Paradox – o vară însorită sub clar de Lună

yinyangmoon

 

După o vară paradoxală, m-am întors în lumea-celor-cu-reacţii, că tot mă simţeam apreciat prin lipsă acum câtva timp în comentariile lui Dani şi Hary.

Pentru lipsa mea, după această vacanţă mare, EXISTĂ O EXPLICAŢIE !, aşa cum ar spune Garcea fix din Vacanţa Mare de acum aproape două decenii, când emisiunea era chiar amuzantă. Când lumea chiar era mai “bună”, pe lângă faptul că eram şi noi destul de mici incât să nu fim împroşcaţi decât de noroi prin locurile de joacă, nu de noroi cotidian prin locurile de muncă.

Explicaţia rezidă fix in paradoxul verii mele; după 3 ani de zile, am obţinut în sfârşit multe dintre lucrurile pe care mi le doream de… 3 ani de zile. Printre lucrurile pe care le pot enumera în public se numără:

Carte? Publicată.

Calculator nou? Cumpărat.

Ieşiri aproape zilnice cu prietenii şi prietenele? Băut.

Însă, aşa cum ar trebui să fie oricare vară care se respectă, fluctuând între caniculă şi inundaţii, fluxul karmic-cuantic însuşi s-a repliat pe noua mea situaţie într-un mod scurt şi la obiect. Am fost hăituit de acel flux constant, plan inexistent, dar persistent, al unui Dumnezeu care nu există, dar Este.

Astfel, vara asta a fost aproape un constant joc de “una caldă, una rece”, vrei să te apuci de un nou roman? Haide să iţi moară o cunoştinţă. Vrei să ieşi la o cafea cu fosta dirigintă din liceu?_ Haide să fie internată în spital 2 luni de zile. Eşti o prietenă dragă de a mea? Haide sa fii iniţial diagnosticată cu leucemie, apoi doctorii sa se scuze si să-ţi spună că de fapt eşti doar infertilă, apoi ca de fapt nu ai nimic, că eşti în regulă în urma tratamentului lor costisitor. Aveai un plan bine cimentat privitor la locul şi persoanele cu care te vei muta înapoi în Bucureşti ca student de anul 2? Hai să-l dăm peste cap fix astăzi, ironic, pe 15 septembrie, când pentru restul începe şcoala. Astea sunt doar highlighturile, hiturile verii, lista poate continua la cel mai propriu mod încă 6-7-8 rânduri.

Paradoxal este faptul că nu pot spune dacă “din păcate”, imediat dupa veştile rele apărând alte şi alte iniţiative benefice sau pur si simplu – primind alte veşti bune.

Aproape cert este că la un moment dat, pe lângă motorul în sine al vieţii – sunt conştient că nu sunt singurul care a avut o vară sau ani sau o viaţă de felul ăsta – a fost aruncat un blestem asupra numelui Simionoiu, însă despre asta voi elabora mai multe într-un viitor roman.

Însă în ciuda acestui fapt, vorbind despre el însuşi la persoana a III-a, acest Simionoiu vrea sa ureze cititorilor acestui articol toate cele bune în toate iniţiativele lor, mult calm, respect şi empatie pentru cei din jur, precum şi echilibru în faţa Fluxului mai sus menţionat.

Şi vă promit că vă voi ura asta constant, nu doar în anumite zile de miercuri, ca Neti Sandu.

Andru David Simionoiu

Cărți publicate în Secolul Vitezei:
“Deziluzionistul”
“Nu, mersi”

Facebook 

Leave a Comment.