Prosteala cu tronuri și prințese

“Casa Regală primește cadou de la PSD-ALDE un institut de „interes național”, finanțat cu aproape un milion de euro anual și bonus Palatul Elisabeta / Legea a trecut de Senat: doar 5 voturi împotrivă de la USR” (Sursa: Hotnews)

Senatul României finanțează “Institutul pentru promovarea valorilor naţionale Regele Mihai I”. Mai pe scurt, 20 de angajați vor fi plătiți lunar pentru perierea a doi Nimeni: Radu și Margareta. Meritele celor doi sunt nașterea și însurătoarea. NIMIC altceva nu îi recomandă pentru a promova scobitori la teleshoping, cu atât mai puțin “valorile naționale”.

Ultimul monarh al României a fost Mihai, o personalitate la care nu mă avânt cu preaslăviri, dar îi pot aprecia decența. Restul sunt subiecte și subiecți pentru distrarea și sugerea plebei.

La origini, asta a fost monarhia europeană: o formă de asuprire, nu de guvernământ. Orânduiala primitivă, medievală, care ajutată de creștinismul timpuriu a ținut omenirea în beznă. Probabil o etapă necesară evoluției; putem doar să o constatăm și să-i învățăm greșelile. Sau nu?…

Unii, destul de mulți, aleg să nu. În frunte cu filfizonii și codoașele regale britanice, există adunături impresionante de cetățeni care freamătă admirativ la ideea de monarhie, de Casă Regală. Cum e, băi, scrofangiilor, să organizați însurători și paranghelii care fac sfinții să lăcrimeze de invidie, în timp ce “Perla Coroanei Britanice” mănâncă o găină la trei luni și circulă cu oile în tren?!

Nu v-ar crăpa, bă, de rușine pomeții ăia îmbujorați cu sânge de bebelusi? Iar adunăturile muncitoare aplaudă. Scot aburi de admirație la desfrâul celor născuți nemuncitori. În fiecare zi, își bulbucă ochii seci la rochiile prințesei de Sugsex. Ăsta e secolul XXI, dobitoacelor?

Trăim cele mai bune decenii ale umanității (de departe!), dar noi râvnim la apucăturile medievalilor; la jegul, la bolile și la întunecimea stră-stră-stră…unora cu un bagaj informațional mai apropiat de homo-erectus decât de anul 2018. Vedem numai catifele, parfumuri și poezie într-o lume în care fugeau puricii de pe domniță pe pisică, intoxicați cu brânză.
O lume condusă prin abuz, tortură, abominațiune, sălbăticie. O lume în care rata de supraviețuire la naștere era la fel la om și la câine, iar speranța de viață 40 de ani.

Sublim, hai să ne închinăm la monarhie! Să umplem ecranele cu opulență și ipocrizie, până le-or crăpa ficații celor care ne privesc. Dacă nu de invidie, măcar de băutură: merge o tescovină dublu-distilată, în timp ce privești patruzeci de buze năpustite peste bucile lui Neica Duda. Plătite, evident, și din banii tăi.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

Leave a Comment.