Cântecul de găină

udreaAdică nevastă de cocoş. Fostă şugubeaţă călită în tupeu de Buzău; ridicată din sărăcia Pleşcoiului până pe biroul prezidenţial al Tricoiului.

Mama – taxatoare la societatea de transport public local, tatăl – şofer de autobuz. Ea, Elena, până de curând prima doamnă a ţării. Oricât de antipatic ar fi pentru unii cotcodăcitul doamnei Udrea (veşnic Udrea, niciodată Cocoş), trebuie să îi admirăm capacitatea de adaptare şi supravieţuire.

Ultimul cântec denotă încă o dată forţa copilandrei din Pleşcoi, care s-a visat călărindu-ne pe toţi. Ştie că e gata. Săptămâna viitoare va merge într-un turneu de acomodare în spatele zăbrelelor. Nu se mai pune problema unei cariere în politică. Iar atunci când va termina de achitat datoria civică, stafidită şi zaharisită, îşi va căuta odihna în anonimat.
Continue reading

Cel mai enervant lucru la politicienii hoți

Dacă i-ai auzit vreodată vorbele lui Vântu, știi cam ce e prin capul paraziților ăștia care-au supt averi imense din banul public – au făcut-o pentru că sunt mult mai deștepți decât restul, genii ale speculei, atinși de IQ-uri sclipitoare. Și-apoi îl auzi spunând cum în loc să aducă țigări cu portbagajul de dacie aducea cu tirurile. GENIU, BĂ, GENIU!

Ăsta e cel mai enervant lucru la mogulii ăștia: că-s proști de put. Că ăștia proști și cu tupeu au făcut munți de bani și au făcut praf startul economic al țării după revoluție. Că nu le-a trebuit decât să mute furtul ăla de croitoreasă, care-și mai punea un chilot pe ea când ieșea din fabrică, la un nivel mai mare. Când toți umblau după bani, toți se transformaseră în capitaliști peste noapte, nu-ți trebuia nici un gram de viclenie să treci ca prin unt de organele statului. Doar să le lași și lor un chilot, atât.

Astea-s presupuneri, invidiosule! Or fi, dar sunt confirmate de comportamentul acestor geniali după ce Continue reading

Taxa TVR pentru firme

Te uiți, nu te uiți, ai ochi, n-ai ochi, plătești. E obligația ta de cetățean să ții această valoroasă televiziune națională în picioare, s-o ajuți să producă materiale neatinse de vulgarul și kitch-ul prezent pe sticlele comerciale. Bun.

Mă, daț și dacă ești firmă trebuie să plătești? Firma n-are nici ea ochi, da nici măcar persoană nu e, la ce să se uite. Are angajați… păi și ăia nu plătesc separat? Daaaa, dar se uită la televizor în altă parte. Aha.

Păi și când e vorba de o firmă fără angajați cu sediul social într-un apartament în care e plătită deja taxa? Meh.

Trăim vremuri speciale

nuclear_heaven-wallpaper-1280x800Până mai ieri, am simţit că anul 1994 a fost cel mai spectaculos din viaţă. Da, nimeni nu poate nega emoţia primului premiu întâi (ce dubios sună). Şi nici prima coroniţă de flori purtată cu mândrie pe cap în curtea şcolii (pe urmă în tot cartierul).

1994 a fost un an bun, cel mai bun. Până acum. Realizaţi în ce alai de trâmbițe ni s-a prezentat noua vedetă, două mii cinşpele? A trecut doar o lună.
Continue reading

Cheile Bicazului și Lacul Roșu

lacul-rosu-3

Parcul Naţional Cheile Bicazului este situat în partea centrală a Munţilor Hășmaș.

Defileul format de-a lungul râului leagă judeţele Harghita și Neamţ, înfrăţind în timp etnicii maghiari dintre munţi și jovialii purtători de sânge spumos, moldovenesc. Am descoperit dovada înfrăţirii, analizând frumuseţile familiilor maghiaro-moldovenești; soiurile de gene alese, turnate în trupuri cu forme vânjoase, generoase, acoperite de pletele mătăsoase, prelinse printre ochii învăpăiaţi și iubăreţi. Căldura localnicilor te ocrotește de frigurile tăioase, năpustite din sihăstria piscurilor.

Vinul Neamţului s-a înnobilat în butoaiele din lemn, plimbate prin despicătura stâncilor, sub mreaja șoaptelor descântate de Vrăjitorul Bicaz. Și acum curge din carafele înţoţonate cu stropi reci și limpezi, dezmierdat de zâmbetul mieros ce leagănă ochii verzi.
Continue reading

Boyhood

Am văzut filmul ăsta cu ceva vreme în urmă și nu mi-a spus mare lucru. O curgere lentă, plăcută despre… nimic. Un copil dulce care se transformă într-un adolescent plictisitor și antipatic. Dacă aș fi încercat să găsesc vreo viață mai lipsită de scânteie și farmec decât a personajului principal, aș fi avut mari probleme.

Mare mare supriză și nu prea, Boyhood e în top filme pe anul trecut, în cărți pentru o grămadă de premii și toate astea, dacă nu ar fi un amănunt legat de producție, pentru un film banal și mediocru până-n gât.

Amănuntul este că Continue reading

Rolul bisericii într-o societate

godÎn anul 1864, Statele Unite pun în circulaţie primele monede gravate “IN GOD WE TRUST”. Mottoul apăruse deja cu doi ani în urmă pe steagurile soldaţilor americani, combatanţi ai Războiului de secesiune. Erau primele zile ale unui imperiu, începuturile unui sistem nu doar funcţional, ci şi trainic, solid: Ceea ce numim astăzi cea mai importantă democraţie a lumii.

În secolul al XIX-lea, părinţii imperiului american au realizat că o societate puternică nu se poate clădi doar cu principii democratice; o formă de guvernământ, fie şi perfectă, nu poate ridica o naţiune. Pentru că formula unei naţiuni nu conţine doar indivizi educaţi ori obligaţi să respecte aceleaşi reguli. Mai este nevoie de cleiul magic care să-i unească într-un norod: Credinţa.

Un individ poate funcţiona fără credintă. Dar un popor, NU.

Şi acum ajung la soluţionarea dilemei din titlu. Care este rolul bisericii într-o societate? Norodul are nevoie de credinţă, nu de biserică. Din acest motiv, biserica nu reprezintă soluţia, ci instrumentul de aplicare a soluţiei. Biserica este intermediarul care transformă o necesitate abstractă, credinţa, într-o pastilă palpabilă: Religia.
Continue reading

On the road – Jack Kerouac

Să fie scrisă bine nu mai e, de ceva vreme, elementul vital al unei cărți de succes. De fapt succesul unei cărți, măsurat în numărul său de cititori, depinde din ce în ce mai puțin decât de bine e scrisă și din ce în ce mai mult de marketing.

E un lucru absolut normal într-o piață cu milioane și milioane de alegeri și doar o viață de om…produsele cele mai vizibile și ele extrem de multe, devin de fapt singurele alegeri practice. Iar evoluția asta nu ține doar de explozia de cărți publicate, prin edituri sau direct de către autori, ci și de mărirea imensă a plajei de cititori.

În câteva secole s-a ajuns de la circuitul elitist al cărților în aristocrația educată la cititul ca normalitate de masă. Evident standardele și principiile după care o carte e etichetă drept bună sau nu, s-au diluat teribil iar vânzările nu au în unele cazuri nicio legătură cu ele. 50 shades of gray e argumentul suprem al fenomenului. Continue reading

Hartă!

Aşa arată o galerie de artă din Suedia
arta

Povestea este simplă. Două persoane de naţionalitate română şi etnie ţigănească au fost angajate de o galerie de artă din Suedia. Cei doi cerşeau pe străzile din Malmo şi au fost convinşi, contra cost, să-şi mimeze profesia într-un cadru organizat.
Continue reading