Cărți care schimbă lumea?

– Să moară toți castraveții unchiului dacă nu scriu o capodoperă! – am declarat eu hotărât în mijlocul unei discuții, la un pahar de cocktail, în urbea brașoveană.

Percepția generală pe care o lasă scriitorii români contemporani, inclusiv tinerele speranțe răsfățate de sistemul laudei în cerc, este că singurul lor scop este să arate cât de profundă, complexă, lipsită de prejudecăți și tabu-uri le este gândirea.

Nu se uită prea mult la cât de bine stăpânesc cuvintele, la poveste, la subiect, astea-s pe planul doi – dacă ies bine, dacă nu, nu-i bai, dar asta, cu cât de deosebiți și profunzi sunt, e obligatorie.

De asta când a auzit cuvântul respectiv – capodoperă – Dorin a dat dezaprobator din cap, văzând și la mine meteahna de care vorbesc. Eu însă folosisem termenul cum folosește online-ul cuvântul geniu, adică aiurea.

Nu, nu din aia care schimbă lumea, ci o carte foarte bună pe nișa ei, cu succes de critică și de casă.

Carte care schimbă lumea? 

Da, au fost o grămadă, pe vremea când cititul era o ocupație nobilă, îndeletnicire a castei conducătoare. Atunci ideile unei cărți, fie ea de filosofie, istorie, strategie sau beletristică, puteau schimba radical guvernări, politică diplomatică și așa mai departe, prin simplul fapt că influențau factorii de decizie, puțini dar puternici.  Continue reading

Cu moartea la un grătar

P7150425Mă uitam ieri la acest şoricel, în timp ce ațâțam grătarul. Şi mi-au venit câteva gânduri legate de viaţă, moarte, locşorul animăluţelor vii, calde, într-un Univers veşnic tăcut şi rece.

În primul rând, moartea nu există. Este doar un termen prin care definim absenţa vieţii. La fel cum frigul şi întunericul nu există.

Dar acest şoricel nu a fost conştient vreodată de propria existenţă. S-a mişcat, a respirat, a mâncat, a scormonit pământul şi a ros sacii de rafie. Toate, absolut toate, acţiuni declanşate de reflex, nu de gândire.

Şoricelul nu a existat vreodată pentru el sau pentru altcineva, drept urmare nu a fost înzestrat cu viaţă. Moartea este absenţa vieţii. Dacă pentru acest şoricel, propria viaţă nu a existat, putem spune că a murit? Sau în cazul lui, moartea a fost starea normală dintotdeauna?
Continue reading

Uit pi şier ş şierul taşi

Astăzi a fost placiditate pe cerul Moldovei. O înecăciune persistentă de amar plumbuit; de parcă gospodarul văzduhurilor şi-a întins la zvântat cenuşa îmbibată de ploaie.
Câţiva stropi mărunţi, adieri timide, de provenienţă tăinuită: atât de anemice încât nu ştiai dac-au slobozit din cenuşa cerului ori dintre aripile unui cocoş.

Sunt deja două zile de când caut echilibrul spiritului între dealurile Moldovei. E linişte. Răcoare şi simţământ împământenit de “hai în culcuş”. Plăcintele, vinul şi paturile unse cu dragoste de tihnă îţi giugiulesc mintea şi-ţi înfrăgezesc trupul din călcâi în creştet, via noadă.

Aici, la porţile Edenului, au trecut două zile. În teluricul mânjit s-au rulat probabil câteva generaţii, religii, epoci. Tocmai am primit acestă poză din partea unui muritor damnat.

berceni
Continue reading

Zoo – serial nou

Pentru că e cu unul dintre anonimii care-mi sunt simpatici, am zis să servesc primul episod. Mi-a plăcut atmosfera și stilul, mai mult decât spune nota de pe IMDB, dar ideea este extrem de directă și nu știu ce ar putea scoate din ea pe termen lung – animalele de pradă devin conștiente de forța speciei și se hotărăsc să dea jos vârful lanțului trofic, adicălea pe noi. Continue reading

Imagini live de pe Pluto

plutoAstăzi vom putea viziona pe NASA TV primele imagini live din proximitatea planetei Pluto. “NASA” cu “A” la sfârşit, nu “U”

Transmisiunea va începe la ora 7:30 a.m. EDT, adică la 14:30 – ora Bucureştiului. Probabil serverele NASA vor fi suprasolicitate, nu îmi imaginez să existe cineva neinteresat de primele reportaje cu plutonieni. Drept urmare, recomand să deschideţi livestream-ul NASA pe la un 14, chiar 14 fără ceva. Să prindeţi loc (ha-ha).

Drona New Horizons va fi cel mai aproape de Pluto la 14:49, ora Bucureştiului. Cel mai aproape însemnând o distanţă de 6200 de mile. Aş fi preferat ceva mai aproape; oricât de performant ar fi zoom-ul dronei, tot pixelaţi ies sânii plutoniencelor.
Continue reading

Pay per view

Ieri a fost finala WImbledon, unul din evenimentele majore ale sportului mondial. Eu am vrut cu disperare să o văd, că nu mai știu când și dacă o să mai prindă Federer finala asta și să încerce să bată recordul de titluri acolo.

Trecem peste faptul că pe bătrânul Federer mi l-a tocat mărunt asasinul sârb și ne oprim asupra lucrului cu adevărat important – nu am putut să o văd. N-am digi, n-am RDS (deci n-am nici digi online) și orice alt stream am încercat (ba cu înregistrări dubioase sau cu pluginuri virusate) până la cel BBC (care a mers bine exact până în setul 2) nu m-am putut bucura de spectacol. Continue reading

Sugălău, pămpălău și pupincurist

Dacă tot ne întoarcem ochii spre generația tânără și BAC, am și eu un text de analizat:

5. Nu fi invidios pe ăla deștept din clasă.
De obicei, o să aibă oportunități mai mari decât tine la facultate sau după, dar o să rămână un sugălău pămpălau și pupincurist, lingău la cur de profi, cam cum e și acum. Și când termină, o să culeagă ciuperci în Danemarca, sau ceva. Peste zece ani n-o să îl vezi lucrând pe 231597 de dolari la Microsoft, la petreceri cu staruri porno sau de braț cu vreo târâtură din familia Kardashian. Ăla e caracterul, cu ăla moare. E book-smart, nu life-smart. Știe doar ce i se impune să știe, ce e obligat să învețe, din cărți, studii și analize. Pe hârtie e doctor docent. În realitate, n-o să fie în stare să-și dea un nenorocit de var pe perete.” Continue reading