Râsete duminicale

Glumele nu sunt recente, dar acum le-am găsit. Au fost o gură de aer proaspăt după ultimele imbecilităţi realizate cu “camera ascunsă”. Nu sunt despre clovni psihopaţi care te aleargă cu toporul prin parc, nici despre amuzanţi care le ţipă pensionarilor în ureche. Nici măcar despre unii care te iau pe sus şi te aruncă într-un tomberon, crăcănându-se de râs: Hahaha, glumă, frate! Eşti la camera ascunsă!

Sunt glume decente, inofensive şi ingenioase. Cel puţin cea cu Isus şi copilul care aleargă vertical pe bloc:


Şi încă o glumiţă. Nu la fel de amuzantă, dar apreciez ideea, costumul şi reacţia generaţiei educate de filme horror.
Noi, românii, nu cred că am ajuns încă acolo. Mai avem de digerat ceva capodopere cinematografice cu zombi.

Un număr bun totuşi pentru un ban câştigat cinstit la metrou.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.