Pustnicul Racu şi rostul vieţii

mihai racuŞtiţi clasicele întrebări existenţiale: “De unde venim şi încotro ne îndreptăm?” “Cine suntem, cum şi de ce am apărut?” “Care este rostul vieţii?”

Pentru fiecare, noi, oamenii, am găsit teorii, nu răspunsuri inamovibile. Iar teoriile – indiferent că au avut sorginte ştiinţifică sau religioasă – s-au schimbat odată cu expansiunea arealului cognitiv. Expansiune cognitivă cunoscută şi sub numele de “evoluţia speciei”, conform uneia dintre teoriile recente, încă neatinse de perimare.

Nu vor rămâne aşa. Se vor transforma, împreună cu noi, atât teoriile ştiinţifice cât şi cele religioase. Totuşi, unde ne aflăm astăzi? Cum răspundem astăzi la întrebarea primordială – Care este rostul vieţii?

Fiecare trebuie să aibă un răspuns, altfel se dizolvă în neființă. Va fi un pendul legănat în neant, conştient de propria existenţă, dar pendulând într-o amplitudine paralelă cu cea a viilor.
Din ce am observat, răspunsurile se împart în două categorii: Religie şi Fidelitate socială.

Prima categorie mi se pare cea mai simplă şi sinceră: Trăiesc datorită şi prin voia lui Dumnezeu. Rostul vieţii este să îl slujesc pe Dumnezeu.

A doua categorie, mai stufoasă, având şi multe hibe tocmai din cauza complexităţii, cuprinde toate moştenirile genetice şi culturale ale societăţii. Caz concret: România anului 2015 – Prin ce s-ar traduce fidelitatea socială:

Învăţ, muncesc, îmi fac o carieră, o familie. Muncesc şi mai mult, sau fur, dacă vreau anumite standarde de trai – stabilite tot prin moştenirea genetică şi culturală, în niciun caz creaţie proprie a individului.

Şi toate astea, prinse într-o perdea de autosatisfacție caracteristică speciei – Chefuri, plimbări, reputaţie, vestigii lăsate stră-stră-nepoţilor (palate, livezi, cărţi, filme, muzică, diplome, medalii etc.) De ce avem nevoie de perdeaua asta? Este o necesitate impusă tot genetic, o putem considera cea mai spectaculoasă particularitate a speciei umane. Datorită perdelei a fost posibilă evoluţia.

Există însă excepţii. Foarte bine. O teorie care nu acceptă excepţii se va dovedi efemeră. Există indivizi care nu îşi găsesc locul în categoriile Religie şi Fidelitate socială. Îi vom numi Cei Liberi. Indivizii care ignoră nonșalant întrebarea “Care este rostul vieţii?” sau sunt incapabili de un răspuns.

Vă voi prezenta un astfel de caz. Se numeşte Mihai Racu şi este un pendul legănat în neant, conştient de propria existenţă, dar pendulând într-o amplitudine paralelă cu cea a viilor.
Recunoaşte asta, senin şi sincer:

“Nu gândesc la nimic. Fără gânduri, fără dureri, fără nimic. Sunt ca un buştean, nu simt că trăiesc”

Mihai Racu avea în 2011 aproximativ 80 de ani. Vârsta exactă nu se ştie, pentru că, de ceva timp, nu mai are acte.Trăia Exista în anul 2011 izolat, în pădure, într-o colibă din nuiele şi peturi.

„Nu ma spăl. Am renunţat la igienă, am renunţat la civilizaţie, vreau să mă sălbăticesc cât oi putea mai bine.”

Da, Mihai Racu a vrut să se “sălbăticească”. A vrut să îşi renege condiţia umană. Nu pentru că ar fi fost hulit de societate, nu în urma unei drame. Pur şi simplu. Nu a vrut să fie om. Nu şi-a înţeles existenţa, nu l-a satisfăcut niciun răspuns la întrebarea “Care este rostul vieţii?”
Drept urmare, a ales să fie buştean.

“M-am pomenit netam-nesam şi eu în pădure şi să fiu sănătos.”
„Natura mă primeşte. Şi după ce mor, îşi ia moleculele pe care le-a investit în mine şi nu pierde nimic.”

Reporterul l-a bănuit de panteism. Nu sunt de acord. Panteismul, ca orice teorie, serveşte răspunsuri. Mai mult, stabileşte un echilibru între Religie şi Fidelitatea socială. Iar Moş Racu a renunţat de 27 de ani să mai caute răspunsuri şi a refuzat ambele categorii. Cu atât mai puţin să observe legături între ele.

Un reportaj excelent, dacă reuşiţi să ignoraţi coloana sonoră şi montajul.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

4 Comments

  1. Dani, foarte bine observat. As avea doar o remarca.
    Zici asa:
    “Nu a vrut să fie om. Nu şi-a înţeles existenţa, nu l-a satisfăcut niciun răspuns la întrebarea “Care este rostul vieţii?”
    Drept urmare, a ales să fie buştean.”

    As spune ca omul si-a inteles existenta foarte bine si a gasit un raspuns pertinent la intrebarea “care este rostul vietii?”. Este acelasi raspuns pe care fiecare om il gaseste, pentru ca-l are intiparit in fiinta, indiferent de rasa, etnia, cultura si civilizatia din care face parte: fericirea (in sensul de liniste si pace interioara)!

    Mihai Racu si-a gasit in padure aceasta liniste si pace sufleteasca, transformandu-se mental intr-un bustean, cu alte cuvinte eliberandu-se de povara de a fi om. Sunt convins ca omul acesta a descoperit ca sursa nefericirii si tuturor problemelor se afla in conditia umana.
    Mergand in padure a urmarit sa se elibereze de toate responsabilitatile si constrangerile personale si sociale. Nu a facuto insa constient, adica nu a avut o motivatie filozofico-religioasa. Asa a simtit ca trebuie sa faca si la un moment dat a reusit sa se detaseze de cadrul uman (societate, educatie, evolutie). Cum a reusit? Salbaticindu-se, adica detasandu-se de tot ceea ce-l definea ca om: igiena corporala, munca, familie, viata sociala si culturala.
    Imi pot foarte bine imagina aceasta stare spirituala complet golita de ganduri si sentimente. E ca si cum natura din jur l-ar hipnotiza transformandu-l in bustean. Partea frumoasa a lucurilor este ca are control asupra acestei stari. Adica are intrerupatorul la el. Altfel nu ar putea supravietui singur in acel mediu.

    Foarte interesanta filmare. Mosul a avut totul sub control, s-a jucat si s-a dat in spectacol pentru oamenii care l-au filmat. Si a facut chiar misto de ei, smecherul.
    Si da, reporterul nu a inteles nimic cu panteismul lui. :))

    Reply
  2. Imi place tocmai lipsa motivatiei “superioare” (sau cel putin lipsa incercarii de a o rationaliza) si faptul ca fundalul “educat” al omului inca transpare din discurs. Nu prea am inteles ziarele alea, dat fiindca pareau sa serveasca si altui scop in afara de a fi o precara izolatie, as spune 😛

    Reply
    • Racu s-a jucat de-a fiara si turistul cu reporterul..:) Se vede ca nu e prima intalnire cu vizitatorii curiosi veniti din alta lume. 🙂
      Citeste ziarul, ca sa se poata raporta la timp si istorie. Nu-si poate permite sa piarda complet legatura cu lumea oamenilor. Pentru ca atunci ar pierde controlul.

Leave a Comment.