Lungul drum al biruinţei

terapiaDupă aşteptări îndelungate şi rafale de înghiţituri în sec, am reuşit! Primul pub răsărit aproape de culcuş şi cu Terapia în meniu. Preţul este decent, am plătit 11 lei pentru Platinul din poză. Merită. Dacă ar vinde şi Goldul undeva la 6-7 lei, într-adevăr mi s-ar părea un târg corect.

Este un pub mărunţel, dar are scenă şi instrumente muzicale. Presupun că uneori vin diverşti artişti să execute cântări. Poate în seri mai aglomerate. Pe durata vizitei noastre de două ore, am fost singurii clienţi.

Locaşul este la parterul unei clădiri de lângă Carrefour Unirii. Se numeşte La Boheme şi îl voi vizita din nou cu mare plăcere. Măcar pentru dom’şoara care mi-a adus paharele cu Platin..

Despre voma lui Charlie

medalieAm citit articolul anterior postat de Vlad. Şi, pintre altele, mi-am pus următoarea întrebare.
Cine şi când are dreptul să strige: Ipocrizie!
Cineva afectat in mod direct si crâncen de fenomen este mai îndreptăţit să tune şi să fulgere? Poate să te numească nesimţit, ignorant, ipocrit? Dar să afirme “Vomităm pe toţi aceşti oameni care brusc spun că ne sunt prieteni”?

Tocmai a făcut-o Bernard Willem Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo. “We vomit on all these people who suddenly say they are our friends.” (sursa)
Continue reading

Solidaritate, ipocrizie, dublă ipocrizie

E fascinant jocul atitudinilor și părerilor născut din tragedia pariziană. Printre ultimele e și strâmbatul din nas la manifestările de solidaritate.

Câtă ipocrizie revoltătoare – cum putem să dăm atâta importanță unei simple duzini de morți când în Africa sunt omorâți cu miile și nimeni nu zice nimic?

Uite, mie mi se pare ipocrită exact poziția asta și din mai multe motive: Continue reading

Imitation Game

Film de văzut, atât pentru povestea extrem de importantă pe care o spune despre o parte a războiului ținută multă vreme în urmă cât și pentru o prestație actoricească de cinci stele.

Imitation Game – Bun de tot.

La bere cu Peter Griffin şi Albert Einstein

transformersNoaptea trecută am fost cu prietenul meu pitic la nişte beri sănătoase. Pe stil vechi, ghioagă bărbătească; adică ieftine şi multe.

Şi cum ne distram îl ăl mai fiţă loc din tot Bucureştiul, la mine-n dormitor, l-am găsit pe băiatul ăsta. Dacă nu aţi vizonat până acum măcar un sezon din Family Guy, filmuleţul o să vă lase nemuritori şi reci ca pe luceferi.
Pentru restul, pentru oamenii normali, aşa ceva nu are cum să existe. E prea ţâţă de mâţă. Prea capodoperă:


Continue reading

Dieta proteică și rinichii

Prin decembrie, stându-mi pe cap kilogramele câștigate cu ocazia forcingului de final DK, am zis să le dau jos rapid, să-mi încep anul sprinten ca un fulg de nea.

Mi-am ales o dietă care să nu mă chinuie sau să mă transforme într-un zombie lipsit de energie, deci și prin urmare CARNE, multă CARNE, CARNE la discreție și aproape numai CARNE. Că fasolele mi-au stat în gât după 3 mese…

Totul bine și frumos, burtoaca se topea văzând cu ochii, sătul eram, energie aveam, lucrurile mergeau perfect. După cam vreo 3 săptămâni și vreo 10 kile date jos, m-a luat o splendidă durere în zona rinichilor, care a ținut undeva la o săptămână.

Am trecut pe ceaiuri și efervescențe pentru rinichi și mâncare extrem de puțină, fără porci și vite colosale și sper că am reușit să dizolv ce se adunase prin ei.

O avertizare foarte serioasă, venită din experiența propri și personală – dacă Continue reading

Noul meu prieten

piticAstăzi m-am trezit odată cu ăle mai insomniace găini. Într-o zarvă de freză stomatologică scrijelindu-mi craniul. Orizontul încă se scremea să împingă soarele anemic prin sfincter. Ningea uşor, printre fascicule reci, crepusculare.

“Hai frate, cât de cretin să fii? Cum să bagi bormaşina la ora asta?” Deja freza stomatologică resimţită pe craniu reuşise perforarea. Executa săpături de adâncime prin creier, perpelindu-mă în durere până-n bătăturile călcâielor.

Nu mai resist, îmi trag o pereche de izmene peste perechea de izmene, mă înfig în şlapi, repet în minte vreo trei înjurături mai scârbavnice şi dau să ies la vânătoare de vecini tâmpiţi.

Ajung în dreptul debaralei. Zgomotul parcă se aude aici mai puternic. S-a modificat mult ca frecvenţă, vibrează altfel. Din schingiuitul metallic de joagăr gripat, s-a transformat într-un glas de artilerie. Explozii scurte şi înfundate percutând în perete.
Continue reading

American Sniper

Cine-ar fi crezut că o să ajung să spun despre Blondie sau Dirty Harry, pistolarul carismatic din filme exclusiv pentru masculi, că este singurul regizor de la care nu am văzut vreun film prost sau mediu, ci tot ce a făcut intră lejer în categoria filmelor bune.

În American Sniper, Clint creează tensiune din nimic și se dovedește încă odată un regizor pur și simplu mare iar Bradley Cooper face un rol perfect. Ritm lent, construcție superbă, scenariu după caz real, excelent.

Bot îmblănit

gadea3Ieri s-au întors din vacanţă corifeii Regelui Varan. Un fel de rege reptilian clasic, doar că nu are locaş în centrul Pământului. Se simte mai bine pe aripile vânturilor.

Vedeţi în poza ataşată, capturată live cu mânuţa mea, cum s-a gândit masculul cuplului Gâdea-Badea că ar arăta mai erudit.

Asta după ce partenera de viaţă Mirciulică şi-a bătut aricipogoniciul de toţi cei cu “botul îmblănit” (expresia îi aparţine). Dar nu o dată. De vreo patru-cinci ori l-am auzit eu, un neiniţiat al antenismelor. Care, vorba aia, nici televizor nu am.
Continue reading