Prostul nostru obicei

elicopterDupă fiecare tragedie avem prostul obicei de a învăţa nimic. Mi le amintesc pe toate din ultimii ani. Cauze şi împrejurări diferite, cele mai spectaculoase fiind totuşi în domeniul aviaţiei. Şi de această dată am procedat la fel. Am căutat cu tot dinadinsul ceva emoţionant, lacrimogen despre victime, am transformat moartea în show şi rating. Am manelizat tragedia, îngropând esenţialul şi ridicând derizoriul pe piedestal.

De ce nu au urcat mai repede jandarmii în vârful muntelui? De ce nu a sărit cineva cu o barcă din neant? De ce nu au lacurile patrulă??? De ce există SMURD-ul şi, ultima găselniţă, de ce suntem proşti şi dăm bani la Sănătate şi la Crucea Roşie?

Chiar nu interesează pe nimeni care a fost cauza principală? De ce am ajuns în situaţia de a scoate contracronometru patru persoane dintr-un lac aproape îngheţat. Propun să luăm o pauză de la cufundarea lui Arafat în putina cu lături şi să ne punem întrebări mai simple. De exemplu, de ce ne cad elicopterele ca fluturii pârliţi de bec?

De ce aproape toate accidentele aviatice din România sunt în ograda MApN şi MAI? Am înţeles, armata este prost echipată si zboară nişte cutii de conserve ruseşti. Sunt de vină aparatele de zbor vechi şi ruginite. În regulă. Dar cu cele PATRU elicoptere EC-135 prăbuşite de SMURD ce facem? Elicopterul respectiv nu este nici învechit, nici rusesc şi nici conservă.

Am avut pe mână “fratele” mai mic al 135-ului, EC120-ul şi “fratele” mai mare, EC155-ul. Am văzut de foarte aproape şi EC135-ul, nu mi s-a părut deloc o bombă cu ceas.

Mai mult, este folosit în zona civilizată a Europei de state ca Austria, Cehia, Germania, Marea Britanie, Olanda, Spania, Suedia, Norvegia, etc. Îl folosesc până şi americanii şi japonezii. Este un elicopter de generaţie nouă, produs în peste 1000 de bucăţi, începând cu anul 1996. Uite că noi am reuşit să prăbuşim 4 (PATRU) în ultimii 10 ani. Suntem sănătoşi la cap?!

Vom cânta în continuare maneaua tragediei, vom plimba cortegiul funerar prin presa de hazna, ne vom simţi mândri aplaudând eroi post-mortem şi înjurându-l pe Arafat. Şi poate, peste zeci de ani, zeci de elicoptere prăbuşite şi zeci de morţi, ne vom îndrepta atenţia spre cauza problemei.

S-ar putea totuşi ca aeronavele MApN şi MAI să nu cadă doar din cauza învechirii.

De ce este în România aviaţia comercială (civilă) mult mai sigură decât cea militarizată? Pentru că se face după reguli externe. Există proceduri stricte, reglementări, ICAO şi alte organizaţii, plus personal calificat în funcţie de norme externe. Suntem parte funcţională a unui organism internaţional sănătos.

Ar fi cazul să recunoaştem că există domenii de activitate (aviaţia de exemplu) la care noi, românii, nu ne descurcăm singuri. “Las’ c-o scoatem noi cumva”, “Merge ş-aşa”, “Vedem noi ce facem” par să fie principii aeronautice mai greu aplicabile.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.