Războiul religiilor duhneşte de ipocrizie

religie“S-a demonstrat în întreaga lume că moscheile şi universităţile islamice sunt implicate frecvent în activităţi de promovare şi susţinere a terorismului, a antisemitismului şi a violenţelor împotriva evreilor şi creştinilor” (Maximillian Marco Katz, director fondator al MCA România – Centrul pentru Combaterea şi Monitorizarea Antisemitismului din România)

S-a demonstrat! Nu ştim exact prin ce artificiu matematic abstract, dar o putem considera lemă: Universităţi islamice + moschei = terorism. Pentru că musulmanii, în totalitatea lor, sunt nişte potenţiali terorişti. Hai, că suntem obligaţi să-i tolerăm, treacă-meargă, deşi nu prea ne place. Dar atât! Fără universităţi, lăcașuri de cult şi alte răsfățuri.

Afirmaţia vine din partea unui domn evreu, Marco Katz, care se ocupă de combaterea antisemitismului în România. Pentru domnul Marco Katz, combaterea antisemitismului înseamnă câştigarea unor privilegii, promovarea superiorităţii religiei evreieşti.

Rolul dânsului nu este al împăciuitorului; nu doreşte egalitate, ci discriminare. Doar evreii merită drepturi egale, sau chiar mai mult. Musulmanii, potenţiali terorişti, să tacă!

M-aş fi aşteptat ca termenul “antisemitism” să cuprindă toate religiile lumii, nu doar evreii. Altfel, sună la fel de absurd şi de ipocrit ca un iubitor de animale care pupă câinii pe botic şi se îmbracă în blănuri.

Până şi structura termenului explică acelaşi lucru: anti + semitism = împotriva semiţilor. Iar semiţi nu sunt doar evreii, aşa cum ar vrea domnul Marco Katz să credem. Semiţi sunt şi sirienii, arabii; care arabi, ce să vezi? Sunt musulmani!

Cât despre teoria conform căreia o moschee va atrage mii, zeci, sute de mii de studenţi mahomedani? O tâmpenie manipulatoare şi atât. Hai să trecem peste fobia de rit nou din cauza căreia studentul cititor de Coran ne dă palpitaţii mai ceva ca un tigru turbat. Să încercăm să privim respectivul student ca pe un om, la fel ca noi.

Atunci când îşi alege tânărul Ismail viitorul şi oraşul în care ar vrea să urmeze studii superioare, la ce se gândeşte în primul rând? “Allah, Allah, mă duc la Bucureşti. Or avea ei nişte facultăţi de doi lei, dar uite ce moschee frumoasă mi-au ridicat!”
Pentru că tinerii români, atunci când pleacă să studieze în vest, se gândesc în primul rând dacă au biserică ortodoxă în localitate.

Tot scandalul iscat în jurul moscheii este de un prost gust şi o ipocrizie soioase. “Demne” de primul mitocan al ţării (cel ce ne-a prezidat 10 ani) şi de un oportunist gurist – mă refer desigur la Marco Katz, speculantul fondator al MCA).

În România există familii musulmane de secole, la fel ca în Franţa şi alte state europene. Familii musulmane care s-au închegat într-o comunitate demnă de respect, în egală măsură cu cea evreiască.

Să vii tu, Marco Katz – reprezentant al unei comunităţi care a suferit în trecut tocmai din cauza discriminării religioase – şi să îi discriminezi la rândul tău pe alţii, pe aceleaşi criterii, mi se pare dovada supremă a futilității. Milioane au murit degeaba, istoria nu te-a învăţat nimic; ai rămas doar un demagog cu tărtăcuța seacă.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

3 Comments

  1. E o discutie foarte lunga aici, dar legat de afirmatia cu “s-a demonstrat”, ar fi de remarcat ca pana pe la jumatatea secolului XIX, tarile si comunitatile musulmane erau printre cele mai tolerante cu membrii altor religii. A se vedea si locurile si perioadele in care au inflorit miscarile islamiste de tip extremist.

    Reply
    • Comunitatea musulmană din România este una cât se poate de paşnică şi tolerantă. Moscheea este în primul rând pentru ei, nu pentru mahomedanii din afară, care ar putea fi atraşi.

      “Noi vrem să evităm situaţii care se întâmplă în unele dintre moscheile neautorizate. În iulie 2013, luna Ramadam, a venit un aşa-zis predicator din gruparea Fraţii Musulmani din Egipt, care a intrat în România cu o viză de business, nu de activităţi religioase – sunt mai multe tipuri de vize – şi a ţinut predică într-o moschee din Bucureşti şi a îndemnat oamenii să protesteze împotriva statului egiptean. Noi nu vrem să se întâmple aşa ceva. Noi ne dorim ca toate activităţile religioase care se desfăşoară pe raza municipiului Bucureşti să fie sub auspiciile Muftiatului Cultului Musulman din România. Toate activităţile să fie controlate de către Muftiat” (Murat Iusuf, liderul Cultului Musulman din România)

  2. De fapt, nu este vorba despre ipocrizie in razboiul religiilor.
    Cel putin nu este ipocrizie daca privim din interiorul sistemului de valori religios, care este unul confesional.
    Aici este vorba mai degraba despre lupta clasica dintre bine si rau, atat de tipic religiilor confesionale.

    Ipocrizie este in schimb daca privim si incercam sa intelegem actiunile domnului Katz raportandu-ne la alt sistem de referinta, cum ar fi cel libertin, care permite (tolereaza) mai multe adevaruri.
    Da, din perspectiva noastra, Katz este un ipocrit, pentru ca acuza pe cineva de agresiune dar la randul sau se comporta la fel.
    Pentru un muslim credincios, Katz nu este deloc ipocrit, ci un dusman de clasa care incearca sa le faca rau discriminandu-i.

    Poti fi ipocrit doar in cadrul aceluiasi sistem de referinta, sustinand una si facand alta sau condamnand ceva si facand la fel.
    Ipocrit este de exemplu preotul care predica iubirea pura, dumnezeiasca, ce ne umple spiritul de bucurie si fericire si dupa slujba merge la curve si sa lafaie in placeri trupesti. Dupa care maine-zi ne povesteste despre pericolele sexului desantat, care ne indeparteaza de Dumnezeu.

    Katz nu este ipocrit, pentru ca nu face nimic altceva decat sa lupte impotriva dusmanilor/rivalilor sai de credinta, incercand sa-i impiedice sa se raspandeasca in lume. Asta este rolul lui in organizatia pe care o conduce. Atunci cand incerci sa-ti invingi un dusman, nu inseamna ca-l discriminezi ci ca te lupti impotriva lui, in numele adevarului.
    Actiunea lui este legitima pentru toti credinciosii evrei, pentru ca el reprezinta binele si crede in adevarul dat de Dumnezeu, iar musulmanii sunt aia rai, pentru ca ei nu cred in singurul adevar posibil, prin urmare au credinta nedreapta si gresita.

    Sa lupti (nu ma refer la violenta fizica) impotriva dusmanului inseamna sa-ti aperi credinta, inseamna sa aperi adevarul orpind expansiunea raului si este o datorie sacra pentru fiecare credincios, comportament care nu poate fi interpretat ca discriminare.

    Din perspectiva unui sistem de referinta confesional, nu exista discriminare, ci doar o rivalitate, o lupta intre bine si rau.

    Evident ca aceste practici nu pot fi tolerate si nicidecum incurajate intr-o societate liberala, care incearca sa ofere tuturor credintelor si confesiunilor un cadru de existenta echidistant.

    Reply

Leave a Comment.