Mă, tu mă minţi!

Un guru saudit prezintă într-un mod savant anecdota mişcării de rotaţie:

De apreciat modestia înţeleptului muslim care răspunde întrebărilor adresate de telespectatori. O prezenţă decentă pe sticlă. Fără barba de capră ar prinde lejer un rol în Prince of Bel-Air.

Nu am avut până acum ghinionul de a vizita tărâmurile musulmane din sud-estul Mediteranei. Pot doar să vă explic cum arată problemuţa, privită din exterior.

Liderii musulmani din zona respectivă cu siguranţă nu sunt cretini. Acele state au împrumutat de la “vestici” toate privilegiile evoluţiei tehnologice. Au personal calificat, au companii aeriene, ştiu foarte bine cum arată un zbor Sharjah – Beijing.
Continue reading

Kiss the Water – the art of fly fishing

E mai mult despre arta de a lega muște artificiale și despre un artizant desăvârșit al acestui meșteșug, recunoscut pentru asta până și de casa regală britanică. Fascinația și profunzimea pescuitului cu muscă pe râu sălbatic se împletește cu câte un episod din viața legendarei Megan Boyd.

Plăcut, dar un pic prea sobru pentru gustul meu, probabil din cauza cinematografiei folosite. Cel puțin pentru mine, nu a reușit să aducă în prim plan și bucuria pe care Continue reading

Gray în sus, Gray în jos, cu toate cele 50 de umbre

Cartea:

Multe, multe lucruri ne învață pe noi, aspiranți la marele succes literar, 50 shades of Gray.

Primul ar fi că nu e nevoie să scrii foarte bine ca să ai succes, nici măcar nu e nevoie să scrii decent, la naiba, nici măcar nu e nevoie să nu scrii absolut mizerabil.

Și da, indiferent de părerea criticilor, sau a oricărui om care a citit o carte adevărată în viața lui, 50 shades of Gray e un succes de proporții mitice. Citit în 52 de limbi, adaptat pentru marele ecran, subiect de știri și pe buzele tuturor cel puțin un an de zile, nu e nevoie să zici mai multe.

Lucrul ăsta se extinde asupra personajelor, intrigii, ideilor, imaginației. Se pare că niciuna din chestille astea nu e absolut necesară.

Al doilea e că dacă vrei să fii citit poți să scrii liniștit pentru public și să ignori complet lumea literară bună și standardele ei. Nu e însă așa de simplu cum pare, însă e cheia succesului pe bază de recomandare între prieteni. 50 shades a țintit comunitatea perfectă pentru așa ceva – femei sărite de 30, măritate, probabil plictisite și cu un gol în stomac și o vulnerabilitate completă când vine vorba de romanță și sex din pasiune. Continue reading

Facebook-ul şi muntele de ipocrizie

facebookPe Facebook circulă de ceva timp un filmuleţ realizat de nişte concetăţeni mai ciudăţei. Este un reportaj turnat pe marginea unui lac şi comentat probabil cu intenţii pamfletăreşti. Nu îl voi posta pe site pentru că, din punctul meu de vedere, este o jegoşenie sinistră. Genul de jegoşenie care nu ar trebui răspândită în online.

Pe scurt, câţiva cetăţeni de naţionalitate română şi etnie ţigănească îşi plâng moartea copilului de doi ani. Copil de doi ani care s-a înecat în lacul amintit în primul paragraf. Glumeţii care au realizat reportajul îi numesc pe ţigani “zburătoare”, iar victima, copilul de doi ani, este numită “pui de cioară”. “Puiul de cioară a zburat în lac”, “O zburătoare mai puţin”, stilul ăsta de comedie savuroasă.
Continue reading

Mizerie cu iz cultural

books-on-fire-700Timbrul Cultural este noua găselniţă de sifonat bani, scornită de aleşii poporului. Ideea este pe cât de simplă, pe atât de imbecilă/ticăloasă. Produsele şi activităţile culturale vor fi taxate în plus. Dacă se poate, de ce nu?
Asta presupune bilete mai scumpe la teatru, concert, muzeu, expoziţie de răşini, etc. Şi, cel mai important, preţuri mai mari la cărţi.

În cazul cărţilor, prostia este supremă. Timbrul Cultural se va aplica după tipărire, indiferent de vânzări. Dacă editura scoate un tiraj de 5000 de cărţi, va plăti 5000 de timbre. Chit că va vinde 100. Este o taxă anticipată. Vinzi, nu vinzi, noi banii îi colectăm preventiv.

Proiectul de lege a fost iniţiat de 84 de senatori şi deputaţi, a fost adoptat de Senat şi a primit aviz de la Comisia Juridică.

Ironia proiectului de lege este dată de scopul declarat al iniţiatorilor. Aceşti bani abuziv colectaţi de stat vor fi destinaţi “uniunilor şi organizaţiilor de creatori”. Mai pe scurt, dăm un şut în fuduliile culturii, nu pentru a o face knockout, ci pentru a o ajuta. Aham.
Continue reading

Internetul NU este plin de proşti

internet prostiÎn ciuda numeroaselor dovezi care sar în ochi din absolut orice site cât de cât vizitat, refuz să cred în prostia cronicizată a online-ului. Internetul nu poate fi plin de proşti. Accesul relativ facil şi neîngrădit al oricărei persoane transformă mediul virtual într-o replică fidelă realităţii.
Internetul este oglinda societăţii. Altfel nu are cum, şi cred asta cu tărie.

Şi atunci, de ce avem atât de des senzaţia că toată drojdia cea îngălată, toţi neuronii cei încetinei, toţi creieraşii suferinzi de retard s-au adunat într-o comunitate infinită, populând internetul?
Suficient să citeşti comentariile postate la un articol ajuns viral. De exemplu ĂSTA. Şi comentariile “scăpate” sunt cele inteligente şi de bun-simţ; v-ar crăpa nasul de ruşine dacă le-aţi vedea pe cele ajunse în Trash.
Continue reading

De ziua îndrăgostiţilor

Luxury-Brown-White-Bathtub-Romantic-Bathroom-Decor-With-Candles.-Mirror-And-Red-CurtainEl, cu fruntea lată, pitită sub cârlionţi cafenii. Perciunii îi înveleu obrajii, terminându-se într-o barbă stufoasă, dar dichisită; groasă cam la două degete de bere brună, bine turnată. Sprâncenele se ondulau adesea peste neastâmpărul grimaselor. Avea un clocot în ochi, şi la fiecare oftat păreau să nu-şi mai încapă în orbite.

Ea, feţişoara candidă, cu linii delicate şi oase mici. Doua palme cremoase de înger îi mângâiau pomeţii şi tâmplele, spălându-i poftele carnale de pe chip.
Avea o pitulice speriată în piept şi bătaia aripilor i se topea în tremurul buzelor. Ar fi vorbit mai devreme, dar s-a blocat privindu-l.

El i-a simţit palpitaţia, i-a văzut pulsul ce-i curge prin ochi.

-Pari neliniştită. Ce-ai păţit?
Continue reading

Aruncă vina pe cine trebuie

Unul din lucrurile la care ne pricepem extraordinar de bine noi, ca popor în general, este să ne grăbim la aruncatul vinii pe cineva. Graba asta, plus plăcerea pe care ne-o dă plasatul vinii chiar pe unul din participanții la discuție (că altfel unde-ar fi farmecul), duce la situații amuzante în care autorul boacănei devine, printr-un miracol al logicii, individul care se afla acolo și atât.

Sute de discuții pe marginea traficului în care autorul moral este arătat cu degetul uneori mai tare decât autorul legal al accidentului. În primul rând nu există așa ceva, legea fiind destul de cuprinzătoare, așa că autorul unui accident, adică ăla din vina căruia s-a petrecut, este în același timp și legal și moral.

Șoferul care ți-a intrat ție pe contrasens, tu l-ai ferit și ai intrat în stâlp, iar el a plecat mai departe fără nicio zgârietură, este autorul accidentului. Și legal și moral și cum vreți voi, că nu există nicio probă și nu o să pățească nimic, nu îl face mai puțin vinovat legal.
Continue reading