Acum vreo două luni am primit vestea deosebit de tristă că de la primăvară trebuie să ne mutăm. Na, asta e când nu ai un loc al tău, se întâmplă. E tristă pentru că zona e foarte liniștită și bună pentru copil, la 1 minut de grădiniță și pentru că chiria va fi sigur mai mare într-un apartament comparabil.
Asta m-a făcut să mă uit spre programul Prima Casă, în care încă ne încadrăm la limită vârstă eu și nevastă-mea, pe principiul dacă tot dau un ban în fiecare lună, nu mai bine dau pentru ceva al meu?
Tot citind eu despre program am dat și peste câteva voci turbulente care dădeau vina pe creditul ăsta pentru prețurile imobiliare mari – să nu mai dea domne, să vezi cum cumpărăm toți case cu banii de bere. Nu-s de acord cu ei din trei motive mari și late:
– prețurile astronomice se văd la noi peste tot, adaosurile comerciale sunt enorme iar în circuitul imobiliar prețurile au tot fost umflate cu pompa dinainte de programele astea.
Încet vânzătorii români încep să se educe în spiritul – prețul nu o să fie cel care îmi trebuie mie ci cel care se apropie de cât face bunul pe care îl vând. Asta se vede pe piața de vehicule, unde rablele chiar au început să coste cât niște rable, nu ca acum vreo 15 ani când doar pentru că se chema mașina pornea de la 3000 de iepuroi. Asta fără legătură cu programul rabla, da?
– al doilea motiv este că creditul ăsta nu-l poate lua oricine; salariile la noi sunt mici și realitatea e că nu sunt mulți tineri care să îndeplinească cerințele pentru o sumă demnă de o locuință. Cu alte cuvinte infuzia de capital pe piața imobiliară nu e așa de mare încât să se vândă șandramalele ca pâinea caldă și să țină prețurile sus.
– al treilea e că prețul unei case/apartament nu poate totuși să coboare până unde să și-l poată permite oricine dintr-o țară în care munca e plătită prost și cheltuielile sunt la nivelul țărilor unde salariul minim e de câteva ori mai mare. Dacă ar fi să punem un preț accesibil nici costul materialelor nu s-ar acoperi.
Până la urmă o casă e normal să fie scumpă și să presupună ceva efort ca să o iei și un ajutor venit sub forma unei credit lung care să nu te omoare cu ratele lunare e pentru mulți singura șansă de a avea un loc a lor, fără să aștepte 20 de ani de pus bani sub saltea ca să și-l permită.
Asta teoretic, mâine vă spun cum e și cu realitatea din teren sau cum să te enervezi, crucești, speri și până la urmă să… mâine, măi, mâine.
Vlad B PopaScriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional. Carti publicate: Regele pribeag si batrânele umbre, Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati |
|---|
Vlad: daca poti…evita sa faci pe 30 de ani:)) Platesti putin mai mult(lunar) dar per ansamblu dai mai putini bani daca faci pe o perioada mai mica.
fa-l pe 29…o sa ai numai de castigat 😀
Stai ca vine si partea a doua unde cu o suma la care credeam ca o sa am de ales nu am ce lua… oricum perioada ar fi fost cea maxima, nimeni nu ma opreste in caz ca imi merge bine sa platesc in avans si teoretic prefer sa am o rata care sa ma lase sa dorm noaptea :))))
Eu am facut pe 18 si mai am vreo 14:)) Am luat 30.000 si dau ~187 pe luna. Banca are profit de 48 de euro in fiecare luna de pe urma mea. Unii se gandesc ca “vaaaai, dau eu bancii 200 de euro lunar…dar vaaai, nemernicii” Eu consider banca un “prieten” care ma imprumuta cu 150 de euro lunar si castiga de la mine 48. In ziua de azi un abonament de mobil e 50… Mai bine asa decat sa fac burta mare unui proprietar slinos care pune zeci de mii de conditii.
Vlad, nimeni nu te opreste insa banca te ciupeste cu un comision de rambursare anticipata. De ex: daca ai 10 mii si vrei sa ii pui, banca iti da de ales sa micsorezi perioada sau lasi aceeasi perioada si scade rata(dar comision tot isi ia:)))
Da, depinde de preferinta si situatia fiecaruia inspre ce zona o sa mearga – o rata mai relaxata sau mai putini bani in plus pe termen lung.
30.000? tu aveai pusi bani la saltea…. sau nu e vorba de Bucuresti?
La Prima Casa nu exista comision de rambursare anticipata.
I-auzi Alex ce zice Alex, vezi… 🙂
Ba da, de bucuresti e vorba. Garsoniera a costat 34 de mii. Au mai existat bani si la saltea. Numai notarul costa vreo 20 de mil:))
Alex, poate am inteles eu gresit. O sa ma uit in contract
multa bafta 😀
mersi
Eu iti urez multa rabdare. O sa fie momente cand o sa va simtiti, la unison, ca Sisif, numai ca bulgarele vostru o sa fie mormanul de hartii. Noi am trecut prin asta acum 3 ani (mai aven 27, ura!). O sa-ti urez, totusi, si multa bafta, sa va gasiti casa unde sa va simtiti bine!
La mine a durat cam o luna jumate tot procesul, nu prea am avut bataie de cap. Mai ales ca inainte sa contractezi banca iti spune daca te incadrezi. Daca gasesti casa care iese ok la evaluare nu ai de ce sa stai in stres.
Mersi, Eugen. Daca o sa fie cazul o sa ma inarmez cu rabdare, desi sincer intr-un oras mic unde banca are un credit de asta la cateva saptamani nu cred ca o sa am mari probleme de logistica :))))
Nu subestima bancile! 😀
Da, da…deschide calea….ca si noi urmam in curand… :))
Dorna este se pare o metropola de mare angajament unde indatorarea pe 30 de ani nu e suficientă… în Câmpulung am fi avut de ales, aici vai și-amar dar lasă că povestesc acum pe larg.
Keep calm and count the remaining years :)))
Glumeam. Mult succes, Vlad! Bani, rabdare si sanatate sa fie. 🙂