Robocock

robocockAm privit invidios poza respectivă, pentru câteva minute. Invidios pe omul matur care îşi respectă visul copilului ce a fost odată. Câţi dintre voi aţi visat să călăriţi un cocoş gigantic mecanizat? Aţi adormit nopţi la rând, cuibăriţi în puful oferit de familia iubitoare, sperând. Cu inima ţopăind sălbatic în piept, aşteptând acea zi. Ziua izbăvitoare când, în sfârşit, vă veţi metamorfoza în Oameni Mari.

Dar Omul Mare în care aţi visat în fiecare noapte că veţi renaşte v-a dezamăgit. A uitat toate promisiunile făcute atunci când mintea voastră încă mai funcţiona pe elixire pure. Le-a înlocuit cu obiective mărunte şi mârşave inserate între sinapse de un virus odios. Virusul maturizării! Distrugătorul de vise şi de vieţi care v-a smuls de pe cocoşul mecanizat şi v-a aruncat într-un birou umbros.

Zilnic, acelaşi birou, acelaşi miros de lac şi de clor, aceeaşi cafea în care mesteci apăsat, acelaşi şef nemulţumit de mestecatul tău, de soţul tău, de fundul tău din ce în ce mai lăsat.

Iar noaptea adormi cu faţa plină de alge puturoase, cu felii de castraveţi pe ochi şi un nod mare în gât. Oftezi, transpiri, te zvârcoleşti, zâmbeşti. În mintea-ţi virusată, tu încă mai visezi. Pe frunte îndoi zările, călare pe-un cocoş uriaş.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

2 Comments

  1. Un “copil” nu se maturizeaza niciodata. Un om poate fi “copil” pana la sfarsitul vietii lui, indiferent ce varsta atinge.
    Iar “adultii” nu sunt copii maturizati, ci doar adulti. Un om poate fi “adult”, fara sa fi fost “copil” niciodata.

    Knowledge-ul implicit (inconstient) si explicit (constient), este cel care ne pozitineaza mintea in “lumi” diferite (a copiilor, a adultilor, a seniorilor).

    Reply
  2. Mai Dani, cam ai dreptate…De aia unii dintre noi chiar ne punem de-a curmezisul impotriva ideii de a lucra intr-un birou umbros, de a renunta la distractii in timp ce ne asumam tot mai multe obligatii, de a ne trezi in fiecare dimineata cu un partener care nu ne mai atrage dar cu care suntem casatoriti ptr ca nu vrem sa renuntam de tot la ideea de a calari un cocos gigantic mecanizat dincolo de linia orizontului. Iar la generatia mea, vad ca suntem destul de multi astia care tot mai copilarim, vad tot mai multi oameni care incep sa se gandeasca sa se aseze la casa lor dupa 40 de ani…Nu zic ca e bine asa, dar unii chiar ne maturizam greu…

    Reply

Leave a Comment.