      Pentru ca practic despre acest lucru este vorba in crestinism. Crestinismnul ne spune ca este alegerea noastra si numai a noastra, daca vrem sa traim vesnic. Dumnezeu nu ne alege pe noi, noi trebuie sa-l alegem pe el! El ne primeste cu bratele deschise, daca noi ne decidem pentru EL si nu cadem prada in mainile dusmanului lui.
      Tot ce trebuie sa facem, este sa aderam la adevarurile (dogme) crestine si sa ne traim viata conform modelului aratat de Isus.
      In crestinism nu se pune problema ca cineva nu poate, sau ca nu are capacitatile mintale necesare de a-l gasi pe Dumnezeu. Cine nu poate, inseamna ca nu vrea suficient de mult, prin urmare, el trebuie sa munceasca si sa se antreneze si mai mult, prin spovedanie si rugaciune, pana cand mintea lui razvratita va ceda si il va accepta pe Dumnezeu. Aceste practici nu difera de cele ale diavolului siret, care si el actioneaza prin mijloace de spalare a creierului. In mod evident, aceste practici sunt rezultatul intereselor oamenilor de a-si exercita puterea asupra altor oameni. Nu pot sa-l vad pe Dumnezeu in spatele lor.

      Cauzalitatea aceasta crestina, daca crezi in Dumnezeu => traiesti vesnic, daca nu => vei muri ca o vulpe calcata de Vlad, mie imi suna a preselectie pentru fazele judetene la crosul scolilor.
      Mintea mea nu poate accepta cauzalitatea aceasta extrema si banala in acelasi timp, dintre Dumnezeu si om, pe modelul: daca esti smerit, primesti TOTUL, daca nu, atunci te reneg si nu te mai recunosc de fiu.

      In esenta, eu cred ca fiinta noastra, EU-ul nostru, mintea noastra este rezultatul cunostiintelor si experientelor acumulate ca si specie, cunoastere care este data mai departe prin educatie laturii constiente a mintii noastre si prin codul genetic in caz ca sunt cunostinte automatizabile si impregnabile, laturii inconstiente ale mintii noastre.
      EU-ul, mintea umana (inconstienta si constienta), functioneaza dupa anumite frameworkuri, adica moduri de gandire, care au la baza cunostinte si experiente diferite, in functie de zona geografica, de conditiile climaterice, de experientele facute de comunitatile de oameni care au trait si traiesc pe pamant.

      Gandirea religioasa la fel ca si gandirea stiintifica, sunt doar niste frameworkuri ale gandirii umane. Si cu siguranta nu vor ramane singurele frameworkuri in evolutia omenirii.

  16. Astă vară, toată lumea fierbea din cauza asta: http://www.gandul.info/voteaza/sondaj-sunteti-de-acord-cu-casatoriile-homosexuale-14555908
    apoi a venit vara, cu zilele ei toride și lumea a uitat… de, a venit concediul !!!!
    DAR ATUNCI, înainte de concedii, rezultatele sondajului erau DA: 4% – NU: 96%.
    Acum, după atâta timp, am găsit link-ul și am intrat …. STUPOARE !!!! Au modificat cifrele !
    Au ajuns aproape la egalitate, ticăloșii nu se lasă, vor să ne încalece iar și iar !!!

    Reply
    • Ţinând cont că vorbim doar de câteva mii de voturi, procentele se pot schimba foarte uşor. Dacă a ajuns sondajul pe la vreo 2-3 comunităţi gay între timp, se explică.
      Şi eu sunt de acord. Dar căsătorie civilă, nu religioasă. Mi se pare normal să ai aceleaşi drepturi cetăţeneşti, indiferent de orientarea sexuală.
      În schimb, nu ai ce căuta să ceri acordul unei biserici pe care o renegi prin acţiunile tale. Dacă eşti ateu radical sau gay, nu fi şi ipocrit!

Leave a Comment.