Românul nu mai înțelege funcția

Mă uitam cu câtă ușurință dă la o parte românul țiganizarea interlopă în familia Băsescu sau acoperirea plagiatului lui Ponta, primii doi oameni în stat pe scena politică actuală. Și mai deranjant este ce motivații găsesc în timp ce fac asta:

Ce dacă frate-su a intrat într-un clan mafiot, ce are el treabă cu asta? Acu ceva vreme eu n-am putut pleca din țară pentru că aveam rude cu probleme… ce vină aveam eu?

Adică ce? Dacă frate-tu o comite trebuie să intri tu la închisoare? Ce tâmpiți sunteți!

Ce atâta scandal? Cine n-a copiat să facă gură… toți am copiat! Ponta n-a dat în cap, ce atâta vorbărie pentru nimic…

Se vede limpede care e linia de gândire a românului nostru. Pentru el funcția în stat nu are nici cea mai mică importanță și președintele și premierul și probabil oricare înalt funcționar al statului nu este cu nimic diferit față de vânzătorul de roșii sau femeia de serviciu, față de el, față de frate-su și așa mai departe.

Faptul că președintele și premierul sunt imaginea unei țări și trebuie să se comporte ca atare nu cântărește nimic – de asta îi e atât de ușor să se pună în locul lor și să-și spună senin – dacă frate-miu făcea o boroboață eu de ce să trag?

Că pentru președinte să aibă un frate care se leagă public de un clan mafiot sau că pentru premier să constrângă foruri academice și comisii oficiale în sensul unui verdict de non-plagiat fals, este o atingere gravă adusă imaginii tale ca țară și ca națiune trece pe lângă români ca puful de păpădie.

Ideea că reprezentanții politici de vârf ai unui stat trebuie să aibă un alt standard de comportament pe lângă vecinul de la trei și că, odată investiți în funcție, ei trebuie să se ridice la nivelul ei, a ajuns să fie total străină cetățeanului român.

Înalți demnitari, premieri, președinți, frecându-se pe burtă cu gunoaie, mafioți, interlopi, baroni locali fără scrupule pentru că asta le asigură roabe de voturi, scuipând vulgarități și glume de autobază în public, venind cu explicații jignitoare și pentru inteligența unui copil de patru ani în declarații oficiale, mințind de pe o zi pe alta cu zâmbetul pe buze – ăsta e peisajul cu care ne-am obișnuit.

De asta, ca un bucătar care după ce a curățat câteva mii de cepe nu mai plânge când face julien pentru mâncărica rece și românul s-a obișnuit atât de tare cu mizeria politică că între ce face Gică mecanicul și ce face președintele/premierul nu mai vede nicio diferență.

 

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

Leave a Comment.