Centura de castitate bucală

diaconescudanDe foarte mult timp, presa quality din România se întreba de ce Dan Diaconescu nu îşi repară dinţii. Anumiţi analişti politici au speculat că vrea să atragă voturi cu ajutorul danturii hidoase. Să pară din popor. Să zică simpatizantul PPDD “Iete, bre! Şi Domnu Dan mănâncă pietre”

Însuşi Domnu Dan a comentat pe marginea arzătorului subiect de interes naţional. A încercat să decontracteze sinuozitățile politicianiste din jurul gurii sale printr-un răspuns diplomatic:
“Nu e bre, de-aia! Nu mă duc la dentist pentru că mi-e frică”

Realitatea a fost însă alta şi noi, orbeţii, o aflăm abia acum. D-l Dan Diaconescu este un geniu. Totul a fost perfect anticipat şi calculat. Şi-a păstrat dinţii stricaţi şi strâmbi pentru a-şi proteja gura de numeroasele aventuri amoroase. Nu a vrut să fie bucăţica, prospătura, dulceaţa colegilor de celulă.
Continue reading

Religie reformată, nu abolită

World Relgions Icons, symbolsScandalul religiei predate în şcoli a împărţit societatea în două tabere extremiste. Prima, convinsă de inutilitatea, ba chiar nocivitatea orei de religie. A doua, mai puţin activă, convinsă de dezrădăcinarea şi pustiirea sufletească a noii generaţii, în absenţa orei de religie.
Nu sunt de acord cu vreuna din cele două tabere. Consider că fiecare deţine o jumătate de adevăr, acoperită de subiectivism şi reticență.

Prima tabără, să zicem laică, priveşte Biserica Ortodoxă Română ca pe o grupare mafiotă, a cărei singur scop este îndobitocirea şi exploatarea populaţiei. Societatea nu are nevoie de religie, oricum sunt nişte baliverne alde basmele lui Petre Ispirescu. Şi, mai ales, societatea nu are nevoie de preoţime. Pentru că sunt doar nişte escroci care profită de naivitatea unora pentru a se îmbogăţi.

Tabăra “laică” este cea mai zgomotoasă în spaţiul public. Majoritatea trusturilor de presă îi ţin partea sau sunt parte integrantă. Am citit ieri un articol în Adevărul despre o localitate din Vâlcea. Racoviţa, comuna cu 10 biserici şi mânăstiri. În condiţiile în care există doar şapte spitale în tot judeţul.
Continue reading

De ziua ta – aplicatie pentru cadouri

De ce nu face FB-ul ăsta și ceva constructiv? Uite, spre exemplu să ne facă viața mai ușoară când vine vorba de făcut cadouri.

Cu vreo lună înainte să-i vină ziua, omul își face frumos o listă de lucruri pe care le-ar dori și o bagă în aplicație. Tu, prieten din copilărie, care vrei să-i faci un cadou fără să-ți bați creierii ce are și ce nu are sau oare ce carte ar vrea să citească, intri frumos și vezi lista.

Te uiți pe ea, îți dai seama ce vrei să-i iei, apeși și rezervi cadoul. Din momentul ăla, cadoul respectiv e rezervat. Omul nu vede asta, că strică surpriza, dar restul prietenilor văd, ca să nu ia și ei aceeași chestie.

Dacă e ditamai Continue reading

Un orgasm de am băgat-o în spital (video)

V-am promis săptămâna trecută ceva filmări de la evenimentul organizat în cafeneaua La Boheme. Au fost numeroase momentele în care combinaţia “Terapia + Povestiri de sub papuc”`a îmbujorat publicul madmoazelelor ardente.

Le-am imortalizat plăcerea. “Un orgasm de am băgat-o în spital” în interpretarea actorului Malu Marius Chivu. Sau sunetul femeii fericite:

Părinţi pentru ora de religie

Este pentru prima oară când aud despre asociaţia asta. Drăcuşorul din mine îmi spune că este un fel de Cuţu-Cuţu, varianta cu prescuri în coadă. Şi că toată gargara pro ora de religie deversată recent în online vine dintr-un marketing puternic finanţat. Prost gândit, din punctul meu de vedere. Dar cu siguranţă puternic finanţat.

S-au cumpărat până şi câteva vedetuţe care să propovăduiască dorinţa lui Dumnezeu. Nu sunt cele mai lustruite becuri din candelabru, dar na…ăia buni alde Gâdea au fost deja semnaţi de biserici mai performante.
Continue reading

Lucrurile se schimbă

Poate nu vedem schimbări majore acolo unde stăm toți cu ochii, dar ele se petrec. Tupeul marilor borfași pare neschimbat, chiar în fața valului de arestări și căile corupției par încă un mecanism invincibil, dar…

*

Discutam cu niște amici din zonă despre mărirea sprijinului financiar nerambursabil pentru tinerii ce vor să se apuce de un mic business agricol. Lucru extrem de logic și binevenit, la urma urmei pământul de bună calitate este una dntre cele mai de preț resurse ale zilelor noastre.

Recunosc și eu sunt extrem de tentat, pâmânt ieftin și curat în zonă, condiții excelente pentru agricultură de produs premium. Ei și cum vorbeam noi așa despre prețuri, condiții și alte alea, ajungem la partea cu studii – că-ți trebuie ceva cursuri pe domeniu, cum e și normal.

Mie nu-mi suna a un impediment real, că nu e vorba de nașterea lumii, ci să înveți despre tehnici agricole pe care oricum ar trebui să le folosești. Mai mult de atât, cursul pentru pus la dosar ar trebui să fie doar începutul și de acolo să bagi în tine lectură cât cuprinde despre obiectul muncii.

Ei, băieții ăștia, nu erau cele mai Continue reading

Am văzut Gray-ul

Ieri am văzut Gray-ul, mă rog, trei sferturi din el. Nu că ar fi fost prea prost, atât mi-a permis programul.

Actori simpatici și bine intrați în rol (na, la un film normal ai fi putut spune că joacă stil cizmă dar cum personajele cărții sunt chiar așa de uni-dimensionale și ridicole…), cinematografie excelentă ( tot timpul lumina pică exact unde trebuie ca să arate bine fețele, mobila, pereții, orice), muzică bună.

Cu alte cuvinte, tot ce a ținut de producție e reușit. Și asta e dovada supremă a ideii pe care am susținut-o dintotdeauna: dintr-un scenariu bun poți scoate un film reușit fără super-buget și super-producție, dintr-un scenariu prost nu poți face un film reușit nici cu mama bugetelor și tatăl regizorilor. Continue reading

Weekend motivaţional

11016775_10152711082527844_373642281_nWeekendul ăsta mi-am propus să îmi schimb habitatul, în căutare de câteva injecţii cu inspiraţie. Este captivant şi să compui mini-nuvele, povestioare servite în funcţie de chef şi stare sufletească schimbătoare. Pe care să le aduni ulterior într-o carte. Mda, e şi asta o treabă.

Infinit mai dificil atunci când îţi propui să închegi toate emoţiile, gândurile şi stările într-un pseudo-roman. Să aibă totul un sens, să nu îţi uite cititorul “opera” pe caloriferul din baie după 10 pagini. Orice gură proaspătă de haleu pentru sinapse este binevenită.

Atunci când simţi ca igrasia nu mai creşte pe tavanul garsonierei din Berceni ci pe sub propria piele, trebuie să schimbi decorul. Măcar pentru 2-3 zile. Nu aveam chef să-mi vizitez vila din Neptun, nici cabana din Sinaia, iar de penthouse-ul din St Moritz m-am plictisit demult.
Continue reading

Cercopitecii zemoşi

antena3Există în spaţiul public românesc un fel de cercopiteci zemoşi. Adică vieţuitoare cu suflet pitic, care se lăbesc în cerc. Şi de la atâta onanism cronic, li s-a lichefiat creierul, curgându-le din urechi ca o zeamă îngălată: cercopitecii zemoşi

Şi vieţuitoarele astea, zemoşii, atunci când se organizează în cercurile standard, încep să prindă curaj. Luate separat, se sperie de propria flatulare. Împreună însă, fâţele se imaginează rechini. Atunci încep să presteze fără inhibiţie în scopul pentru care au fost adunate de pe străzi, hrănite şi adăpate.
Continue reading