The Romanians are coming – Vin țiganii peste regină

M-am uitat aseară la primul episod al seriei britanice ”The Romanians are coming” și cam asta mi-a dat:

1. Primele minute sunt cu țigani în sus și tigani în jos și nicăieri nu se face vreo diferență între țigani și români. Știu că sunt voci (de exemplu asta) care, de undeva dintr-un plan superior al existenței noastre muritoare, ne bat obrazul că ar trebui să ne vedem de ale noastre și nu să ne ofensăm cu orice prilej.

În parte au dreptate – românii sar ca mușcați de cur din orice motiv și cu orice prilej și de multe ori asta le macină timpul și energia în așa hal, de uită să facă și altceva. Mai mult de atât, pot să spun clar și răspicat din experiență personală, că până și în țara scorțoșilor englezi, dacă-ți vezi de treabă și aduci ceva în plus acolo unde ești, n-ai nici o problemă de integrare.

Dar la fel de clar este și că etnia țigănească este total diferită de a noastră. Altă cultură, alte obiceiuri, altă înțelegere a legii, știm cu toți despre ce e vorba și nu e numai în capul nostru, romii au devenit o problemă europeană. Ei, în momentul în care eu sunt etichetat drept țigan, startul meu într-o țară europeană nu va porni de la zero ci de la -100. Iar asta, oricum ai întoarce-o, nu e fair-play. Ești bun, reușești să treci linia și de la -100 dar asta nu face startul din spate ok și e motiv legitim de strâmbat din nas și înjurat printre dinți.

2. Primul episod este trist. Trist la modul cel mai serios. Personajele urmărite sunt vai mama lor și zău dacă nu m-au întors pe dos. Cum să pleci într-o țară străină fără să rupi o boabă din limba de acolo și fără să ai nimic aranjat, nici măcar cazare pentru mai mult de o săptămână?

Dacă nu înțelegi nici măcar ”ridică mâna stângă”, cam cum vrei să treci de un interviu de angajare sau să lucrezi după instrucțiuni?

Ești tentat să te enervezi – bine, mă, da parcă i-au ales pe sprânceană, ce naiba, nu puteau să urmărească și ăștia vreo două cazuri mai normale? Chiar au luat ultimele două boabe din păstaie?

Din două motive, nu.

Ca om de televiziune trebuie să alegi un subiect care interesează și care să aibă impact asupra publicului țintă. Englezul nu e speriat de o mână de licențiați bine pregătiți, vorbitori fuenți de limbă engleză, care vin peste ei ci de hoarda de imigranți a căror primă grijă este să primească asistență socială și apoi să prindă și ei ceva de muncă pe firmituri (asta dacă nu aleg alte activități productive).Din punctul ăsta de vedere, să spunem mersi că nu au ales să urmărească o ceată de cerșetori că aveau de unde.

Iar al doilea motiv este că Continue reading

Cărți și hârtie

Este universal cunoscut că sunt un fan înfocat al kindle-ului și al cărților digitale. Avantajele practice sunt imense: spațiu de stocare zero, acces imediat la aproape orice carte vrei (bine, nu în română), portabilitate maximă și bibliotecă la purtător.

Dacă vrei să citești, să consumi cărți ca pe aer (pfuai ce bine mi-ar fi prins e-book-urile pe vremea când și eu o făceam), un reader digital este fără nicio urmă de îndoială alegerea potrivită.

Dacă nu ești însă acolo, la vîrsta sau la momentul în care devorezi cărți pe nemâncate, atunci citești ca să Continue reading

Mă, tu mă minţi!

Un guru saudit prezintă într-un mod savant anecdota mişcării de rotaţie:

De apreciat modestia înţeleptului muslim care răspunde întrebărilor adresate de telespectatori. O prezenţă decentă pe sticlă. Fără barba de capră ar prinde lejer un rol în Prince of Bel-Air.

Nu am avut până acum ghinionul de a vizita tărâmurile musulmane din sud-estul Mediteranei. Pot doar să vă explic cum arată problemuţa, privită din exterior.

Liderii musulmani din zona respectivă cu siguranţă nu sunt cretini. Acele state au împrumutat de la “vestici” toate privilegiile evoluţiei tehnologice. Au personal calificat, au companii aeriene, ştiu foarte bine cum arată un zbor Sharjah – Beijing.
Continue reading

Kiss the Water – the art of fly fishing

E mai mult despre arta de a lega muște artificiale și despre un artizant desăvârșit al acestui meșteșug, recunoscut pentru asta până și de casa regală britanică. Fascinația și profunzimea pescuitului cu muscă pe râu sălbatic se împletește cu câte un episod din viața legendarei Megan Boyd.

Plăcut, dar un pic prea sobru pentru gustul meu, probabil din cauza cinematografiei folosite. Cel puțin pentru mine, nu a reușit să aducă în prim plan și bucuria pe care Continue reading

Gray în sus, Gray în jos, cu toate cele 50 de umbre

Cartea:

Multe, multe lucruri ne învață pe noi, aspiranți la marele succes literar, 50 shades of Gray.

Primul ar fi că nu e nevoie să scrii foarte bine ca să ai succes, nici măcar nu e nevoie să scrii decent, la naiba, nici măcar nu e nevoie să nu scrii absolut mizerabil.

Și da, indiferent de părerea criticilor, sau a oricărui om care a citit o carte adevărată în viața lui, 50 shades of Gray e un succes de proporții mitice. Citit în 52 de limbi, adaptat pentru marele ecran, subiect de știri și pe buzele tuturor cel puțin un an de zile, nu e nevoie să zici mai multe.

Lucrul ăsta se extinde asupra personajelor, intrigii, ideilor, imaginației. Se pare că niciuna din chestille astea nu e absolut necesară.

Al doilea e că dacă vrei să fii citit poți să scrii liniștit pentru public și să ignori complet lumea literară bună și standardele ei. Nu e însă așa de simplu cum pare, însă e cheia succesului pe bază de recomandare între prieteni. 50 shades a țintit comunitatea perfectă pentru așa ceva – femei sărite de 30, măritate, probabil plictisite și cu un gol în stomac și o vulnerabilitate completă când vine vorba de romanță și sex din pasiune. Continue reading

Facebook-ul şi muntele de ipocrizie

facebookPe Facebook circulă de ceva timp un filmuleţ realizat de nişte concetăţeni mai ciudăţei. Este un reportaj turnat pe marginea unui lac şi comentat probabil cu intenţii pamfletăreşti. Nu îl voi posta pe site pentru că, din punctul meu de vedere, este o jegoşenie sinistră. Genul de jegoşenie care nu ar trebui răspândită în online.

Pe scurt, câţiva cetăţeni de naţionalitate română şi etnie ţigănească îşi plâng moartea copilului de doi ani. Copil de doi ani care s-a înecat în lacul amintit în primul paragraf. Glumeţii care au realizat reportajul îi numesc pe ţigani “zburătoare”, iar victima, copilul de doi ani, este numită “pui de cioară”. “Puiul de cioară a zburat în lac”, “O zburătoare mai puţin”, stilul ăsta de comedie savuroasă.
Continue reading

Mizerie cu iz cultural

books-on-fire-700Timbrul Cultural este noua găselniţă de sifonat bani, scornită de aleşii poporului. Ideea este pe cât de simplă, pe atât de imbecilă/ticăloasă. Produsele şi activităţile culturale vor fi taxate în plus. Dacă se poate, de ce nu?
Asta presupune bilete mai scumpe la teatru, concert, muzeu, expoziţie de răşini, etc. Şi, cel mai important, preţuri mai mari la cărţi.

În cazul cărţilor, prostia este supremă. Timbrul Cultural se va aplica după tipărire, indiferent de vânzări. Dacă editura scoate un tiraj de 5000 de cărţi, va plăti 5000 de timbre. Chit că va vinde 100. Este o taxă anticipată. Vinzi, nu vinzi, noi banii îi colectăm preventiv.

Proiectul de lege a fost iniţiat de 84 de senatori şi deputaţi, a fost adoptat de Senat şi a primit aviz de la Comisia Juridică.

Ironia proiectului de lege este dată de scopul declarat al iniţiatorilor. Aceşti bani abuziv colectaţi de stat vor fi destinaţi “uniunilor şi organizaţiilor de creatori”. Mai pe scurt, dăm un şut în fuduliile culturii, nu pentru a o face knockout, ci pentru a o ajuta. Aham.
Continue reading

Internetul NU este plin de proşti

internet prostiÎn ciuda numeroaselor dovezi care sar în ochi din absolut orice site cât de cât vizitat, refuz să cred în prostia cronicizată a online-ului. Internetul nu poate fi plin de proşti. Accesul relativ facil şi neîngrădit al oricărei persoane transformă mediul virtual într-o replică fidelă realităţii.
Internetul este oglinda societăţii. Altfel nu are cum, şi cred asta cu tărie.

Şi atunci, de ce avem atât de des senzaţia că toată drojdia cea îngălată, toţi neuronii cei încetinei, toţi creieraşii suferinzi de retard s-au adunat într-o comunitate infinită, populând internetul?
Suficient să citeşti comentariile postate la un articol ajuns viral. De exemplu ĂSTA. Şi comentariile “scăpate” sunt cele inteligente şi de bun-simţ; v-ar crăpa nasul de ruşine dacă le-aţi vedea pe cele ajunse în Trash.
Continue reading