Vorbitul la telefon ca hobby

Nu-l înțeleg. Sunt atâtea jmiliarde de lucruri pe care le poți vedea și urmări azi din fotoliu, încât pur și simplu nu pricep de ce ți-ai petrece timpul vorbind despre nimic la telefon.

Îți plac mâțele? Ia de-aici un catralion de pisici pe youtube. Îți plac documentarele despre sconși sau bombe atomice? Ia de-aici niște mii de clipuri/filme/texte despre sconși atomici. Dintotdeauna ai visat să construiești rachete, oale de lut sau flori din hârtie? Pac, cincisprezece mii de tutoriale la un clic. Limbi străine? La fel. Cărți, articole, texte? Infinite. Fotografie? Miliarde de miliarde. Artă? De toate felurile. Continue reading

De prin București

Să începem cu vita de la Red Angus care m-a dat pe spate. Mi-au executat un medium-rare ca la carte și imediat ce-am râșnit un pic de sare peste bucata de friptană, gustul a devenit absolut absolut perfect. Foarte bun și pe deplin recomandabil.

Am luat a doua zi și-un burger dar nu prea există comparație. Deși vita din burger e făcută și ea excelent, îi lipsesc niște condimente – nu poți face carnea tocată la fel de neutră ca o friptură că nu are același efect, iar celelalte componente ale burgerului nu sunt destul de puternice ca să aromatizeze/condimenteze carnea. Chifla veche și sfărmicioasă. Cartofii și sosul pe baza de usturoi foarte buni.

Cheescake-ul cu lămâie extra-super-excelent.

Continue reading

Mândrii urmaşi ai lui Tutankhamun

mr beanToată admiraţia pentru poporul egiptean. Din urmă cu 3000 de ani. Prin tehnologii încă incomplet desluşite, egiptenii antici au lăsat moştenire umanităţii numeroase minuni. Să aibă şi urmaşul retardel, care organizează violuri în grup în Piaţa Tahrir, din ce trăi.

Masca lui Tutankhamun, de exemplu, i-a adus urmaşului retardel multe milioane de turişti. Oricine ar fi curios să vadă faimosul artifact, meticulos turnat şi modelat acum aproximativ 3300 de ani. Mai ales că reprezintă masca funerară a faraonului-copil care s-a însurat cu propria soră.

S-ar putea ca turismul egiptean din jurul măştii să sufere un mic recul. În anul de graţie 2015 (după Hristos), angajaţii muzeului din Cairo au vrut să mute masca în altă vitrină. În timpul operaţiunii, masca le-a alunecat şi au prins-o DE BARBĂ pentru a amortiza căderea.
Continue reading

Dinamoviştii sunt brazilienii Europei

ionut_negoita_dinamo_21179600Dinamoviştii au promis să fie câini până la moarte. Din păcate, au murit de câţiva ani, odată cu fâsâirea buteliilor lui Cristian Don Juan de Borcea. După moarte şi reincarnare, nu mai merge să fie tot câini. Dar putem să-i numim liniştiţi “brazilienii Europei”. Mai ţineţi minte celebrul Brazilia – Germania 1-7? În caz că aţi uitat, Dinamo ne-a amintit scorul astăzi, în sfânta zi de vineri, 23 ianuarie 2015:

Dinamo Bucureşti – Danemarca U21 1-7

Au avut mare noroc ai noştri. Bine că şi-au trimis danezii în teren echipa de juniori. Împotriva seniorilor nu mai ştia nimeni dacă s-a jucat fotbal sau rugby.
Continue reading

Legea Big Brother este un moft

Probabil v-aţi întrebat de ce o lege abuzivă, cum ar fi Big Brother, primeşte în mod constant şi calculat pupături din partea presei. Fix atunci când opinia publică trebuie puţin sedusă, dezmierdată şi penetrată, ţop şi presa de serviciu. Secret al dracului trebuie să fie toată alinierea asta norocoasă de stele. Multe, multe stele.

Aşa arată ştirea de primă pagină din Evenimentul zilei:

big brother2
Continue reading

Nu există haiku românesc

Haiku este matematică pentru roboţeii cu ochi migdalaţi şi suflet în baza 2. Românul nu poate trăi în binar, cu algoritmi ingenioşi, dar seci, construiţi din două cifre. 11001010001 = catharsis
poza
Minţi adunate
Topite şi turnate
În cochilie:

Casa melcului
Cărată pe dâre reci
Un drum infinit.

Mulţi melci adormiţi
Striviţi sub cochilie
Turnată greşit

Pe dârele reci
Pupăm cadavre de melci
Visăm infinit.

Cunoscut-am pe Terente

Amintirile lui Dovlecel Gicuțu, bucătar din Muereasca
PigBigBalls
Băi, fraţilor, se întâmpla într-o zi mocirloasă de noiembrie. Eram la mine-n crâşmă, scoteam vinul din damigene, să fac loc la ţuica de zarzăne. Şi văd că intră un zăpăcit, dracu ştie de pe gârlă adunat, se pune la masă. Cu părul speriat în toate părţiel, nebărbierit de măcar trei zile. Îi jucau ochii-n cap ca girofarele; zic “Dovlecele, ai grijă, bă băiatule, că ăsta plecat cu sorcova.” După deşte şi palme părea orăşean, nemuncit toată viaţa.

Soarbe rapid vreo 3 litre de zarzăne, îşi năzare girofarele pe mine şi zice
– Ceva femei aveţi pe-aici?
– Uliuuu, doamne, iartă-mă! Noi nu ne ţinem de-astea, bre. Ia, dacă venişi cu gând de curvăsăraie la noi, cată-ţi mata drum prin altă parte.

L-am minţit pe faţă, vă daţi seama. Noi avem fetele noastre, da’ sunt pentru ai noştri, de la Vâlcea. Nu le dăm aşa la orice zăpăcit.
Mă rog. Se ridică ăsta ciufulitu, orăşeanu, şi pleacă legănat pe uliţă-n vale. Atunci am văzut că avea un mers ciudat. Şi nu de la litrele de zarzănă. Nu. Îşi târa mai greu piciorul drept. Ca şi cum ar fi avut o greutate mare pe pulpă. Se opreşte, scutură de două ori din cur şi pleacă mai departe. Da’ acuma îşi târa stângul, nu dreptul. Om ciudat, v-am zis.
Continue reading

CFR-ul adormit

Nu că aș avea ceva împotriva aerului vintage sau că nu mi-ar conveni aerul austriac și tapițeria brodată, dar parcă totuși aș prefera altceva. Mai ales că e vorba de un tren important, principal să-i spunem, de traversează țara de la nord la sud și mai ales că suntem în 2015.

Adică nu vreau neapărat să facă 600 de km în 3 ore, dar parcă nici în 10 nu e tocmai ok. Iar ăsta e vagon de dormit, adică cea mai cu moț chestie pe care ți-o poate oferi trenul respectiv. Ăla principal, de leagă nordul de sud, nu orice mocăniță dintre 2 sate.

Am mai mers și pe la europeni mai breji decât noi cu trenuri care nu erau chiar strălucitoare și mai lăsau ceva aer prin balamalele scărțăitoare ale ușilor. Da alea erau trenuri de cătun, nu din astea serioase. Și nici măcar alea nu erau mai bătrâne decât mine. Continue reading

Monarhia înseamnă crimă

ars-pe-rugMă refer la monarhia absolută, nu glumiţele sclifosiţilor elitişti din Europa. Nu, monarhia adevărată, autoritară, cum există de exemplu în Arabia Saudită. Autocraţia în care regele, sângele albastru, taie şi spânzură. La propriu.

Un poliţist saudit a răspândit săptămâna trecută un filmuleţ în online. Filmuleţ care m-a făcut să tremur de nervi şi scârbă minute bune; chiar şi acum regret profund că am avut curiozitatea să îl vizionez.

O femeie a fost decapitată cu SABIA de autorităţi, în public, în centrul oraşului sfânt Mecca. Poliţistul care a filmat buna aplicare a legii a fost recent arestat şi probabil va avea aceeaşi soartă.
Continue reading