Pericolul real

Pericolul real nu este să iasă câteva mii de corupți din închisoare. Nu este să ne fure ăștia pe față patru ani. Nu este să își pună hoardele de incompetenți șpăgari în orice post din sistem.

Asta se întâmplă deja constant de după revoluție și am supraviețuit. Pentru fiecare condamnat pentru corupție mai sunt zece-douăzeci încă în pâine iar piloșii din sistem au rămas neatinși de decenii cu excepția unei sperietori de câteva săptămâni.

Cu alte cuvinte nu s-ar schimba nimic. Tot ce ar avea voie să facă ăștia acuma pe față, cu legea schimbată de partea lor, au făcut și până acum cu o mică pauză în ultimii doi ani.

Rezistăm încă patru în mizeria asta fără să clipim, am ajuns să fim căliți ca buruienile.

Nu, pericolul stă în confirmarea invincibilității poziției în care se află. Nici Iliescu, nici Năstase, nici chiar Ceaușescu n-au dat vreo lege care să spună poporului că ei vor și au voie să fure fără să fie pedepsiți.

Dacă o trec fără să cadă, primesc practic nu teoretic confirmarea unui electorat care-i susține în hoția pe față și a unei opoziții, inclusiv mulțimea din stradă, care nu are ce le face.

Și atunci de unde naivitatea astea a unei șanse curate la vot peste patru ani? Vai cum o să le arate România curată, educată, productivă, ușa din spate… și cum o să iasă la vot toți cei care au văzut ce înseamnă să dai fandosit și pretențios din mână că nu te interesează politica și să te trezești peste noapte cetățean al unei țări de hoți… și cum o să întoarcă armele cei care au votat pentru program un partid care fură de un sfert de secol…

Zău?

Furtul din poziție de funcționar public e mult mai strident și mai ușor de înțeles decât frauda electorală. Stai, guvernul și parlamentul nu sunt conduse chiar în momentul ăsta de un om condamnat pentru așa ceva?

Acesta este pericolul real. Schimbarea legilor, inclusiv cele electorale și întărirea sistemului psd-ist până deasupra votului. Ăsta e răspunsul la întrebarea pusă de tot mai mulți: de ce să-și torpileze psd-ul poziția de învingător atât de repede?

Logica întrebării nu ia în considerare faptul că forța partidului stă tocmai în mașinăria coruptă: dispare ea, dispare și fundația psd-ului și pică o armată de capete și nume. PSD-ul vechi, majoritar și adevărat, își joacă ultima carte – ori el, ori statul de drept. În caz de victorie completă, n-o să fie vorba de nicio torpilare – vor juca la alegeri cu careul de ași în mânecă.

Din punctul acela niciunul din scenariile de ieșire din UE, NATO și apropiere afectuoasă față de ruși nu mai pare atât de SF.

*

Repet, strada nu are putere proprie. Ea oferă putere acolo unde tehnic cineva poate să se opună.

Nu înțeleg însă optimismul venit din frumusețea modului în care România valoroasă(da, exact ce spun, aia care ține statul ăsta supt de toate căpușele în picioare și le plătește din propria muncă) protestează.

Da, este splendid, înălțător, formidabil și când mă uit la mulțimea aia parcă nu-mi vine să cred că suntem totuși atât de mulți. Și da, sunt mândru de câtă clasă pot avea românii ăștia, incredibilă dacă mai pui la socoteală și imaginea celorlalți.

DAR:

Exemplul, admirația și jos pălăria simțite de noi nu au niciun efect în fața celor pentru care corupția e un mod de trai și singura lor metodă de a reuși.

Așa că, dacă acolo unde există puterea de a face ceva sunt tot ăia, ecuația e simplă: cei cu ștampila în mână stau la cald cu tușul pregătit, iar cei fără ștampilă stau în frig, epuizați după zile și zile de muncă și de protest.

Inevitabil.

 

PS. Decizia CCR de azi poate fi interpretată drept corectă, de asta era atât de important ca Ciorbea să conteste și el ordonanța. Decizia de mâine, pe chestiuni clar neconstituționale, va arăta limpede dacă PSD-ul a atacat când avea toată mașinăria pusă la punct sau s-a grăbit.

Vlad B Popa

Scriitor. Cautator de povesti si povestitor prin scris, fotografie si film. Licentiat în drept constitutional.

Carti publicate: Cameleon-Baza , Povestiri de sub papuc, Dracula’s Kitchen, Tati

Facebook personal

Pagina fb de autor

website de autor

7 Comments

  1. Au respins contestaţia pe motiv ca OUG 13 a fost deja abrogată şi ei nu îşi pot da cu părerea dacă e constituţională sau nu, atât timp cât a fost abrogată…
    Aşa au făcut sau n-am înţeles eu subtilităţile juridice? 🙂

    Reply
    • Exact asa au facut. Ieri pe aceeasi OUG abrogata, au respinso motivand ca nu ar exista un conflict intre institutii. Astazi au spus ca nu o mai analizeaza pe fond pentru ca abrogata. 🙂
      cat de prosti ne cred astia, ceva de speriat.

    • Da, Dani, au folosit niște artificii tehnice:

      -pe formă ordonanța de urgență e un mod legitim de a guverna, nu e prima și nici ultima dată când e folosită, iar ca să vezi de ce prin ea guvernul își încalcă atribuțiile, aia e deja discuție de fond (ceea ce primele două contestații nu aveau cum să ceară).

      – pe fond nu are rost să o discutăm, dom’le, că nu produce efecte și ne pierde din timp.

      Ambele argumentări stau tehnic în picioare. Singura lor parte bună este că nu au avut tupeul să spună despre ce prevede ordonanța că e constituțional, că în rest e clar că au ocolit pur și simplu subiectul.

      Mai am două observații:

      1. Avocatul poporului a formulat și el contestație extrem de timid și nu s-a legat direct de aspectul clar al încălcării separației puterilor în stat.

      2. O concluzie pe subiect a Curții, pe fond adică, care să spună ce este evident(nu bălării despre cum nu era urgent și se putea face altfel): voi scoateți din fața justiției instanțelor o infracțiune penală pentru orice demnitar sau funcționar cu putere de act normativ, iar acest lucru încalcă Constituția, ar fi avut un efect teribil de nedorit pentru PSD.

      Respectiva interpretare ar fi fost precedent clar și pentru un eventual proiect de lege – dacă spuneau că prevederile alea sunt în sine neconstituționale, nu conta că vin de la guvern sau de la parlament și nu aveau cum să nu accepte excepție de neconstituționalitate pentru legea ce stă să vină.

      De unde și jocul de gleznă…

  2. Vlad: Peste 60% din deciziile legislative sunt luate de Guvern, prin ordonanta de urgenta (e un trend inceput pe vremea guvernului Boc si adus la rang de arta de guvernul Ponta). Cum spuneam si pe Facebook: Guvernul e legislativ, iar Parlamentul se ocupa cu Justitia. Practic, nimeni nu guverneaza tara…

    Asta era prin 2013: http://cursdeguvernare.ro/guvernul-legislativ-si-parlamentul-executiv-60-din-legile-trecute-prin-parlament-sunt-ordonante-si-ordonante-de-urgenta.html

    Reply
    • când mi-am dat licența (2004 cred) și am vorbit despre fenomenul legiferării prin ordonanță ca procedeu în creștere și pe anumite perioade majoritar(atunci ritmul era muuult mai domol decât acum), unul din comisie pur și simplu nu a vrut să mă creadă :)))

Leave a Comment.