Drumul lung al nepăsării

Cum am anticipat săptămâna trecută, Cristian Tudor Popescu şi Cosmin Prelipceanu au fost amendaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

“Asocierea creată de către domnul Cristian Tudor Popescu, la emisiunea Jurnalul de seară din data de 16.01.2018, pe postul de televiziune Digi 24, între doamna Viorica Dăncilă şi pavianul cu mantie, reprezintă hărţuire şi încalcă dreptul la demnitate, conform art. 2, alin. 5 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Comportamentul moderatorului emisiunii, Cosmin Prelipceanu, precum şi lipsa de reacţie a acestuia, reprezintă discriminare conform art. 2 alin 4 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Faptele celor doi jurnalişti exced libertăţii de exprimare în conformitate cu legislaţia din România şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”
Continue reading

Organizarea fiscală, analiză la rece

Găsesc liniștitoare lacurile înghețate, stufurile pieptănate de vântul primenirilor moarte. Îmi place stratul albicios, cu gheață tulbure, poroasă. Îmi amintește de grăsimea care se ridică la suprafața piftiilor din porc. Răcituri, cum le zic concetățenii din provinciile nealiniate la limba română literară.
Este un tratament, o călire neuropsihică recomandată tuturor concetățenilor care urmează să interacționeze cu autoritățile statului.

Învață să iubești lacul, stuful, construiește-ți adăposturi imaginare și refugii în străfundurile minții. Vei avea nevoie de buncăre pentru iminentul dezastru nuclear, intracranian.
Când ești pregătit, așază-te la birou și încearcă să asimilezi, prin învăluire, cât mai multe informații despre noile pofte ale înalților legiuitori. Continue reading

Jurnalul unui PSD-ist în devenire

Guest post: Nicu Andronic

15 Februarie

M-am trezit cu greu azi dimineață. Am fost la protest. 70 000 de oameni în București, zice Hotnews. Cred că am răcit un pic. Dar a meritat! Am protestat pentru țara mea, pentru oamenii buni din ea. Am protestat împotriva corupției și grupurilor de interese care vor să profite de pe urma muncii oamenilor cinstiți. Cred că am dat un semnal important că suntem aici și nu suntem dispuși să ne lăsăm călcați în picioare.

Sunt mândru de oamenii mei. Oameni dârji, care urmăresc zi de zi toate știrile și dezbaterile, care își răpesc din timpul petrecut cu familia pentru a merge în Piață, a protesta și a se lupta pentru un viitor mai bun pentru copiii lor.

Vlad e unul dintre oamenii mei. Apreciez că de aproape o lună merge la fiecare protest. S-a împrietenit cu organizatorii neoficiali și a devenit o parte din ei. A protestat pe ploaie, zăpadă, frig, zi, noapte, uneori nevăzându-și băiețelul treaz cu zilele. Continue reading

Mici observații despre mușchii lui Iohannis

În ultimul an, pus față în față cu oricare din gunoaiele scoase la rampă de PSD, probabil nu aș fi reușit să-mi păstrez calmul, ba poate că nici nu aș fi încercat. O stare de vomă, de revoltă, de ură și de rușine mă apucă de fiecare dată când văd încă o mizerie ambalată drept măsură de guvernare.

Efervescența asta negativă, pe care o simțim mulți dintre noi, dă naștere unor speranțe, soluții și idei fantasmagorice, bazate mai mult pe dorință decât pe ceva real. Arunc, cu mare tristețe, c-un pic de apă rece peste ce astfel de gânduri am văzut în ultimele luni:

  1. Să-l facem pe Iohannis împărat.

Cel mai eficient și mai bun regim din universul ăsta este o dictatură luminată. Un om bun ca pâinea caldă, deștept până la lună și înapoi, corect până în măduva oaselor, să aibă toată puterea în stat. Un astfel de om poate remodela o țară, chiar și pe a noastră, în timp record.

Din păcate, dacă te uiți puțin prin istorie, dictatura luminată e puțin mai rară decât o bășină de Continue reading

Iminentul pumn în gură

Acesta este viitorul prim-ministru al României. Deși mulți o consideră încălțătorul lui Dragnea, optimistul din mine vede mai mult. Dincolo de condiția plebeului împins spre tribuna agorei, dincolo de “Vasilica” a cărei rezonanță te îmbie la o ciorbă de fasole, dincolo de provincialism și parvenitism, mai văd ceva: Psihopatie!

Să îți coafezi benevol părul ca un babuin, tu fiind viitorul prim-ministru al României, reprezintă un gest salutar. Nutrește speranța că, în spatele “Încălțătorului”, se ascunde un excentric. Cineva capabil să dea foc căruței cu paiațe. Continue reading

Laşitatea celor ce înjură votanţii PSD

La fiecare acţiune sfidătoare a coaliţiei ce domneşte în Parlament, se activează discursul veninos împotriva celor care au votat PSD. L-am înţeles anul trecut, pe fondul furiei şi al disperării de a ţinti un vinovat. Dar persistenţa începe să-mi provoace jenă.

În egală măsură, retorica “Bre, nu știu cum a câștigat PSD-ul. Eu nu cunosc pe nimeni care să-i fi votat!” În paradigma asta, emitentul inepției se plasează (de unul singur) pe o pătură superioară: Vezi, domne, ăia care au votat PSD sunt pleava, scursurile. De unde vin eu, emitentul, așa ceva nu există. Eu mă învârt într-un țarc salubru, fără PSD.

Breaking News: PSD a câștigat parlamentarele cu 18% din voturile românilor cu drept de vot. Atâtica, 18%. Au absentat 61% dintre românii cu drept de vot.

Asă că, emitentule superior, stai liniștit! Te cred că nu cunoști pe nimeni care a votat PSD, dar cu siguranță cunoști pe cineva din ăia 61%. Poate ești chiar tu.
Continue reading

Anomaliile în care ne scăldăm

Prima este o bizarerie matematică, convenția națională de a stinge lumina atunci când violăm logica.
În proaspătul an avem:

– Iohannis Klaus, Președintele României ales cu 6.288.769 de voturi.
– Parlamentul României în care alianța PSD+ALDE este majoritară. Atât în Senat cât și în Camera Deputaților, majoritatea PSD+ALDE însumează mai puțin de 4 milioane de voturi.

Partidul suprem, care lasă impresia că a moștenit România de la ghilda malahiștilor, a obținut 3,2 milioane de voturi. Atât! Acestea sunt cifrele care le permit să behăie “Românii, româniii, noi suntem voința lor, a românilor!”

De ce?
Pentru că asta le permite Constituția noastră de struțo-cămilă zburătoare prin ocean. Suntem o republică semi-prezidențială, cu echivocuri în loc de legi, gândită clar în avantajul celor mai nesimțiți și tari în cioc. Continue reading

Consilierul statului mafiot

Ultima anomalie observată în rândul electoratului anti-PSD este simpatia față de prim-ministrul Tudose. Doar pentru opoziția făcută lui Dragnea în interiorul propriului partid, Tudose începe să strălucească în halouri neobișnuite pesedismului cadaveric. Comportament asemănător reformatului și resetatului VV Ponta, doar că Tudose n-are efect ilariant Walt Disney.

Mi se pare o idee foarte proastă. Pentru orice înseamnă opoziție și alternativă la majoritatea parlamentară de acum, fraternizarea cu Tudose înseamnă autoflagelare. Individul n-are motive să se prezinte mai nealterat decât Dragnea. Sunt făcuți din același aluat de șmecheraș combinator, de mâini lungi și coate ascuțite; flecari de maidan, remarcați prin oportunisme și lingușeli. Continue reading

Despre showbiz și showcreep

În ciuda vârstei fragede, mă consider complet depășit de tot ce înseamnă showbiz contemporan (vedete, hituri, concerte, reality shows cu protagoniști mai tineri decât mine). Nu le înțeleg, nu le simt. Privesc ca vițelul la poarta nouă niște zdrăngăneli postate pe Youtube, cu sute de milioane de accesări.

Nu înțeleg de ce o banalitate vopsită ca Delia este vedetă, de ce vocea lăutăresc-răgușită a Andrei prevestește Crăciunul, de ce există Horia Brenciu, iar Inna a devenit star planetar cântând despre Coca Cola. Nu e vorba de aroganță, de mofturi sau încercarea de a-mi pune singur moț. Este neputință sinceră; sistemul meu de operare obsolet, incomutabilitatea sinapselor.

Sunt în pielea prostănacului depășit de context, cel care ajunge să respingă tot ceea ce nu înțelege. Respingere și repugnă. În necunoașterea mea, consider showbizul contemporan la cel mai ridicat nivel al fățărniciei. O disimulare extinsă până la înșelăciune și nesimțire crasă. Continue reading

Mircea Badea și materialul genetic stricat

Mircea. Badea Mircea:

Probabil cea mai insalubră persoană publică din România.
Pentru că ea, persoana Mircea, și-a folosit întregul bagaj genetic (unul generos) întru prostirea și batjocorirea celor mai puțin înzestrați. Ea, insalubra, le-a lins cățelărește tălpile celor responsabili pentru asta:

“135 de talhari, 47 de violatori si 33 de criminali eliberati din inchisoare in prima zi a Recursului compensatoriu.” (LINK)
Tot ea, lingătoarea, schelălăie în spațiul public de grija presupusului pedofil neprins. Presupușii sunt marele pericol, nu condamnații.
Continue reading