Liber arbitru?

Sint liber pentru ca gandesc sau sint propriul meu prizioner, pentru ca nu pot face nimic fara ca mintea sa-mi cenzureze gandurile?

Si varianta pentru crestini:
sunt liber intru Dumnezeu sau sunt doar un prizioner, pentru ca nu pot face nimic fara ca EL sa-mi cenzureze gandurile?

Strofa de joi

Amurg

Priveam soarele strivind oraşul mut
Ca un cavou de plumb, surpat peste cadavru.
Oraşul înhumat al timpului pierdut
Unde-am crescut cochet cu funia de gât
Acronic legănat de candelabru.

Vin razele călâi să-mi pupe gâtul frânt
Sunt buze de călău atins de vină.
S-a înecat oraşul în seva ce mi-a supt,
Îmi plouă cu schelete în sufletul de lut
Din norii plângăcioşi ce-mi fac cunună.

Rusia a capitulat

Liderii mondiali au pus suficientă presiune pe Vladimir Putin, iar acesta a clacat. Capitularea Rusiei este completă, Putin a ajuns subiect de glumă. Este molâul din curtea şcolii pe care toată lumea îl ia peste picior.

Până şi penibilul aghiotant Aleksandr Lukasenko, dictatorul Belarusului, îşi permite să-l umilească în public. Până mai ieri însărcinat de Putin cu umezirea hârtiei igienice, Lukasenko îi trage acum molâului scaunul de sub fund.


Continue reading

Româncele sunt frumoase și deștepte

Că-s frumoase nu e cazul să demonstrez, că ajunge să arunci un ochi la nevastă. Că-s deștepte însă, per total nu așa câte una două, am realizat extrem de recent, adică în ultimele două zile.

Acum un an și ceva am publicat Povestiri de sub papuc, o carte de umor sexist de bună calitate, scrisă din perspectiva unui mascul feroce, așa ca mine. Evident, deși plină de autoironie, cartea are ca țintă principală absurdul feminin și a fost gustată din plin de bărbații români, falnici ca brazii și cu inimi de leu.

Acum intervine partea interesantă. Cele mai multe laude, comentarii, recomandari și comenzi s-au primit de la… surpriză… femei. Pentru că femeile noastre râd la umor, până și la ăla sexist dacă e de bună calitate și nu mârlănesc.

Aveți voi idee cât de rară e chestia asta? Umorul, autoironia, capacitatea de a râde și când ești ținta lui, sunt toate semne de inteligență. Iar mie unuia mi s-a părut absolut normală chestia asta până mai ieri, când am lansat cartea în limba engleză, la americani.

Atunci abia am putut să apreciez cât de bine stau româncele la capitolul ăsta. Și vă dau și un mic exemplu:

Punctul G – mit inventat de-al naibii, numai ca să aibă bărbații ce orbecăi pe întuneric.

Și dacă nu ar fi inventat ar fi tot imposibil de găsit, să încerce ele să găsească un fir de nisip într-o găleata. Legate la ochi. Cu apă în găleată. Cu pulsul la două sute și o erecție cât coada de la lopată; Continue reading

Suntem o naţie de olimpici

romaniaUnii dintre noi, excepţional de puţini, sunt olimpici internaţionali în felurite discipline, realiste şi umaniste. Sunt recunoscuţi la unison şi primiti cu braţele deschise de la Québec la Sydney. Din Murmansk în Țara de Foc.

Restul, terifiant de mulţi, participăm de câteva zile la balcaniada prostiei. Nu prea ar vrea nimeni să ne primească pe nicăieri; cu tot political correctness-ul care îi trage de urechi. Ne recunoaştem între noi, de la Târgu Ocna la Chilia Veche, via Cotroceni.
Continue reading

Digi24 este profi

digiDe vreo două zile am început să mă uit la televizor. Timp suficient pentru a mă plictisi până la dezgust de încă un mit: Vai, ce profesionişti şi deontologi sunt ăia de la Digi24! Daaa, cei mai moţaţi dintre moţaţi. Au audienţe subunitare pentru că nu e românul suficient de spălat să le înţeleagă deontologia.

Mă uitam azi la ştiri. Pe Digi24, ca un connaisseur al presei quality, desigur. Nimic nou în lista ştirilor, aceleaşi subiecte de ieri. Aceleaşi imagini, analize şi speculaţii pe care le-am văzut peste tot în spaţiul public. Când deodată, aruncat ca nuca în perete, fără absolut nici o legătură cu nimic, un mini-reportaj despre cumpărăturilor românilor.
Continue reading

Love, Rosie – film pentru gagici

Un siropel simpatic cu doi extrem de simpatici care se iubesc. Recomandat tuturor tipeselor din lumea asta cărora le plac siropelele simpatice cu doi extrem de simpatici. Și mie mi s-a părut simpatic.

Review-ul meu: simpatic. Atmosferă și filmare foarte bună de asta a și ieșit așa simpatic.

V-am zis că mi s-a părut simpatic?

De cine mi-e mie dor

udrea1

Aflăm că Elena Udrea nu este doar un roboţel programat să comită infracţiuni. Ea este vie şi îndrăgeşte persoane. Foarte frumos.

Dar mai există vreo persoană în lume care să o îndrăgească pe Elena Udrea? Prietenii s-au văzut în ultimele zile. La cât de iubăreţi şi servili erau anul trecut, acum se feresc de mâna ei întinsă mai ceva ca de a unui lepros.

Nu au fost prietenii ci răbdări de conjunctură. Tăiem relaţiile de amiciţie de pe lista posibililor îndrăgitori. Alte colaborări? Au mai fost: de shopping, de Bristol, de dosare, de măritiş.

În cazul lor, doamna Udrea a picat în păcatul regelui Midas. A vrut să transforme în aur tot ce atinge, dar a trădat-o alchimia. Au ieşit doar brăţări de oţel.
Continue reading

Mitul mâncării sănătoase de la țărani

În ultima jumătate de secol, peste tot în lumea dezvoltată, calitatea alimentației a luat-o în jos pe o pantă cumplit de abruptă. De unde și realitatea că poți găsi mâncare nealterată chimic numai în zonele sărace.

Unde nu sunt bani se practică agricultura fără îngrășământ praf și fără soiuri modificate genetic. Pământul se pregătește cu cenușă și bălegar, semințele și răsadurile se fac din recolta trecută, iar ce iese, iese din priceperea omului și după cum vrea Dumnezeu.

De asta ne slipesc nouă ochișorii, când ne gândim la roșiile din grădina bunicii. Gustul legumei ăleia, fără adaos de nitroglicerină, coaptă de razele soarelui și de bătaia vântului, nu la lampă și nici în seră, e ceva ce se pierde prin orice metodă de grăbire și optimizare modernă.

Nu e de mirare că ne îndreptăm imediat privirea spre eternul ”la țară” când vrem să Continue reading