Păi ce pana mea?

Acea zi când tânjesc să mângâi vaca

IMG_7709Nici nu a trecut juma de săptămână de când m-am întors în lumea civilizată şi deja simt greierii depresiei cum îmi rod călcâiele. Trei evenimente importante au fost temelia existenţială a săptămânii:

O bărbată cu trăsături mai mult sau mai puţin frumoase şi cu talent muzical îndoielnic a câştigat o făcătură de concurs al ifoselor şi al plictiselii crunte. Evident că natura umană (enervantă uneori) a simţit nevoia să escaladeze un rahat cu moţ mai ceva ca pe Chomolungma. S-au făcut rapid două echipe. Una de curci răguşite homofobe şi alta de flamingi ce taie luciul apei cu vârful penelor, oftând a preţiozitate.

Al doilea subiect din civilizata lume bucureşteană a fost despre ruşi. Mai exact despre un anume Rogozin, purtător de seceră şi ciocan atârnate la brâu, un sânge pur de urs siberian, înfierbântat de măreţia imperiului şi de câteva sticle de votcă (conform preşedintelui Băsescu). Având nişte şefi de stat foarte echilibraţi în declaraţii (noi şi ruşii), în două zile s-a ajuns la un nou capitol al politicii externe, intitulat „Ba pe-a mă-tii”.

Iar din cocteilul ăsta de gusturi şi arome urbane nu putea lipsi al nostru veşnic Gicuţu. Eliberat pentru 24 de ore, a făcut turul televiziunilor, cu sau fără voia sa. L-am văzut în maşină, în mulţime, în cimitir plângându-şi morţii, în piele de tată, de soţ şi de fiu, de finanţator, de iertător, de bufon şi de auster. A fost atât de ocupat în cele 24 de ore că nici pe veceu nu s-a urcat. Altfel, cu siguranţă aveam imagini live cu „Ştiri explozive”.

Şi eu? Eu ce să fac cu toate astea? M-aş duce la o fugă prin parc, dar în Bucureşti te plouă-n cap de dai în bălţi. Sunt zile (tot mai dese) când aş vrea să mă ascund de toţi şi de toate după coada vacii. Să o mângâi, să o ţesăl şi să o mulg lângă o cocioabă de lemne umede, lipite cu pământ negru şi gras.

Zburător, versificator şi prozator amator
Cărţi publicate: Povestiri de la Olanu şi Introspecţiile unui cocoş

1 Comments

Leave a Comment.