Prostul dacă nu-i fudul…

4sania-pe-ulita990IRENAŞtiaţi că România a câştigat o singură medalie (un bronz) în istoria Jocurilor Olimpice de iarnă? În 1968, la Grenoble, în proba de bob. Jumătate de secol mai târziu, echipa de săniuţă a României a fost eliminată din concurs, înainte de a lua startul. Cum? Exact aşa. Sportivii noştri s-au făcut de râs la antrenamente, oficialii s-au speriat de grozăviile lor şi le-au interzis să participe din motive de siguranţă.

Aştept cu nerăbdare ziua în care vom merge, în sfârşit, la un turneu final de fotbal şi organizatorii ne vor trimite acasă „Bă, voi sunteţi prea proşti. Riscaţi să vă rupeţi picioarele pe teren. Hai, fuguţa acasă!” Cam asta s-a întâmplat la Soci cu echipa de săniuţă.

Probabil, la final, când se va face clasamentul general, România va ocupa cu mândrie şi suspin ultimul loc. M-am uitat şi eu la câteva probe (de orice) şi peste tot pe unde am concurat am ieşit printre ultimii sau chiar ultimii (probe la care păream răpiţi dintre dunele de nisip şi aruncaţi pe pârtie). Nu am observat un lot olimpic mai caraghios şi mai habarnist decât al nostru la Soci.

Singura întrebare care mă roade e de ce am ţinut cu tot dinadinsul să fim prezenţi într-un domeniu atât de străin? Sporturile de iarnă nu sunt pentru noi. Sunt nobile şi costisitoare. Noi suntem iobăgei şi săraci. Nu avem nicio tangenţă cu disciplinele astea. Aici nu mai merge clasica reţetă a sportivului român de performanţă „Aleargă de foame”. Pentru a concura la un nivel acceptabil la JO de iarnă ai nevoie de zeci de milioane de euro investiţi în antrenamente, deplasări, echipamente. Elveţia investeşte aproape 40 de milioane de euro anual doar în lotul de schi! Noi am investit 4 milioane în ultimii 4 ani, în tot lotul olimpic.

Nu mai e vorba de box, gimnastică, atletism, caiac, spadă, aruncarea ciocanului şi alte sporturi unde orice român îşi permitea etalarea talentului. Sporturile de iarnă sunt exclusiviste, sunt cu mulţi bani, sunt cu pârtii, sunt cu organizare, sunt cu infrastructură, sunt cu civilizaţie. Adică nimic din ce avem noi. Nu mai bine stăm acasă şi evităm umilirea pe plan mondial? Nu e obligatoriu să participi. De multe ori e important chiar să NU participi!

Între timp, la noi acasă, preşedintele ţării vrea să scoată în stradă populaţia nemulţumită de Guvern. Iar reprezentantul celui mai mare partid îi răspunde pe măsură „Da? Păi hai că-i scot şi eu pe-ai mei. Să vedem care pe care” Elveţia, stai în banca ta. La campionatul mondial de bâlci te umilim. Te mulgem ca pe Milka.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

7 Comments

  1. Țin să vă anunţ că sunt mangă. O sticlă sănătoasă de vin roşu plus cãteva beri, aşa de încălzire. revin main încoli că trebuie să scap de marțiul lui unchiimiu. 6 6 trebuie la băiat.

    Reply
    • Brrr, acum mă dreg cu o halbă de ceai verde și cu 7 kile de lămâie în el :)))

      Hary, merge foarte bine scrisul. William Blake se află tot în reședință cu Anne și cu Richard. Povestea pe care urma să o scriu în capitolul 4 mi-am dat seama că este prea mare ca s-o transpun decât într-unul și am decis să o împart în două. Am terminat capitolul 4, acum sunt la 5, dar, cum are veni, sunt la jumătatea poveștii pe care trebuia să o scriu inițial în cap. 4. 🙂

      Dezvolt continuu povestea (mai ales după ce mi-ai dat limita de 500k) și pot să te asigur că va fi un roman cu foarte multe momente de suspans, aventură și dragoste 🙂

      Îți spun și ție ceea ce mi-am spus mie când am scris primul paragraf al capitolului 1: va fi un best-seller. 🙂

    • Pepper,
      Incerc sa-mi imaginez:
      Love and Passion si Suspans intro carte de aventura, cu cel mai neinfricat, bun la suflet si drept pirat care a trait vreodata: William Blake. Un fel de Robin Hood al marilor si oceanelor nemarginite. Un mare cautator de sine si de comori nemaivazute, un spirit liber, care isi dedica viata apararii celor mici si slabi si pedepsirii celor corupti si nedrepti.
      Ma insel?

Leave a Comment.