Romania putrezita

Romania mi se stinge din suflet câte puțin în fiecare zi, ca o candelă care își consumă uleiul undeva pe colțul frigiderului.

Cât de mic eram, am trăit revoluția cu însuflețire, ascuns în lada de studio a bunicilor să nu mă prindă teroriștii. Cumva miracolul schimbării își făcuse loc în mintea mea de copil și înțelegeam – nu știu de unde și cum, poate din vorbele bunicului care suspina greu din adâncul inimii că tatăl său nu a trăit să prindă din nou libertatea – înțelegeam că va fi altfel, mai bine, pentru fiecare dintre noi.

Apoi, încet-încet, am priceput mecanismele comunismului și cât de crunt și ucigaș a fost regimul unei jumătăți de veac. Am înțeles că toți munceau fără o finalitate reală a muncii, fără o testare a calității în mediul concurențial și poate cel mai grav pentru viitor – fără necesitatea și simțul lucrului bine-făcut.

Am înțeles și ce era propaganda și în sfârșit mi-am explicat de ce la o vizită a conducătorului iubit pe trei dealuri de lângă Fălticeni a apărut, peste noapte, o varză de o calitate excepțională care s-a ofilit a doua zi, fiindu-i peste puteri supraviețuirea fără rădăcină. Am înțeles mai tot nici nu era atât de greu: imaginea e totul, manipulare, spălări pe creier, reducere rapidă și decisivă la tăcere a oricărei voci ieșite din linie, într-un cuvânt comunism.

Au trecut 20 și de ani. E culmea cum percepem noi, ca neam, comunismul drept un fel de epocă a istoriei, o negură de milenii, ceva atât de îndelungat încât ne poate scuza orice. Nimeni nu pare a fi în stare să-și spună că tot regimul a durat mai puțin de o viață de om.

Așteptăm să se schimbe generațiile comuniste, să se înnoiască clasa politică, să se schimbe mentalitățile. Ei uite, eu mă îngrozesc pur și simplu când aud de speranțele astea și mă uit în jur.

O mentalitate e definită de valorile în care a fost formată, fie cele promovate la nivel național fie cele provenite din sânul familiei iar comunismul ne-a otrăvit multe dintre ele.

De exemplu unul din efectele definitorii ale epocii negre pe care îl resimțim din plin azi este neînțelegerea conceptului “sunt plătit pentru ceva – trebuie să îl fac bine”; nu contează dacă sunt nemulțumit de plată, cât timp am fost de acord cu salariul de angajare și cât nu plec de acolo trebuie sa fac un produs bun. Iată poate cea mai persistentă pată produsă de comunism unde erai plătit cu ora și aveai o normă umflată dar calitatea nu conta, iar de furat ce să mai vorbim…

Lasă că se schimbă toate astea cu generația tânără, educată și formată liber de socialismul glorios ceaușist. Educată și formată cum?

Să aruncăm o privire scurtă la valorile propagate de educația comunistă în rândul maselor largi, fără nicio legătură cu ce se întâmpla în spatele ușilor nomenclaturii sau în mecanismul de opresiune. Vorbesc de educația la nivel declarativ, aia de o primeam majoritatea dintre noi de la stat.

1. Spiritul național – am bătut tot de-am uscat de la gepizi până la turci plus vreo trei rase de alieni, suntem cei mai viteji cei mai cei lei paralei nu alta, cam ca la americani de umflat. Cei mai deștepți, cu sângele cel mai nobil, întruchiparea celui mai ales neam dintre traci și a mândriei romane. E rău să crezi în țara ta, sa fii mândru că ești român? O fi fost umflat dar e ceva fundamental greșit în educația care te face să te simți parte dintr-un neam bun?

2. Ai carte, ai parte. Da, marele dictator era un cizmar și doctor docenta de lângă el avea nește clase, puține. Culmea ipocriziei generații întregi erau trimise la școală, învățate, împinse de la spate să știe, să se lumineze, să aibă carte, facultăți. Iar la facultate (cu excepția câtorva piliști) se intra cu carte, cu știință, pe bune adică. Fenomenul a avut un efect social devastator, destabilizând repartizarea demografică normală și aruncând mediul rural într-o gaură din care nu vom ieși pentru alte câteva zeci de ani.

Dar ca educație și valoare de transmis tinerilor e rău să pui accent pe studiu, pe carte? Să ai certitudinea că dacă înveți poți trăi din asta? Și dacă nu te duce capul sau nu te trage ața spre cele universități o școală profesională îți asigură un trai?  Că învățatul are o valoare practică?

3. Respectul. Trebuia să respecți tare multe în comunism. Trebuia să îți respecți iubitul conducător cu sfințenie, iar comunismul cu atât mai mult. Noi ăștia mici îi respectam pe ăia mai mari că dacă ne bufneam de ei pe stradă luam imediat un șut în fund. E respectul, ca valoare în sine, ceva rău?

Nu vreau să aprofundez la infinit, mie îmi ajung exemplele astea. A se înțelege bine ce vreau să spun ( e o precizare pentru puțulicile mici mici care fără să știe despre ce vorbesc ar sări în sus cu huuuuuuoo, comunistule ) –Consider comunismul o atrocitate ipocrită, care a secerat exponenți geniali ai poporului, a întrerupt dezvoltarea țării și în general a transformat Romania într-o mare de cenușiu – dar acum vorbesc pur și simplu despre valorile pe care le promova pe față și pe care eu ca puști le credeam, noi ca generație proaspătă le credeam.

Bun, deci așteptăm să se schimbe naibii generațiile născute și educate în cumplitul comunism cu cele formate în frumoasa noastră democrație. Hai să aruncăm o privire și pe valorile promovate acum, tot pe față, valori ce modelează generațiile post-comuniste, speranța noastră de mai bine:

1. Spiritul național – 99% din informația mediatică, din loviturile de imagine, din virale, din marketingul de impact propagă unul sau mai multe dintre aspectele de căcat ale țării, care sunt de căcat la modul real nu la figurat, nu metaforic, ci căcat pur și tare, sănătos. Ma scuzați pentru folosirea termenului dar de câte ori nu ați auzit în jur “în ce țară de … trăim”?

Reflectam deci doar o tendință a vremii. Vorbeam de educație, nu de cei care ajung la concluzia asta dându-se cu capul de realitate ci de cei care se nasc, cresc și formează din primul moment atacați din toate părțile de cât de jos e țara și poporul ăsta. Cu spiritul național suntem pe zero dacă ar fi fahrenheit, pe normal suntem pe minus tare.

2. Ai carte, ai parte de un obiect sexual lung și câteodată negru fix între ochi. Toată lumea are carte, nu e reală, nu denotă nici o valoare, diploma e scoasă pe bandă rulantă de către universități transformate în fabrici de profit. Fără să ateste absolut nimic, nici măcar că știi să citești sau să scrii decent, nu îți oferă nimic ceea ce e corect mai puțin pentru cei la care diploma chiar arată o valoare, dar de unde să îi recunoști pe ăștia?

Să nu mai vorbim că fericiții României nu sunt niște fini intelectuali, ci mai degrabă maimuțe non culturale, de la președintele țării la patronii de club la vedetele super promovate pe sticlă. Promovarea studiului ca mod de succes – zero.

3. Respectul. Mă uit pe stradă la puștii de 7-10 ani care merg în cete și ocupă tot trotuarul, trebuie sa îi ferești tu pe ei. Dacă mi-aș sufla nasul meu impunător peste o ceată din asta i-aș trimite pe toți la ortopedie.

Când eram de vârsta lor și treceau doi găligani pe lângă mine, eu și prietenii făceam loc. Era normal, eu sunt mic tu ești mare logic și fizic corect… dar dacă omul iese din mașină și dă cu bâta în alt șofer, dacă o femeie pornește jepul aproape doborând un polițist și pleacă, dacă un pieton moare pe trecere călcat de o mașină și peste noapte se mută trecerea, dacă profesorii sunt ieșiți după o facultate de copiat, dacă părinții nu au respect pentru nimic și se duc la școală cu o falcă în cer și cu una în pământ cerând note mari pentru putoare analfabetă ce le-a ieșit dintre picioare, dacă tac-tu aruncă gunoiul pe stradă sau pe munte, de unde să înveți tu respect… dacă nimeni nu îți dă una după cap și-ți explică starea normală a lucrurilor de unde să știi…Respect – zero.

România putrezește. Toți avem o scuză. Ne refacem după comunism. Ne educăm copiii în refacerea asta cumplită. Votam în continuare niște oameni care își bat joc de țară pentru că nu știm ce e aia să votăm jucători mici, mai curați. Și îi arătăm cu degetul pe cei care refuză să voteze ca pe niște scârbe ce nu înțeleg că tineri au murit la revoluție pentru democrație.

Pentru asta au murit tinerii, pentru România de azi? Hai să schimbăm generația comunistă cu generația non-valoare, o sa fie mult mai bine deja se vede… putrezim într-un ritm alert.

Am ajuns noi, ca români, de nemișcat în resemnarea noastră. Lucruri care ar ridica furtuni în orice stat al lumii ăsteia, furturi pe față, legi nenorocite, justiție penibilă, trec pe lângă noi și ne smulg un maxim surâs de tristețe sau o revoltă de o clipă, apoi ne întoarcem la grijile noastre. Iar dacă o mână de oameni se agață cu disperare de o idee și luptă pentru ea, ne uităm cu dispreț suveran spre ei, îi etichetăm imediat ca hipsteri cu burta plină și ținuți de părinți (pare a fi argumentul suprem al blogerilor pro exploatare) sau ne declarăm nemulțumiți că aglomerează trotuarul exact la ora în care trecem noi pe acolo.

Când auzeam de emigrare mi se strângea inima. Cum poți tu ca om să renunți la țara care te-a crescut la toți cei dragi la sufletul tău. M-am întors din Anglia, unde puteam fi și acum, pentru că nu m-am gândit niciodată să rămân acolo ci doar am vrut să văd și altceva.

Au trecut peste 20 de ani de la comunism și pe lângă rănile adânci lăsate de regim am reușit să omorâm și tot ce era cât de cât sănătos în utopia dictatorului, ca o cangrenă purulentă, un neam de cancer. Ne ținem cu dinții de tot ce am luat prost din plaga roșie – hoție, mizerie, fuga de muncă și lipsa de respect pentru proprietate, șpaga, unsul roților, cerșitul de neam prost – și plusăm cu o baie totală în noroiul porcesc pe care l-am adunat și  l-am crescut după revoluție.

Ăștia suntem ca popor, un cancer. Lăsați liber ne autoputrezim.

Un român bolnav de o Românie putrezită.

Vlad B Popa

Scriitor, producator de documentar si pasionat de fotografie. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen

Facebook  

Abonează-te la editorialele lui Vlad B Popa

57 Comments

  1. Realitatea trista la care mult prea multi dintre noi au devenit imuni… privind nepasatori cum maimutoi si marionete politice distrug tot, promovand incultura cand oameni cu carte, oameni care au ceva de spus sunt redusi la tacere si inghititi cu totul de prostie.
    Si totusi bucuros ca am citit articolul dumneavoastra, felicitari!!

    Reply
    • Alex, nici nu mai e vorba numai de imunitate dar nici nu mai vrem să auzim, mulți dintre noi preferă să nu mai vadă ce se întâmplă – nu ne mai uităm la știri, ne eschivăm de la orice discuție despre politică/societate, începem să nu mai interacționăm decât cu un cerc strâns de prieteni pentru că restul ne agresează cu stilul mârlănesc și needucat și așa mai departe…

      Ne închidem în noi asaltați de atâta mizerie.

    • Vlad, eu am facut ceva impotriva. Am gasit, in felul meu, acum 18 ani o solutie: am creat o insula a mea. Lumea pe care am creato e in ordine. La scara mica, valorile in care credem noi toti sunt veritabile si palpabile. Life is good.
      Eu cred in micile lumi intacte pe care ti le poti creea in mijlocul marilor universuri corupte.

    • Da, Hary, văd; și eu lucrez la exact același lucru de vreo câțiva ani și sper să îmi iasă, sunt cam pe la jumate 🙂

      Și exact așa văd și eu soluția – o insulă.

  2. Mie nu-mi place articolul, n-am putut sa-l citesc decat numai pe sarite; nu pentru ca n-as fi avut rabdare, ci pentru ca … n-am putut.
    Cu siguranta ai scris despre lucruri adevarate, stiu ca esti un fin observator al realitatii si esti capabil sa faci analize amanuntite.

    Ceea ce nu-mi place mie e atitudinea, modul tau de a vedea Romania aproape numai asa (ca doar te citesc de mult timp), lucru care te otraveste pe tine in primul rand, apoi pe ceilalti din jurul tau. Cu cat esti mai revoltat si scrii mai critic, acid, cu atat te transformi si tu in interior, nu stiu daca-ti dai seama.
    Intalnesc in fiecare zi romani care sunt oameni la locul lor, de treaba, tineri politicosi si draguti (in biroul in care lucrez intra in fiecare zi, in medie, cam cinci studenti). Nu idealizez situatia din Romania, dar nici n-o vad neagra-putrezita.
    Romania este in suflet ca o candela in fata icoanei (nu pe frigider!).
    Sigur, ca astea sunt numai vorbe pe care le-am putut scrie usor; conteaza ceea ce fac eu pentru Romania.

    Reply
    • uite, Ada și Hary vorbește despre România lui, insula pe care și-a construit-o atent și în care totul e bine.

      Toți cunoaștem români la locul lor și tineri politicoși, toți avem un cerc făcut după măsura noastră – România este însă așa cum o văd eu, asta e realitate când nu iei un colțișor infim și te agăți de el.

      România mea e alta și e făcută din total alte lucruri, poate am să vorbesc odată și despre ea, însă România ca țară și românii ca popor sunt așa cum i-am descris și asta se vede de fiecare dată când ne uităm larg peste ei și nu la aia câțiva oameni de calitate pe care îi știm noi, ci la toți ăia de îi vedem.

  3. Va salut si va rog sa ma scuzati de off-topic, dar n-am gasit in search o dezbatere legata de ‘legea puritatii berii(LPB)’ din Germania, unde as fi postat cu mare placere intrebarea de mai jos.

    Am o singura curiozitate: majoritatea berilor germane de la noi,care aparent respecta LPB, nu au porumb/malai in continut. Este aceasta doar o coincidenta sau legea interzice folosirea malaiului?

    Ma ghidam pana astazi dupa acest reper, apoi am observat ca Holsten la Pet de 2L are in compozitie malai si mi se pare ca si referirea la LPB a disparut pt. PET….

    As aprecia un raspuns documentat.
    Va multumesc.

    Reply
    • Din cate stiu, berile care respecta LPB nu contin porumb. Doar apa, orz si hamei. In legatura cu berea la pet, cred ca e irelevant ce legi respecta. Tot posirca se numeste 🙂

    • Dani, omul a dorit un raspuns documentat, nu parerile unui bautor de bere cu prejuducati…:-) Ca sa ne intelegem, berea nu e posirca doar pentru ca este imbuteliata la PET…:)

    • CuriosCaunFulger,
      Legea puritatii germane permite doar folosirea granelor maltificate si/sau nemaltificate (grau, orz, orzoaica, alac etc…). Porumbul nu face parte din aceasta categorie.
      Porumbul in bere vine de pe continentul american unde se foloseste cu precadere. Industria de bere a preluat acest obicei, din motive de costuri de productie.
      Porumbul in bere nu inseamna insa ca berea este mai proasta calitativ decat cea facuta din grane. Este doar o problema de gust, de filozofie, de traditie. Cam ca si diferenta dintre un Scotch si Bourbon la Whisky. Unii prefera Scotch, altii Bourbon. Scotch Single Malt se face din grane maltificate (orz), Bourbon are cel putin 51 % porumb in el (de regula 60-70 % porumb).

    • Salut,
      Legea germana a puritatii berii (Reinheitsgebot in germana) stipula atunci cand a fost oficializata (1516,Ingolstadt) folosirea a doar 3 ingrediente: apa, orz, hamei.
      Numai ca aceasta lege (mai degraba regula) a suferit de-a lungul timpului modificari.
      Ultima forma a acesteia, care dateaza de prin secolul al 19-lea, impune folosirea a doar 4 ingrediente de baza: apa, malt , hamei si drojdie de bere.
      Diferentele nu sunt chiar asa de semnificative fata de legea initiala, daca tinem cont de faptul ca maltul este orz germinat, iar materialul de fermentatie se folosea inca dinainte de 1516, dar Pasteur s-a nascut abia prin secolul al 19-lea.

      O zi buna !

    • schipix,
      “maltul este orz germinat”
      Gresit.
      Maltul se obtine din grane germinate (orz, orzoaica, grau, alac, s.a.), printr-un procedeu de maltificare (uscare/prajire).
      Legea puritatii germane, asa cum este ea aplicata in zilele noastre, nu se limiteaza asadar la folosirea maltului obtinut din orz germinat.

      Daca te intereseaza subiectul, recomand aceasta carte, editata de editura datagroup si distribuita de Clinica de Bere:

      http://www.clinicadebere.ro/shop/28-berea-izvor-de-sanatate.html

    • @ Curioscaunfulger :”Excelent” ales locul si momentul…Incercare penibila de a arunca discutia in derizoriu.

    • Silviu, lasă că putem purta fără probleme discuții paralele după cum vezi :)), plus că omul a intrat elegant cerându-și scuze pentru of topic cu curiozitatea lui – nu e dracu chiar așa de negru.

    • Rusine, Curioscaunfulger, rusine!
      Chiar asa, eu am impresia ca berea Ciuc este o bere de calitate. Nu stiu de ce, dar o simt asa mai placuta, mai naturala. Doar malt, hamei si apa pura de Harghita. Am trecut acum cateva luni prin fata fabricii din Miercurea Ciuc. Chiar exista, e pe bune. Fabrica de bere cu apa de munte.

  4. Cred că insula poate fi un suflet individual, fără terenul oricum! Acesta poate fi o insula de una sau mai multe din insula.
    Deci, să presupunem că un grup de aceste minte “i-terenuri”, cum ar fi decide să se alinieze ca un grup numit “de stat”, și să decidă pentru a forma un “comitet”, pentru a opera de stat, se poate vedea imediat că persoanele sunt înlocuite de către o instituție! Și o instituție tinde să devină impersonal, chiar dacă aceasta este condusă de aceleași persoane, cu valori comune, pe care le făceau parte din inițial!
    Aceasta este atunci când lupta “putere” începe, deoarece nu va exista un consens cu privire la obligațiile pe care “comitet” și nu este probabil să fie un conflict cu “I-pământurile” – oamenii!
    Se pune atunci întrebarea este cum ar trebui să fie gestionat conflictul de relație? În cazul în care oricare “parte”, decide să fie enties separate, care operează în silozuri fără a putea să se influențeze reciproc, atunci totalul cei doi nu va avea un scop comun, nici valori comune, într-adevăr!
    Acest lucru este, desigur, a declarat în termeni simpli aici, și poate fi ar trebui să fie! Dar am vrut să scoate la punctul în care situația descrisă de România nu este cu mult diferită de cea cu experiență de multe țări, de asemenea, cu siguranță, în emisfera de vest, probabil din motive istorice.
    Deci, concluzia mea ar fi că acesta nu este statul care ar trebui să fie judecat ca putred de alții și insularii în ea, dar procesele de instituția care ar putea fi etichetate ca atare. Și este posibil ca să fie schimbat, cu toate că are nevoie de oameni curajoși și obiective cu interesele pe termen lung în minte să facă acest lucru. Ar fi întotdeauna un proces evolutiv ….. chiar dacă aceasta este o revoluție care incepe!
    Opiniile dumneavoastră sunt binevenite! 🙂

    Reply
    • Hey, Rajen. How in the world did you manage to read the article and to make sense of it? :))) good comment especially the part about not needing land to make an island;

      You can comment in english, as you know almost everybody understands it here… more than google translate can produce.

      Thank you.

  5. Articolul asta este bine scris, si ar fi minunat daca ar propune o solutie, si nu s-ar opri la descrierea problemei. Critica e buna doar atunci cand e constructiva.
    Ma bucur ca faceti lucruri pentru o lume mai buna, fie ea si cat o insula mica si idealista. Dar exista o responsabilitatea si pentru ce lasam in jur, chiar si dincolo de insulita asta pe care fiecare incearca sa si-o creeze.
    Eu propun un exercitiu: sa fiecare sa fie atent la el, sa se gandeasca daca a facut tot ce tinea de el ca lumea in care traieste sa fie atat de buna pe cat considera ca o merita sau ca si-o doreste. Poate daca reusim chiar si doar in zilele noastre bune sa facem asta, o sa observam cu surprindere ca lumea e putin mai frumoasa, mai cum ne-am dori. Si daca nu, cu siguranta va observa cel de langa noi.
    Eu am inceput de ceva vreme asta, si o sa continui sa incerc. Nu zic ca e usor, sau ca vine natural, dar cand iti iasa iti vine sa te pupi. 🙂

    Reply
    • Alexandra, ai absolută dreptate. Soluțiile, deși există pentru multe din problemele astea, nu vor fi implementate și sunt spuse degeaba de cei din afara sferei de influență și conducere statală.

      Așa că ne rămâne exact comportamentul de care vorbești, fiecare să-și mute spre bine firul său de nisip – din păcate de multe ori atitudinea mea (luat poziție, luptat cu morile de vânt – este catalogată în genul ”te consumi și-ți faci ție rău degeaba fără să rezolvi nimic” ) nu are nici un efect pozitiv.

      Iar când vorbim de modul fiecăruia de a se construi mai bine, mi-e greu să cred că aș putea da soluții, pentru că nu știu dacă ce merge pentru mine merge și pentru celălalt.

      De asta articolul nu propune într-adevăr nimic, e mai mult un strigăt de trezire și conștientizare a locului unde suntem – poate așa suntem mai atenți.

      Foarte bun comentariul.

  6. Dragul meu nu înțelegi nimic din lumea in care trăiești dacă poți sa afirmi ca ” Lăsați liber ne autoputrezim.” Problemele noastre vin tocmai de la faptul ca nu am fost niciodata lăsați liberi ! Mereu ne-a fost impus ceva din afara tarii și în interesul celor de din afara… ba o Malta 89… ba o Yalta 45 ba un dictat sau câte si mai câte. Mai citește ceva istorie și mai revin-o iar după aceea.

    Reply
    • :)))))))))))))))))))

      Nici nu-s multe de zis, eu discutam despre România ultimilor 20 de ani și despre poporul așa cum e el, nu mișcările macro-politice și macro-economice pe care un fin cunoscător al istoriei ca dumneavoastră le înțelege perfect și imediat simte cumplitele puteri străine de după ele.

      Ținând însă cont despre ce este articolul, vezi mai sus, îmi puteți spune stimate domn care este opresiunea străină și ce tratate ne fac un neam moale, necivilizat, hoț și fără respect la nivel de majoritate în momentul ăsta?

      Vă invit cu exact același respect pe care l-am primit să mai citiți niște cărți, de oricare și literatură pentru copii merge și, când sunteți confortabil cu identificarea subiectului și al mesajului autorului (în speță că indivizi din masa acestui popor nu avem un set de reguli și o educație interioară așa că de fiecare dată când statul este impotent ne transformăm într-o nație urâtă și buboasă și numai cu biciul pe noi putem da dovadă de respect și civilizație) să reveniți.

      Mulțumesc.

  7. Imi amintesc un lucru povestit de un roman (un om educat, cultivat) ce a trait in Italia timp de 8 ani.
    Spunea ca italienii tin foarte mult la tara lor, poporul lor, asa de mult incat se cred mai buni decat ar fi.
    Dadea un exemplu: daca Italia iese pe locul 3 la o competitie sportiva, n-are importanta care, toti sunt bucurosi. La TV vezi numai reportaje pozitive, locurile 1 si 2 pentru ei nu exista. 😀
    Daca, in schimb Romania iese pe locul 3, ce reactie au romanii? Mda, e un loc bun, dar se putea mai mult. Si incep sa curga criticile.
    Asta e un lucru trist si asta vroiam eu sa spun de atitudine.
    Nu e totul negru!

    Iar faptul ca fiecare din noi are insulita lui fericita.
    Eu n-am zis asta pentru ca nu-i cunosc personal pe toti oamenii cu care interactionez si de care-mi place, ci doar ii intalnesc pentru cateva momente (la cumparaturi, in autobuz, chair si in spital am avut surprize placute – da, da, in Spitalul de Pneumoftiziologie din Iasi (de stat), acum doi ani, cand am avut o criza de astm si unde m-am dus fara vreo pila/interventie si-am ramas uimita cat de frumos s-au comportat cu mine asistentele si doctorii – oare am fost eu norocoasa?)
    Dar sa accept si ideea cu insulitele.
    Insulitele astea nu sunt disjuncte si nici nu sunt imaginare. Unite toate, ai o mana buna de romani, reprezentativa, reala.
    Mai de folos ne este sa cultivam exemplele bune din Romania decat sa ne repetam intruna cat de naspa suntem. Critica incepe sa fie distructiva de la un punct incolo, “roade” in noi ca niste cari in lemn.

    Reply
    • Da, Ada, trebuie să mai scriu și de bine – stai liniștită o să vină și din alea, o să te ungă pe inimă :)))

  8. Interesanta lectura. Cred ca as putea sa iti dau dreptate in aproape tot ce ai punctat mai sus. Ba chiar sa iti dau exemple concrete, avand 5 profesori in familie, desigur in general din spusele si din povestile lor(vorbind acum doar despre educatie). Eu, percepand predatul ca un obicei dat din generatie in generatie, am urmat pedagogia in timpul facultatii pana in momentul in care am ajuns la partea cu predatul. Cand am vazut cu ce am de a face, m-am retras subit. Consider totusi ca ar trebuii retinut ca democratia, comunismul si orice alt regim politic vine cu o “definitie” a perfectiunii in acel regim, care nu este totimpul rea, doar aplicarea acesteia nu prea are legatura cu numele. Consider ca de aceea nu vom putea niciodata alege conducatori mai “micuti”, atata vreme cat este posibil ca seara sa te pui la somn stiind ca ai un presedinte, iar dimineata sa ti se spuna ca pana la urma a pierdut cu cateva voturi. Nu am mai deschis un televizor din proprie initiativa de cativa ani si sincer nici nu am de gand sa o mai fac. Nu pentru ca internetul ar fi o sursa mai buna de informare sau mai exacta. Insa prin televizor, dupa parerea mea desigur, se face o spalare a mintii continua si voita. Internetul momentan nu este la fel de maleabil. De aceea sugerez nu neaparat anularea televizorul din viata de zi cu zi, ci macar compararea celor doua. Si mai ales daca timpul iti permite, incearca sa gasesti ceea ce dispare de pe internet. De obicei ce dispare a deranjat pe cineva, a “gadilat” unde nu trebuia, dar desi momentan poate parea sters, ce intra pe internet ramane pe internet, undeva, ascuns. Daca pot da o sugestie si sper sa nu para o reclama. Sunt ascultator de Radio Guerrilla, iar una din emisiunile mele preferate este “Asta la istoria!Asta la memoria, nene!” unde de multe ori, intr-un mod mai indirect, nu atacau doar greselile trecutului, ci si a prezentului, repercursiuni a trecutului, cat si persoane sus puse din aceleas motive. Pentru cei ce nu stiu, acest radio nu a putut sa isi reinnoiasca actele ce le dadea dreptul de difuzare pe canale FM. Dar pe internet nu a putut sa ii opreasca nimeni, chiar si mai mult, astfel nu au mai fost limitati de cenzura CNA-ului in FM, ci doar de cea a bunului simt. Mai trebuie sa spun ca am vauzut multe firme ce au modalitati destul de exacte de diferentiere a pramatiilor de cei cu adevarat buni, nu doar in diplome si alte hartii. Si un ultim lucru. Sunt in tarisoara noastra grupuri si grupulete micute de oameni care chiar incearca sa schimbe ceva. Unii prin actiuni, poate uneori prea directe, astfel ajungand in vizorul celor sus pusi, dar altii foarte “tacuti”, care prin actiunile lor schimba cate ceva zilnic, schimbari de cele mai multe ori insesizabile. Si cand spun grup mic, spun 5-10-20 persoane maxim. Parerea mea este ca si daca iei analfabet cu analfabet pe rand si il inveti sa salute frumos sau macar sa nu ii dea in cap primului om ce ii intra in cale, tot ai realizat ceva (chit ca astfel este o munca de cine stie cate generatii). Si un video micut petru ridicarea moralului: http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16110993-cel-mai-frumos-sat-din-gaura-neagra-europei.htm Numai bine.

    Reply
    • Excelent.

      Cu o singură chestie nu sunt de acord – puterea ăstora mari vine tot de la noi, dacă votăm constant cu cel mic (chiar cu riscul de a fi furati) tăiem din forța celui mare până la un moment dat când un furt masiv de voturi este peste capacitățile lui. Cred că asta ar fi o soluție pentru tăierea nesimțirii clasei politice și faptul că preferă să nu votăm în loc să girăm masiv pe cineva fără mare importanță politică este din păcate una din ”armele” pe care le avem la dispoziție și nu e folosim.

  9. Mai omule, iti inteleg durerea, ca o simt si eu si o generatie intreaga, numa ca nu ai dreptate cand arunci vina pe popor.

    In nicio tara prospera din lumea asta nu poporul e cel are decide directia in care se indreapta tara, ci o mana de oameni (vizibili public sau nu) numita “clasa conducatoare”. Si asta nu e teoria conspiratie ci istorie pura.

    Poporul – oriunde pe planeta asta – aia 90% care dau cu stampila de se “hotaraste” cine iese in alegeri, e prost by default. Desi prost e un cuvant incorect. Mai degraba as zice ca poporul e naiv, umil, asteapta de la cei care il conduc sa-i poarte de grija, e mai superficial, etc. Si inca odata subliniez ca asta e valabil oriunde pe mapamond, cu diferite variatii ale gradului de naivitate/umilinta/bataiosenie etc.

    In acele tari unde poporu e instarit, destept, educat si bine crescut, lucrul asta se intampla pt. ca, clasa conducatoare a ajuns la concluzia ca e bine si profitabil ca lucru asta sa fie asa. Pe cand la noi, clasa conducatoare inca e convinsa de faptul ca bine si profitabil e ca poporul sa fie sarac, prost, mitocan & you name it.

    Asadar atunci cand romanii vorbesc despre faptul ca trebuie sa treaca niste generatii ca sa se schimbe mentalitea e foarte adevarat. Insa nu este vorba despre mentalitatea poporului, pt ca asta o poti schimba rapid in 10 ani, ci de ce-a a conducatorilor, care singuri nu se schimba, ci doar istoria.

    Poporul a fost, este si va fi intotdeauna o forta. Dar o forta oarba. Poporul in sine nu are capacitatea de a se conduce. El va fi intotdeauna condus, oricat de trist si poate descurajant suna.

    Din fericire, prototipal, omul este liber. Asa ca la nivel strict individual, “sky is the limit”.

    Toate cele bune si fruntea sus! 🙂

    Reply
    • Durerea mea e împărțită frățește între forța guvernatoare și românul falnic de lângă mine care, fără să fie forțat de nimeni, se comportă mizer.

      Fruntea o am sus doar că e încruntată teribil :)))))

  10. candva citisem printr-o carte al carui nume imi scapa acum ca omenirea este un cancer pentru planeta asta, nici un alt animal nu-si distruge habitatul in halul in care o face omul cu manutele lui; la fel si Romania, este victima cancerului numit nepasare, frustrare, prostie ,ignoranta, lene, etc si asta chiar din partea celor care ar trebui sa o faca sa infloreasca precum o poiana plina cu narcise (pe care le culeg tiganii si la cumperi de la piata cu 1 leu bucata).

    Reply
  11. Nu pot sa cred ca articolul asta are atatea comentarii. Consider ca nu mai e nimic nou de spus/comentat despre tara asta. Inteleg ca aceia care au raspuns, inca mai pot sa o faca, spre deosebire de mine care, atunci cand vine vorba despre tara asta, nu mai pot spune nimic. Totul s-a mai spus si s-a spus DEGEABA. In fiecare zi am impresia ca suntem personajele care se lupta sa supravietuiasca intr-un film post-apocaliptic. Diferenta intre film si realitate este data numai de faptul ca filmul se termina la un moment dat, pe cand realitatea zilnica, nu.
    Sarbatori fericite tuturor!

    Reply
    • ” In fiecare zi am impresia ca suntem personajele care se lupta sa supravietuiasca intr-un film post-apocaliptic” și lumea zice de mine că-s pesimist/sumbru :)))

      Sărbători fericite și ție, Mikaela!

  12. Vlad Popa, ma intrebai mai sus …
    Ținând însă cont despre ce este articolul, vezi mai sus, îmi puteți spune stimate domn care este opresiunea străină și ce tratate ne fac un neam moale, necivilizat, hoț și fără respect la nivel de majoritate în momentul ăsta?
    – Opresiunea străină care ne-a impus direcția aberanta in care mergem de 23 de ani ne-a fost impusa evident la Malta 89, oricât de rizibil pare asta pentru ignoranții atotștiutori. In sprijinul celor afirmate de mine te invit sa citești memoriile lui George Tenet, seful CIA din perioada lui 89, respectiv, ”At the center of the storm – My years at the CIA”. Unde spune asa, citez :
    ”(…) Când a căzut Uniunea Sovietică şi Vestul a moştenit Europa de Est, ne-am propus să construim servicii de informaţii cu ceea era deja disponibil acolo. Exista o probabilitate mare ca aceste servicii să fie infiltrate de agenţi sovietici? Sigur. Era o probabilitate mare ca, în timp, să reuşim să-i eliminăm de acolo? Din nou, sigur. Ideea era că trebuia să ne asumăm nişte riscuri dacă vroiam ca guvernarea să funcţioneze…”
    Modelul aplicat în ţările est-europene după căderea Cortinei de Fier s-a axat pe un pragmatism incompatibil cu intransigenţa morală: demiterea eşalonului superior al serviciilor secrete comuniste dar menţinerea în noile structuri a majorităţii şefilor de la nivelurile doi şi trei, pentru o perioadă de vreme – abandonarea rapidă a trădătorilor şi treptată a celor compromişi, înlocuirea tuturor, într-un orizont rezonabil de timp, cu o nouă generaţie de profesionişti, pregătită de serviciile de informaţii occidentale.

    Biografia lui George Tenet explică, implicit, şi altceva: de ce puţinii români care, în anii ’90, cereau cu insistenţă ca toţi securiştii să fie eliminaţi din noile servicii şi din viaţa publică şi judecaţi pentru crimele şi fărădelegile comise, nu au avut nici o şansă de izbândă. Nu atât pentru că erau o minoritate, cât mai ales pentru că în acest demers nu au fost susţinuţi nici măcar de marile puteri.

    Este imposibil de spus acum ce s-ar fi întâmplat dacă, în locul tranziţiei lente şi care a fost mai degrabă o restauraţie, revoluţia din decembrie 1989 ne-ar fi adus un val de epurări comparabil cu cel impus de americani în Irak.

    Vidul de putere ar fi generat şi aici o perioadă de instabilitate violentă? Iar dacă da, judecând după consecinţele pe termen lung, care le resimţim şi azi, ale anilor pierduţi în băltirea post-comunistă girată de Ion Iliescu, ar fi fost, totuşi, preferabilă o perioadă de răfuială dură cu trecutul? Ne-ar fi scurtat drumul spre normalitate?

    Întrebări tardive. Singura certitudine este că nu doar românii care au susţinut punctul 8 al proclamaţiei de la Timişoara şi cei ce au demonstrat, în 1990, în Piaţa Universităţii – cei oneşti, evident, nu infiltraţii lui Măgureanu – au pierdut partida, ci şi americanii. Pentru că, deşi fostul şef al CIA nu menţionează asta în biografia sa, în cazul României strategia paşilor mărunţi s-a dovedit greşită.

    Noii moştenitori ai Europei de Est au evitat riscul vidului de putere, dar au subestimat un altul. Sau poate chiar l-au ignorat complet. Acela ca unii dintre securiştii de eşalon secund pe care i-au cruţat din motive tactice să se dovedească mai abili decât ei şi să le sufle ”moştenirea” de sub nas. Ceea ce, măcar pentru o vreme, s-a şi întâmplat.
    In argumentarea ideilor mele am folosit pasaje din:
    http://www.romanialibera.ro/opinii/editorial/cine-l-a-protejat-pe-voiculescu-dupa-2005-304179.html

    Reply
    • Horia,
      Asa cum zici si tu, trecerea de la un sistem la altul, se poate face in mai multe moduri.
      Indiferent insa cum o faci, pe metoda hard sau soft, ai avantaje si dezavantaje. Eu personal consider ca metoda soft a fost cea ok, insa nu as reduce problemele societatii romanesti de astazi la dezavantajele care au decurs de la acest switch de putere. Serviciile secrete si structurile puterii intr-un stat, sunt doar o parte a medaliei.

      Problema profunda cu care ne confruntam in Romania de astazi, este faptul ca cetateanul roman nu are educatia civica (dupa mai mult de 23 de ani de democratie autoproclamata), nu are discernamant civic de cetatean al unei democratii moderne (pe germana “mündiger Bürger”), care este temelia oricarei democratii functionale. Intr-un stat democratic functional, conducatorii primesc un mandat, o imputernicire de a reprezenta vointa poporului. Acest transfer de putere se face pe baza unui vot de incredere. In momentul in care increderea este calcata n picioare, intro democratie functionala, se intimpla urmatoarele:

      – conducatorul care a pierdut increderea celor care l-au votat, demisioneaza
      – daca nu se intimpla situatia de mai sus, conducatorul este demis de cei care l-au pus in functie, in ultima instanta de cetatenii care l-au “votat”.

      Intr-un stat democratic puterea nu poate fi exercitata de catre cineva care a pierdut increderea, pentru ca nu este lasat!
      La noi nu se intimpla acest lucru. Dimpotriva, vad tot mai mult o reactie de genul: daca nu ma vreti voi, EU va vreu!

      Romania sufera de multe boli cancerigene, antidemocratice.
      Cetatenii romani, au o problema de intelegere a ceea ce inseamna o lege fiscala intro democratie. La noi trebuie sa vina FMI si sa ceara marirea taxelor, doar pentru a acoperi si compensa incapacitatea guvernului de a colecta taxe si impozite. Toate formele de scumpire a taxelor au repercusriuni asupra cetateanului simplu, care trebuie sa le suporte. Se face asta, pentru ca este cea mai rapida si eficienta metoda de a colecta taxe. Se mulg vacile care mai au ceva lapte.
      Nu conteaza ca mor sute de mii de intreprinzatori, lasa ca vin altii. Nu conteaza ca in jumate de an, situatia e mai grava, important este sa trecem noi peste acest moment. Ne-om descurca noi cumva.

      In Romania lispesc modele democratice autentice, care sa educe cetatenii. Despre asta este vorba in articolul lui Vlad.
      Atata timp cat in Romania oamenii cu potential de model, bine educati, si eu vorbesc de medici, avocati, nu de cei trecuti si ajunsi prin “scoala vietii” in functii, vorbesc de specialisti veritabili, de oameni responsabili in domeniile lor, de oameni cu “suflet mare”, atata timp cat ei nu au nici cea mai vaga notiune despre ce inseamna drepturile si obligatiile de cetatean in relatia cu statul si cu ceilalti cetateni, nu te poti astepta de la omul de rand, sa fie un cetatean onorabil al unui stat democratic.

      Repet, vorbesc de oameni care deobicei sunt cei care se plang cel mai mult de sistemul din care fac parte, profitand de el in acelasi timp.
      Ei se plang de clasa politica, de mizeriile de oameni care-i conduc, dar ei nu stiu ce inseamna sa platesti taxe si impozite, ei nu contientizeaza macar ca fac ceva gresit, din simplul fapt ca toata lumea “educata” face asa. De ce sa fie ei mai fraieri, pentru ca nu-i asa, doar prostii platesc taxe pe veniturile realizate?

      Mii de medici, avocati, fac venituri la negru, pentru ca nu stiu sa lucreze altfel, care atunci cand aud ca trebuie sa imparta cu statul ceva, mai bine renunta la “business”, pentru ca nu i se mai merita. Am intilnic oameni deosebiti, realizati din punct de vedere profesional, care-si cumparau masini de lux cu banii jos, stransi la ciorap din consultatii, din operatii facute folosindu-se de infrastructura statului si din disperarea pacientilor.
      Sunt oameni care salveaza vieti, sunt amabili, au bune maniere, dar care se lauda cu “realizarile” lor, pozand in privilegiati ai sortii, falnici triumfatori in fata sistemului pe care-l urasc din strafundul sufeltului.

      Romanii sufera de o lipsa acuta de modele care sa sustina valori democratice (reguli de baza care nu se pun sub semnul intrebarii, responsabilitati asumate, principii democratice). Toate, dar absolut toate modelele existente in societatea noastra, sunt antidemocratice (vezi cultul baietilor destepti, adica al specialistilor care fenteaza sistemul).

    • Că haosul și mârșăvia politică post-revoluționară e în mare parte cauzată de prezența profesioniștilor regimului anterior e o chestie absolut evidentă, pe care o știe și badea Ilie oierul fără să citească biografii.

      E atât de dureros vizibilă și pentru că nu se mai ascunde nimeni după deget și a fost ridicată la nivel de declarație statală când un proiect ce cerea interzicerea la accesul funcțiilor în stat pentru foști securiști/comuniști a fost respins pe față – gen ce-a fost a fost hai să nu ne mai frecați la icre că noi avem puterea.

      Să crezi însă că purtarea de zi cu zi a românului fără acces la ciolanul politic e vina oricui altcuiva, de la puteri străine până la extratereștrii, în afară de chiar a românului neaoș care dacă nu se teme de ceva devine o creatură de-a dreptul scârbavnică nu îmi întărește decât una din ideile articolului – tot timpul vom avea pe cine să dăm vina înainte să ne uităm la noi.

      PS – am curajul să afirm că prezența securiștilor și a oamenilor implicați în mecanismul statal comunist în mașina politică de după revoluție s-ar fi întâmplat oricum. Cât de naivi să fim să credem că niște oameni cu relații peste tot, cu contacte, cu secrete, cu bani, cu știința exactă a modului de ungere și funcționare, aveau să se facă nevăzuți în fața unui popor care nici nu știa pe ce lume e și ar fi înghițit orice i-ai fi spus?

      Între noi fie vorba asta se întâmplă și acum pentru o mare masă din electorat dar atunci românii erau ca niște copii de grădiniță cu ochii mari care așteaptă bomboane… crezi că securiștii ăștia înfipți deja peste tot, unii scoliți profund în politic și disimulare ar fi dispărut de pe față pământului dacă nu era CIA-ul?

    • Horia, citește atent ce spune Hary – aia e esența articolului și de asta sunt dezamăgit de popor, popor care e infinit mai mare decât mâna de politruci mizerabili.

    • Vlad,
      chiar acum cand am bagat si eu un comentariu obsesiv-compulsiv in genul tau, vii tu cu unul lucid, echilibrat si foarte elegant 🙂
      asta a fost doar asa ca sa-mi dai peste nas, hai recunoaste:)

      PS: stiu ca ai muncit mult pe raspuns. L-ai slefuit si l-ai intors pe toate partile, pana a iesit ceva scurt si genial, fix pe stilul articolelor tale viitoare…
      Impressive.

  13. Hary vorbea mai sus de disciplina si responsabilitatea fiscala a cetateanului. Desi nu mai vorbesc de pe pozitia celui care inca “mananca salam cu soia”, ca sa folosesc o sintagma celebra, sper, totusi, ca-mi este ingaduit o scurta observatie. Sa nu credeti ca aici, in Canada, lumea isi doreste sa platesca taxe neaparat. As zice dimpotriva insa legile sunt de asa maniera facute si mai ales aplicate incat tentativele de “ocolire” sunt sanctionate sangeros.
    Cat sunt de des descoperite n-as putea sa spun insa n-am putut, spre exemplu, sa nu observ ( cumva cu frustrare, ca si fost detinator de business in Romania) ca, de 10 ani de cand sunt la firma la care lucrez, n-a fost decat un SINGUR control de la Finante care n-a gasit decat maruntisuri “scapate” fara intentie de frauda. Au facut doar un raport unde au dat sugestii in ce priveste acele “scapari” si-au plecat fara sa dea nici o amenda si fara sa fie serviti macar cu o cafea… Imi aduc aminte cu durere de controalele care-au curs pe capul meu de la GF, OPC, SANEPID, Mediu si cate altele…

    Reply
    • Silviu,
      fara sa vrei poate, ai confirmat fix ce am spus eu: intro democratie functionala cetateanul respecta legea fiscala, nu incearca sa gaseasca solutii ilegale pentru a o ocoli.
      asta pentru ca are respect fata de lege, fata de regulile fiscale la care a aderat atunci cand si-a pornit afacerea.
      un sistem functional, eficient in colectarea taxelor, impune suplimentar respect.
      ca nimanui nu-i place sa plateasca taxe, (nici mie btw) este alta poveste…

      in Romania exista un cult al baietilor destepti care stiu cum se face, ca sa nu platesti taxe.
      in timp ce un antreprenor in Germania (de exemplu) isi cladeste planul de afaceri, respectand legislatia fiscala, cel roman investeste foarte multa energie si resurse doar pentru a fenta fiscul.
      omul de afaceri corect, adica cel care plateste taxe, este perceput in Romania ca si cineva lipsit de inteligenta si imaginatie, un fraier care nu stie sa se descurce…

    • Vlad Popa, am citit toate comentariile postate dar as vrea sa incep cu acest citat …
      “Să crezi însă că purtarea de zi cu zi a românului fără acces la ciolanul politic e vina oricui altcuiva, de la puteri străine până la extratereștrii, în afară de chiar a românului neaoș care dacă nu se teme de ceva devine o creatură de-a dreptul scârbavnică nu îmi întărește decât una din ideile articolului – tot timpul vom avea pe cine să dăm vina înainte să ne uităm la noi.”
      Stii cum vine asta … sa tai capul unui om si apoi sa judeci corpul … poporul, ca nu e bun de nimic si doar se zbate inutil … Din fericire dupa o decapitare ca aceea de dupa 44 sau mai recent de dupa 89 poporul are capacitatea de regenerare dar asta dureaza … Ce vreau sa spun este ca tu nu iti dai seama ca poporul se exprima doar prin elitele sale, asa cum nu poti sa ceri de la picior sau mana sa ia decizii corecte fara cap, tot asa nu poți sa judeci nici poporul, decât dacă ești rău voitor sau în necunoștință de cauza.
      Eu in 89 nu ma ascundeam in lada de la pat, eram casatorit de curand si sotia fiind gravida cautam sa ii asigur cat de cat un echilibru emotional in valtoarea evenimentelor din jur. Fara sa ma laud cu acte de eroism, in mod inevitabil am umblat in acele zile pe strazi am avut colegi de serviciu vecini si prieteni cu care am schimbat impresii. Chestiile pe care le spun nu am cum sa le demonstrez cu o carte asa cum am facut mai sus, asa ca voi face referinta intr-un fel la badea Ilie de care spuneai…
      In perioada cuprinsa intre decembrie 89 si mineriada din iunie 90 se coagulase in Bucuresti, Timisoara si alte orase o elita intelectuala, anticomunista, care putea foarte bine sa preia conducerea tarii sa si asigure un stat guvernabil si lipsit de coruptie. Din pacate asa cum aratam si mai sus rusii si americanii nu au dorit asta ci au dorit un regim neocomunist corupt. Dupa 13-15 iunie 90 un puternic mecanism de represiune s-a declansat contra tinerilor implicati in evenimente, vazind ca nu isi mai pot gasi de lucru in tara au incercat sa gaseasca de lucru in occident… Poti sa crezi ca mina lunga a serviciilor i-a urmarit peste tot si le punea o vorba la firmele la care incercau sa se angajeze astfel incat sa no o poată face ? ma tem ca nu o sa crezi, si eu nu am alte dovezi in acest sens decit ceea ce se poate subînțelege din acea carte … Astfel nicio opoziție reala nu s-a putut forma contra FSN decit chestii decorative intesate de securisti. La fel ca in primii ani de dupa 44 si dupa 89 a operat selectia inversa a cadrelor de conducere … adica, cu cat erai mai prost cu atât era mai bun … Dupa 44 important era sa ai origina sănătoasă, supa 89 tot cam asa numai ca lucrurile acum devin mai subtile si ar necesita lungi explicatii pe care le pot da acum decat mai tarziu, daca crezi ca te-ar interesa. Ideea e ca si dupa 89 specialiștii au fost dați jos pe motiv ca erau comuniști si au fost înlocuiți de politruci de tip nou … ma tem ca nu înțelegi ce vreau sa spun, dar asta e …
      Tu poate crezi ca tot haosul din economia tarii se datoreaza poporului, ca asa e el, incapabil … eu știu ceva mai bine cum sta treaba, ca nimic nu se face fără un plan, nici chiar distrugerea unei tari.
      In concluzie, nu pot sa accept teza ta ca doar popoul e de vina pentru ca merge țara prost, pentru ca el, poporul e prost… Si nu pot sa o accept pentru ca știu unele chestii pe care tu încă nu le știi.
      ————–
      Am incercat o postare separata dar dadea eroare 406.

  14. Ca la aproape un sfert de secol sa dai vina tot pe “comunism” pt. ce se intampla in Romania mi se pare o abordare facila a problemei.Vlad face niste afirmatii care ne arata ca a trait “comunismul” din lada de studio a bunicilor. Zice ca se lucra fara finalitate si fara necesitatea si constiinta lucrului bine facut.Atunci cum de au rezistat metroul,barajele de hidrocentrale,podul de la Giurgeni-Vadul Oii,telecabinele din statiunile montane,Dambovita,aeroprturile Otopeni si Baneasa si din tara,centrala atomo-electrica,complexul studentesc Grozavesti si cladirile Politehnicii,Podul Grand etc.Probabil ca Vlad este dintre cei ce cred ca tot ce il inconjoara a fost facut dupa ’89 si ca pana atunci am trait in pesteri si ne-am imbracat in piei de animale.

    Reply
    • Aveam curent electric înainte de 89????? Sunt ultima generație care poate vorbi de comunism cât de cât în cunoștiință de cauza, am fost destul de mare să stau la cozi, sa ma bat pentru portocale, sa vad cultul marelui conducător, sa-mi explice parintii ce nu am voie sa zic afară și asa mai departe.

      Se vede foarte bine cum se muncea inainte si ma mira pozitia ta, este un lucru atât de bine cunoscut și documentat încât e uimitor sa apară un comentariu care preaslăveste controlul calitatii si etica muncii pe vremea comunistilor.

      În primul rând trebuie să scoți din ecuație obiectivele strategice sau obiectivele legate direct de ochiul lui Ceaușescu și al apropiaților. Așa o să ajungi să-mi spui că românii sunt de departe cei mai buni constructori europeni pt ca, nu-i așa, Casa Poporului. După aceeași logică românii sunt născuți karatiști pentru că DIAS. Nu e în regulă să extinzi obiective cu regim special la producție de masa, despre celelalte vorbim imediat.

      Articolul este deja lung dar uite că unele chestii trebuiau și mai adânc explicate. Când spun de etica muncii în comunism vorbesc de asta:

      – spiritul lasă că merge și așa de acolo vine.

      Îmi dai exemple de poduri care rezistă, eu vin cu exemple de poduri care vibrau la 5 ani după revoluție, era unul pe principala Bacăului pe care te simțeai ca la cutremur când se nimerea un tir pe el (pod de europeană da?)

      Îmi dai exemple de căminele din Grozăvești, putem extinde fără probleme la blocurile din întreaga țară pentru că în comunism s-a construit enorm la cutii din astea. Aici mi-ai adus aminte de bunică-mea, o nostalgică veritabilă, care îi dădea cu Ceașescu a construit case.

      Ideea nu era că nu s-a muncit ci că nu s-a muncit bine. Când spuneam de lipsa mediului concurențial mă refeream exact la asta. Tu vorbești de blocurile gri și de căminele studențești din grozăvești sau din toată țara ca de o realizare magnifică iar faptul că rezistă este un atestat clar al cât de bine munceau comuniștii. Casa lui străbunicu e încă în picioare și e făcută la mână din piatră și bârne, fără canalizare, fără izolație, fără apă curentă – doar pentru că stă în picioare e o realizare?

      Ca să înțelegi la ce mă refer compară blocurile de locuințe și căminele de studenți cu ce se făcea în occident în aceeași perioadă, atenție fără ca ei să aibă la dispoziție muncă ieftină. Compară mașina națională și controlul calității cu mașini occidentale din aceeași perioadă. Compară izolația, funcționalitatea, aspectul unui bloc de locuințe cu altul de afară făcut în același an.

      Da, s-a construit, dar fără nici un standard. Afară te controla piața după ce scoteai produsul – la noi dacă apuca să iasă din fabrică asta era – ai auzit vreunul să trimită dacia/televizorul/ înapoi la fabrică pentru că nu mergea din prima ok? să se ducă cu scandal la constructori pentru că blocul nu era izolat, pentru că bătea vântul prin ferestre (și bătea frate se simțea și din lada de studio…)

      Bineînțeles când e vorba de obiective strategice sau de casa vreunui membru important de partid standardul era altul pentru că – puteai să-ți pierzi la propriu capul iar echipele care lucrau la din astea erau ca trupele speciale, nu doreii de peste tot:). Nu am zis că nu aveam specialiști, nu am zis că nu aveam oameni competenți, dar să nu facem ca acum când învățământul nostru e la coadă în toate graficele posibile dar noi ne ținem sus că avem olimpici…

      Vorbești de parcă aș compara comunismul cu evul mediu și atunci doamne cât de mult ne-a avansat ca popor. Vrei să faci ceva logic? Compară diferența dintre ce s-a construit în comunism (în masă nu strategic sau pentru vârfurile regimului) și ce s-a construit în occidentul liber. Atunci o să înțelegi la ce mă refer.

      – să crezi că ce lucrezi e și al tău, că doar iese din mâinile tale și asta să nu te îndemne să-l faci perfect ci să-l furi, tot de acolo vine. Sau și asta n-am înțeles eu bine din sutele de povestiri personale pe care le-am ascultat și văzut la prima mâna?

      – să nu faci legătură între cât de bine lucrezi tu și mersul firmei/fabricii își are din nou cauza în comunism. Tocmai pentru că, la fel cum am zis mai devreme, conta să iasă la număr și nimeni nu-ți trimitea produsul înapoi ci mergea cu el la reparat – iar fabrica nu avea niciodată de suferit dacă omul își lăsa resturile de mâncare în toba de eșapament a mașinii pe care o montase. Lucrurile mergea înainte oricum, atâta vreme cât șeful de acolo nu avea o problemă cu tine în rest era ok – de asta mulți producători de acum se confruntă cu mentalitatea asta – muncitorul muncește cât ești cu ochii pe el și atât, pentru el privirea șefului contează nu mersul produsului/firmei/fabricii.

      La asta mă refeream când vorbeam de etică, finalitate, lucru bine făcut. Nu la volumul de construcție/producție ci la calitatea produsului finit.

      O întrebare edificatoare pentru dumneavoastră: iarna aveați pusă pătură în geam să nu vină curentul?

  15. Horia, încet încet ajungem unde trebuie.

    Eu ca cetățean român nu am absolut nicio vină că birocrația mă face să-mi pierd timpul și să rezolv greu orice chestie legată de acte/formalități. Nu este vorba de mentalitatea/pregătirea/disponibilitatea mea ca om ci de sistem.

    La fel nu am nicio vină că lucrând cu bugetar spre exemplu trebuie să mă supun unor regulamente idioate și să trec cetățenii cu care îmi fac treaba prin toate idioțeniile sistemului. Asta trebuie să fac nu am de ales.

    În schimb eu ca cetățean am toată vina că nu lucrez cât de bine aș putea deși nu m-a angajat nimeni cu forța, am toată vină că arunc gunoaie pe stradă și pe munte, că mă port ca un bădăran necioplit în public pentru că știu că nu mă pedepsește nimeni și că, bugetar fiind, tratez cetățeanul care vine la mine să îl rezolv cu sictir total pentru că nu-s mulțumit de viața mea (nu-s în stare să fac altceva sau nu am curajul să caut altceva dar munca mi-o fac în sictir că e sub mine…).

    Articolul vorbește despre un sistem politic corupt și imbecil care conduce țara exact așa cum ai descris și promovează non-valorile și anti-principiile de care am vorbit. Evident modul de guvernare are o importanță teribilă în cum merg lucrurile.

    Articolul vorbește și de cealaltă parte a monedei, pe care tu Horia refuzi să o vezi – mizeria poporului român care nu e forțată de guvernare, lucrurile care țin de noi ca indivizi.

    Cloaca în care suntem este un rezultat combinat al mizeriei politice și mizeriei interioare a poporului ăsta.

    Cinci români lăsați liberi nu o să se comporte ca cinci nemți lăsați liberi spre exemplu – indiferent de mediul în care îi pui, nu vorbim de distracție ci de funcții sociale. Pune 5 nemți într-un serviciu nesupravegheați și vezi cum lucrează, pune românu și vezi cum fură.

    Asta e crunta realitate și aș vrea să trăiesc până când se va schimba ceva. Toți ne plângem de sistem și de influența nefastă a mizeriilor de la vârf dar când putem să ne comportăm noi așa cum am vrea să se comporte ei – păi trebuie să mă descurc nu? ce ăia cum fură și-și bat joc de noi?

    Cât despre intelectualii pregătiți să ia puterea dacă nu îi fentează CIA-ul permitem să am rezerve.

    Avem pe de o parte un grup de intelectuali (presupun că nu cei cu care defila comunismul) care în afară de a vorbi ei între ei ca într-un cenaclu literar despre facem/dregem nu au absolut nicio putere, nicio abilitate reală de a folosi evenimentele ce se petrec lucid și pragmatic pentru că nu au pregătirea necesară pentru așa ceva și, mai ales, nicio rețea de relații și cunoștințe din sistem.

    Și tu Horia îmi zici ca acești intelectuali, rupți de mecanismul statal și de posibilitatea de a se exprima juma de veac, erau în stare să preia conducerea țării aflate în haos la concurență cu grupul celor care aveau și pregătire și relații și știința mecanismului și accesul la ARMATA/MILITIE?

    Da, noroc că i-a ajutat CIA-ul pe ăștia din urmă… una e să spui că americanii au încercat să construiască relații cu calul clar câștigător (disproporția de forță tocmai am explicat-o)sprijinindu-l într-o încercare de a-l câștiga și folosi mai târziu și una e să crezi că americanii au decis ei lupta dintre un pur sânge și-o mârțoagă.

    Reply
  16. Horia,
    “Tu poate crezi ca tot haosul din economia tarii se datoreaza poporului, ca asa e el, incapabil … eu știu ceva mai bine cum sta treaba, ca nimic nu se face fără un plan, nici chiar distrugerea unei tari.
    In concluzie, nu pot sa accept teza ta ca doar popoul e de vina pentru ca merge țara prost, pentru ca el, poporul e prost… Si nu pot sa o accept pentru ca știu unele chestii pe care tu încă nu le știi.”

    Parerea mea este ca esti prea fixat pe teoria conspiratiei si ca ai pierdut esenta si mesajul articolului lui Vlad. Vlad pune degetul pe o rana deschisa a societatii romanesti si anume pe cea a decadentei morale (promovarea nonvalorilor, spirit civic zero, lipsa de educatie) decadenta ce poate fi obervata cu ochii liberi de catre oricine ii deschide.
    El nu a venit sa sustina o teza despre cauzele dezastrului economic si politic al acestei tari. Romania putrezeste, este un articol despre starea de spirit degradata al acestui popor, un semnal de alarma ca noi, poporul trebuie sa facem ceva impotriva.
    Nu putem astepta pana cand apare o clasa de conducatori bine intentionati, care sa ne calauzeasca spre culmile prosperitatii economice. Nu putem sa ne plangem ca noi am vrea, dar nu suntem lasati de forte oculte care conduc Romania intentionat spre haos, dorind distrugerea acestui popor maret.

    Si nu, intro democratie moderna, nu este corecta supozitia ca poporul este doar un corp fara cap, o masa “proasta” si manevrabila, fara nici o vointa proprie sau vreun rol in structurile puterii.
    Intro democratie functionala, poporul este un organism complex, care isi alege conducatorii, carora le transfera puterea, dar si responsabilitatea deciziilor pe care le iau in numele lui. Legatura dintre popor si conducatorii lui este bazata pe principii democratice si valori autentice (incredere, simpatie, respect, integritate morala).

    Iar in ultima ta propoztie din comentariul tau se ascunde – in spatele acelui aer de superioritate de doi lei pe care il afisezi – o dorinta arzatoare de a ne impartasi niste “adevaruri” pe care nu avem de unde sa le stim si care ne-ar schimba optica.

    Uite, eu ma declar interesat sa te ascult, sa te citesc, tot ce trebuie sa faci este sa-mi trimiti un manuscris pe adresa redactiei, la manuscris@datagroup.ro, mai stii poate chiar o sa-l publicam, daca ne convinge… Vorbesc cat se poate de serios.

    Reply
    • Legat de citez …
      El nu a venit sa sustina o teza despre cauzele dezastrului economic si politic al acestei tari. Romania putrezeste, este un articol despre starea de spirit degradata al acestui popor, un semnal de alarma ca noi, poporul trebuie sa facem ceva impotriva.
      ————————————-
      Ceea ce m-a facut sa intru in aceasta discutie era tocmai fraza de incheiere … lasati singuri ne autoputrezim … asta m-a deranjat IDENTIFICAREA GRESITA A CAUZEI. Daca într-o confruntare nu iti identifici corect adversarul nici nu îl poți ataca sau nu te poți apăra de el. Problema nu este ca masa nu are acele metehne de care vorbește autorul, problema e ca acele metehne au o cauza, iar cauza este una externa… si nu una “genetica”

      Mai spui tu ca …
      Nu putem sa ne plangem ca noi am vrea, dar nu suntem lasati de forte oculte care conduc Romania intentionat spre haos, dorind distrugerea acestui popor maret.
      ——————————–
      Intentia mea nu era sa dam vina pe altii si sa ne lamentam la nesfârșit. Dimpotrivă, intenția mea era tot aceea ce a pune degetul pe rana si de a lupta sa o vindecam, înțelegând clar de cine si cum a produs acea rana.
      Se pare ca pasajul din cartea lui Tenet a fost citit superficial, era vorba acolo de construirea de servicii secrete de către alții care sa opereze in țara noastră ! Observi nuanța ? Poate ca si tu ca multi alții minimizați importanta acestor servicii, asta e ca si cum nu ai înțelege rolul sistemului imunitar al organismului… Aparent ce mare bors e sistemul asta imunitar citeva celule care se plimba prin sange … nu ? 🙂 Dar asa cum un organism oricat de tari ar avea oasele si de dezvoltați mușchii si chiar cu un creier remarcabil, moare in câteva săptămâni dacă sistemul imunitar cedează… Serviciile secrete au acest rol in societate, rol pe care putini il inteleg.
      In final va recomand cartea lui CRISTIAN TRONCOTĂ,
      Mihail Moruzov şi frontul secret, carte pe care o am in format pdf si ti-o pot trimite la adresa de mail indicata, Si ar mai merita citite cărțile lui Larry Watts, cele doua volume, din păcate nu le am decât pe hârtie, dar se mai găsesc pe piață.
      Sunt încă multe de spus dar nu imi plac postările interminabil, pe curând !

  17. Tara este asa din cauza educatiei oamenilor.
    Cum sa nu vrei sa fi “smecher”,prostituata,manelist,”vedeta”(ca acum la 2 aparitii pe TV deja esti luat ca vedeta) sau orice scursura a societatii care primeste bani ca dintr-o gaura neagra, cand vezi ca ei au bani si ai tai iti dau 3 lei ca sa te intalnesti cu prietenii la un suc.
    Dar nu numai asta, multi se plang aiurea de bani,daca te uiti in jur mai pe toti ii auzi ca se plang de bani, dar uitati-va voi tot in jurul vostru la cei care se plang de bani, si o sa ii vedeti ba in masini performante(cat mai noi),ba in restaurante,sau in cluburi,sau cu telefoane de 1000+ de lei.
    Unde e saracia cand cluburile si restaurantele sunt pline de oameni,90% din populatie cu smartphone-uri si tablete,fumatori la tot pasul desi un pachet de tigari e cat 3-4 pulpe de pui(intregi).

    Reply
    • Da, Adi, corect.

      Iar la faza cu plânsul după bani și eu sunt de aceeași părere, e absurd să te plângi cât de greu o duci pentru că ți-ai luat mașină/telefon să epatezi.

Leave a Comment.