Salut, cu respect și considerație, tăietorii de lemne

Recunosc, e un pic ciudat să umbli cu toporișca după tine prin jungla de beton, bătucind cu bocancii greoi scările metroului. Poate și bărbile alea, făcute să te apere de frig și de urși, sunt un pic prea mult pentru aerul condiționat din mall. Ei, na, detalii.

Cu toate astea eu salut, susțin, respect și direcționez 2% din venit pentru orice ONG se ocupă de moda asta. Păi voi realizați magnitutindea progresului, măreția saltului înainte, gigantica evoluție a modei urbane masculine?

De la pantalonii de greier rahitic, făcuți să transforme testicole în stafide, la fularele de vară, kilometrice în cinșpe culori la pălărioarele gingașe de purtat în interior, toată moda tinerilor bărbați din ultimii ani ducea iremediabil spre Continue reading

Pe urmele tolerantei

Pentru ca se tot vorbeste despre toleranta si ipocrizie in zilele acestea de dupa Charlie, as vrea sa remarc si eu un lucru.

Toti suntem ipocriti. Mai mult sau mai putin. Pentru ca ne comportam de parca toleranta ar fi cea mai nobila trasatura umana, cand de fapt este motivul pentru care am uitat ce inseamna iubirea. Ne place sa mimam intelegere, compasiune, respect, cand de fapt suntem nepasatori, dezinteresati si ignoranti. Continue reading

Să luăm dacă se poate

La grădiniță, Ioana primește cornuleț și lapte. Nu tocmai proaspăt, nu tocmai bun, nu tocmai premium. La cât de fandosită e la mâncare și la cât trebuie să ne rugăm de ea ca să mănânce trei linguri făcute exact pe gustul ei, era clar că nu o să se atingă de ele.

Na, să le pună în ghiozdan la alt copil, sunt câțiva care chiar au nevoie. Lângă mine un X, cu posibilități financiare cam de 10 ori mai mari decât ale mele, împinge cutia copilului într-o parte și-i desface tacticos cornul (pâine goală nu vă gândiți la altceva) și-i zice ceva de genul – uite, e primit pe degeaba, să vezi cât e de bun. Și dă-i și convinge copilul să mănânce ceva net inferior gustării pregătite de acasă.

Pe drumul spre casă încă mă miram de gestul ăla complet anapoda când mi-a trecut brusc, amintindu-mi de zecile de șmecherii văzute la poporul ăsta de-a lungul vieții mele milenare. Continue reading

Strofa de joi

“Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;
Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,
Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,
Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;
Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde
Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;
Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;
Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –
Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri
Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,
Valurile verzi de grâie legănându-se pe lanuri,
Mările ţărmuitoare şi cetăţi lângă limanuri,
Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,
Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –
Ca prin neguri alburie se strevăd şi se prefac
În întinsă-mpărăţie sub o umbră de copac.”

#islamizareaeuropei
#lamultiani

Lungul drum al biruinţei

terapiaDupă aşteptări îndelungate şi rafale de înghiţituri în sec, am reuşit! Primul pub răsărit aproape de culcuş şi cu Terapia în meniu. Preţul este decent, am plătit 11 lei pentru Platinul din poză. Merită. Dacă ar vinde şi Goldul undeva la 6-7 lei, într-adevăr mi s-ar părea un târg corect.

Este un pub mărunţel, dar are scenă şi instrumente muzicale. Presupun că uneori vin diverşti artişti să execute cântări. Poate în seri mai aglomerate. Pe durata vizitei noastre de două ore, am fost singurii clienţi.

Locaşul este la parterul unei clădiri de lângă Carrefour Unirii. Se numeşte La Boheme şi îl voi vizita din nou cu mare plăcere. Măcar pentru dom’şoara care mi-a adus paharele cu Platin..

Despre voma lui Charlie

medalieAm citit articolul anterior postat de Vlad. Şi, pintre altele, mi-am pus următoarea întrebare.
Cine şi când are dreptul să strige: Ipocrizie!
Cineva afectat in mod direct si crâncen de fenomen este mai îndreptăţit să tune şi să fulgere? Poate să te numească nesimţit, ignorant, ipocrit? Dar să afirme “Vomităm pe toţi aceşti oameni care brusc spun că ne sunt prieteni”?

Tocmai a făcut-o Bernard Willem Holtrop, unul dintre caricaturiștii de la Charlie Hebdo. “We vomit on all these people who suddenly say they are our friends.” (sursa)
Continue reading

Solidaritate, ipocrizie, dublă ipocrizie

E fascinant jocul atitudinilor și părerilor născut din tragedia pariziană. Printre ultimele e și strâmbatul din nas la manifestările de solidaritate.

Câtă ipocrizie revoltătoare – cum putem să dăm atâta importanță unei simple duzini de morți când în Africa sunt omorâți cu miile și nimeni nu zice nimic?

Uite, mie mi se pare ipocrită exact poziția asta și din mai multe motive: Continue reading

Imitation Game

Film de văzut, atât pentru povestea extrem de importantă pe care o spune despre o parte a războiului ținută multă vreme în urmă cât și pentru o prestație actoricească de cinci stele.

Imitation Game – Bun de tot.

La bere cu Peter Griffin şi Albert Einstein

transformersNoaptea trecută am fost cu prietenul meu pitic la nişte beri sănătoase. Pe stil vechi, ghioagă bărbătească; adică ieftine şi multe.

Şi cum ne distram îl ăl mai fiţă loc din tot Bucureştiul, la mine-n dormitor, l-am găsit pe băiatul ăsta. Dacă nu aţi vizonat până acum măcar un sezon din Family Guy, filmuleţul o să vă lase nemuritori şi reci ca pe luceferi.
Pentru restul, pentru oamenii normali, aşa ceva nu are cum să existe. E prea ţâţă de mâţă. Prea capodoperă:


Continue reading