Poirot, un reper cinematografic

În ciuda numelui, David Suchet este un britanic autentic, născut în Londra, crescut cu briza călduţă a regiunii Kent. Un actor clasic, desăvârşit, având girul reuşitei din teatru atunci când a provocat cinematografia.

Hercule Poirot, însufleţit de David Suchet în cele 13 sezoane (1989-2013), este principalul motiv pentru care îmi displac toate serialele cu detectivi, apărute în ultimii 10 ani. Cu Sherlock-ul ăsta de rit nou, scornit prin 2010, în cap de listă.

Nu pot să urmăresc şi să apreciez dinamica absurdă din Sherlock. Nici falsitatea actorilor, scenariul șubred, decorul fad, peisajul duhnind tot timpul a plastic, aluminiu, laptop şi iPhone încinse. Povestea nu are tâlc şi nici tact. Indiciile sunt construite cu repezeală şi mult kitsch, iar apoi aruncate ostentativ în ochii spectatorului – explicate cu lux de amănunte, să înţeleagă şi ultimul viţeluş.

Aşa cum am prins atmosfera filmului american din anii ’90, şi o voi aprecia necondiționat, mi-am ales Poirot reper inamovibil pentru serialele cu detectivi. Pentru că dincolo de Agatha Christie si mintea-i sclipitoare, dincolo de geniul lui David Suchet, cele 13 sezoane din Poirot alcătuiesc o frescă hipnotică a perioadei interbelice.

Este suficient un singur episod pentru a te rătăci definitiv în lumea lui Poirot, atât de elegant exprimată prin arta cinematografică. Rotofeiul simpatic, cu mustăcioară încovoiată şi pas mărunt, alungat din Belgia natală în timpul Primului Război. O luptă continuă a ideilor, a gesturilor şi a tradiţiilor, între exigenţa, preţiozitatea flamandului şi aroganţa britanicului butucănos.

Recomand fără reţinere Poirot, în special primele sezoane, produse la începutul anilor ’90.

poirot1

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

13 Comments

    • Cel mai frumos şi mai verosimil Sherlock rămâne Jeremy Brett, singurul comparabil cu Sir Basil Rathbone din anii -40. Cât despre Suchet, nu prea are rivali şi pentru că ceilalţi au făcut preapuţine episoade sau filme, precum Peter Ustinov.

    • Hary, n-am avut rabdarea ta. Dupa primele 3 episoade m-am dat batut. Nu simteam vreo satisfactie la finalul episodului. (da, Lucy Liu era tot timpul îmbrăcată). M-au lasat muritor si rece; cea mai proasta combinatie 🙂

    • Dani, eu nu am avut flexibilitatea ta.
      Eu de-obicei ma uit la ce este intr-un interval de timp specific (intre ora 22.00 – 24.00) la TV. Ca-mi place sau nu, eu ma uit, pentru ca la ora aia nu mai am chef de stiri pe DIGI sau pe canalele nemtesti si trebuie sa scap cumva de iritatile zilei, altfel nu pot adormi ZEN. :))
      Sherlockul nou e ca prima ciorba de burta mancata sau prima bere bauta.
      Nu-ti place, dar cu timpul descoperi efectele benefice asupra psihicului…:))

  1. Salve, iubitori de senzaţional în stare pură. Suchet este într-adevăr un actor de un rafinament uluitor şi, cu excepţia ultimelor trei sezoane când regizorii mai noi au întunecat rău atmosfera generală din filmele tot mai lungi şi au renunţat la umorul devastator care făcea farmecul total al serialului, oricum inimitabil şi iramplasabil, dar nu uitaţi, vă rog de formidabila serie realizată de Granada TV cu Jeremy Brett în rolul lui Sherlock: din cele peste o mie de ecranizări (Dracula e pe doi în istoria filmului cu ceva peste 400 de întruchipări actoriceşti diferite) doar el şi Sir Basil Rathbone în anii 40 chiar AU FOST ŞI SUNT Sherlock pe bune

    Reply
    • Deși mă uit cu plăcere și la sherlocii mai noi (și aia de la tv și ăla de cinema) și pentru mine Sherlock-ul de care vorbești, cu Jeremy Brett, e de referință și singurul pe care l-am servit de 2 ori.

    • Într-adevar, se simte o diferenta intre ultimele 3-4 sezoane din Poirot si restul serialului. Pentru mine este diferenta dintre genial si foarte bun 🙂
      Motiv pentru care am si recomandat in mod special episoadele anilor ’90

Leave a Comment.