Pepite de fabuloşenie

Îmi place atunci când facebook-ul îmi forează în amintiri şi scoate la suprafaţă pepite. Imagini şi evenimente care m-au bucurat cândva şi s-ar fi dizolvat în neființa uitării. Dacă nu exista facebook-ul, bineînţeles, această ingenioasă sondă de amintiri.
Astăzi, de exemplu, mi-a găsit fotografiile făcute în urmă cu 4 ani la Gura Portiţei

poza2

poza3

Adevărate pepite scormonite de aplicaţia facebook. Pepite de fabuloşenie.

poza1

Şi, după mai multe introspecţii orgasmice provocate de maestrul Zuckerberg, ajungi să accepţi adevărul.

Pe măsură ce înaintăm în viaţă, ne degradăm. Devenim mai slabi, mai vulnerabili, mai vulgari şi lipsiţi de strălucire. Suntem ca o tigaie care-şi pierde emailul, cu fiecare flacără, fiecare ou. Apar găurile, devine inutilă şi zace în fundul grădinii, juma de metru sub pământ.

Cu fiecare pas în viaţă, ne apropiem de moarte. Ne stingem pe nesimțite, ne pierdem forţa minţii şi a zâmbetului.

Unde este bărbatul viguros şi rebel din urmă cu 4 ani? Unde i-au dispărut bujorii şi inocenţa?
Pepite. Pepite de fabuloşenie…

poza4

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

7 Comments

  1. Trecut-au anii ca nori lungi pe șesuri
    Și niciodată n-or să vie iară,
    Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
    Povești și doine, ghicitori, eresuri,

    Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
    Abia-nțelese, pline de-nțelesuri

    Reply

Leave a Comment.