Weekend motivaţional

11016775_10152711082527844_373642281_nWeekendul ăsta mi-am propus să îmi schimb habitatul, în căutare de câteva injecţii cu inspiraţie. Este captivant şi să compui mini-nuvele, povestioare servite în funcţie de chef şi stare sufletească schimbătoare. Pe care să le aduni ulterior într-o carte. Mda, e şi asta o treabă.

Infinit mai dificil atunci când îţi propui să închegi toate emoţiile, gândurile şi stările într-un pseudo-roman. Să aibă totul un sens, să nu îţi uite cititorul “opera” pe caloriferul din baie după 10 pagini. Orice gură proaspătă de haleu pentru sinapse este binevenită.

Atunci când simţi ca igrasia nu mai creşte pe tavanul garsonierei din Berceni ci pe sub propria piele, trebuie să schimbi decorul. Măcar pentru 2-3 zile. Nu aveam chef să-mi vizitez vila din Neptun, nici cabana din Sinaia, iar de penthouse-ul din St Moritz m-am plictisit demult.
Continue reading

Cercopitecii zemoşi

antena3Există în spaţiul public românesc un fel de cercopiteci zemoşi. Adică vieţuitoare cu suflet pitic, care se lăbesc în cerc. Şi de la atâta onanism cronic, li s-a lichefiat creierul, curgându-le din urechi ca o zeamă îngălată: cercopitecii zemoşi

Şi vieţuitoarele astea, zemoşii, atunci când se organizează în cercurile standard, încep să prindă curaj. Luate separat, se sperie de propria flatulare. Împreună însă, fâţele se imaginează rechini. Atunci încep să presteze fără inhibiţie în scopul pentru care au fost adunate de pe străzi, hrănite şi adăpate.
Continue reading

Părintești și românești

Un cuplu își tatuează picioarele ca să arate la fel cu semnele din naștere ale fetiței, încercând s-o protejeze de nesiguranța și presiunea pe care o pune pe un copil ideea că e diferit de ceilalți.

Asta e partea părintească, acu vine și partea românească:

Am dat peste link pe facebook, postat de un friend român. Avea un singur comentariu care spunea în linii mari cam așa – da, da, frumos, dar mama ar trebui să se mai ducă pe la sală, uite soțul ce lucrat e și ea e plină de celulită.

Bă, de ce mama naibii ai comenta așa ceva? Nu are nicio utilitate practică, nu e ca și cum ai sfătui-o direct pe respectiva, nici nu mai vorbesc că nu are nici în clin nici în mânecă cu tema postului. Ce piți obsedată de felul cum arată ar putea veni cu așa un comentariu, te gândești tu imediat. Nu, nu piți, nu nu obsedata, ba chiar o doamnă trecută de 50 de ani… Continue reading

The Unexpected Virtue of Mr. Oscar

BirdmanM-a prins total nepregătit Oscarul din acest an. Exact atunci când am avut impresia că le-am învăţat năravul, le-am aflat secretul şi reţeta, îngurguţaţii de la Hollywood mi-au servit ceva nou. Neaşteptat şi într-o antiteză sfidătoare cu previziunile făcute AICI înainte de gala decernării.

Am spus atunci că va câştiga Grand Budapest Hotel:
“Ralph Fiennes, Edward Norton şi Jude Law, combinaţia fatală în Grand Budapest Hotel. Bravo lor, să-l ia pe domnul Oscar, să-l pupe şi răspupe, să le mulţumească prietenilor, femiliei şi forţelor oculte. Felicitări şi la mai mare!”

Următoarele producţii pe care aş fi pariat ar fi fost Boyhood şi American Sniper. Până la urmă, a câştigat tot un film în care apare Edward Norton, dar nu Grand Budapest. Mă bucur pentru Birdman. Este un film armonios construit, țigluit. La fel ca Interstellar, marea absenţă, este un film atipic, dar din motive diferite.
Continue reading

Câte ceva despre briți și despre noi

Nu-s eu cel mai în măsură să-mi dau cu părerea despre englezi, nu am stat chiar atât de mult acolo încât să devin un expert, dar oricum sunt mai potrivit pentru asta decât majoritatea românilor care fumegă acum contra lor.

De multe ori poziția mea de a nu contrazice adevărul lucrurilor rele care se spun despre români este privită ca o ridicare în slăvi a străinilor, în cazul ăsta a englezilor, cărora nu le văd petele negre. Ori nu despre asta e vorba, despre pete negre, despre vârfuri culturale, despre polul de sus sau cel de jos al unei națiuni.

Când vorbești despre cât de civilizat, dezvoltat și educat este un un neam, nu te referi la excepții de niciun fel ci la climatul general pe care îl întâlnești în țara aia și la comportamentul celor mulți, a majorității.

Da și englezii au țiganii lor (nu-s așa de tuciurii ca ai noștrii, nu operează cu atâta nerușinare pe față, dar sunt mult mai răi – în general grupările mafiote/criminale din țările dezvoltate sunt mai rele/dure decât la noi). Da și englezii au nesimțiții și bădăranii lor. Da și englezii au hoții lor, încă dinainte de a veni ai noștri. Da și englezii au șmenarii lor. Ba chiar au cartiere atât de rău-famate încât nici măcar cel mai dubios cartier al nostru nu ar intra acolo în top 10. Bătăi sălbatice, ultrași cretini, mult mai rele decât la noi.

Păi și atunci? Păi uite și atunci ce: Continue reading

Strofa de joi

“De ce nu puneţi şi pe râs impozit
Şi birul progresiv pe sărăcie?
De ce nu puneţi taxe pe-ntuneric?
Impozitaţi şi vântul ce adie!
(…)
Taxaţi iubirea, somnul, nostalgia,
Penumbra, deznădejdea şi oftatul
Şi unghiile care cresc într-una,
Distrugeţi tot, de-a lungul şi de-a latul.
Nu-i logic să nu puneţi nişte biruri,
Pe nou născuţi, ce nu ştiu cum îi cheamă,
Lucraţi neiertător şi echitabil,
Impozitaţi şi laptele de mamă.
Continue reading

Xerox cu de toate

xeroxSupărat ieri nevoie mare pe ANAF, pe legile lor şi pe site-ul defect prezentat AICI.
Într-un final, întreb un prieten mai umblat prin lume ce miracol şi minune trebuie să fac pentru a-mi depune declaraţia 392 la timp. Nu de alta, dar nu vreau să o dau pe doine alde Videanu “Aoleu, mămicuţa mea!” când mi-o arde fiscul nişte zeci de milioane amendă.

Aparent, nu am fost singurul cu problema respectivă. Şi s-au găsit nişte fătuci descurcăreţe să ne rezolve. Ajung, la recomandarea prietenului umblat, într-un Xerox de pe Bulevardul Brâncoveanu. Este strategic amplasat lânga sediul ANAF. Şi te trimit angajaţii fiscului reformat la respectivul Xerox în caz de: îmi trebuie formularul nuştucare, îmi trebuie copie după nuştuce, nuştucum să completez declaraţia 392, etc.
Continue reading

Exact românii trebuie să civilizeze englezii

Cum mai ia câte o poziție vreun occidental la adresa imigranților români, cum mai apare vreun documentar pe aceeași temă, cum se trezesc românii noștri să dea replici tăioase, pline de sevă patriotică și pline de penibil.

Da, penibil. Un post de genul ăsta mi-a pus capac, câteva poze cu englezoaice rupte de alcool pe la ieșirile din club însoțite de comentariul românului nostru de le postase – da, românii trebuie să vină la voi să vă civilizeze. Share-uri, like-uri, cuvinte de ocară și alte vorbe de mare clasă aruncate spre bădăranii de englezi.

Da, englezii beau. Scapă de la muncă și merg în bar să bea. În cluburi fetele se fac praștie mai tare decât la noi. Mai mult, turiștii britanici sunt recunoscuți pentru vacanțele lor gălăgioase și aburite de alcool. Niște porci, dom’le.

Și-acum să ne uităm un pic la noi. Știți care sunt principalele două probleme cu care se confruntă antreprenorul în mediul rural? Că se bea și că se fură. Da, de către muncitori și în timpul programului. Omul e obișnuit să bea când face fânul și bea și pe linia de producție.

Știți cum se traduce la noi beția în cluburile din orașe mai mici și sate? În rupt pari din gard, scos securea și Continue reading

ANAF-ul trebuie să moară

Sau să ardă. Iar din cenuşa-i puturoasă, un pui de Phoenix să răsară.

De un an şi jumătate am început să interacţionez cu structurile fiscului din România. Pentru un amărât de PFA, trei lulele, trei surcele, floare la ureche. Am citit legile care mă privesc, m-am documentat, m-am aşezat conştiincios la coadă, să completez declaraţii şi să plătesc taxe. Simplu, nu?

Eh, pă dracu. Doar vorbim de ANAF.

Cei care au PFA-uri (şi nu numai) probabil au auzit de declaraţia informativă 392. Este o declaraţie ce trebuie depusă la ANAF până cel târziu mâine, 25 februarie. Nu îţi calculează nimeni nici o taxă în funcţie de respectiva declaraţie. O depui doar pentru a ajuta fiscul să îşi facă un bilanţ cu plătitorii şi neplătitorii de TVA. Ar putea să facă asta şi fără să îţi dea ţie teme suplimentare, dar na. Dacă lucrătorii ANAF vor totul mură-n gură, de ce să nu le facem noi, contribuabilii, şi munca lor?
Continue reading

Pirateria, salvarea unei generații

La noi internetul zboară. Zboară așa de sus că lasă în urmă bandwith-ul din țări mult mai bogate, mult mai civilizate, mult mai moțate decât a noastră.

Și nu numai asta zboară. Românul stăpânește IT-ul ca nimeni altul. Și nu vorbesc despre zecile de mii de tineri profesioniști în domeniu, singurii care primesc constant salarii decente în economia noastră, ci de românul de rând. Să bage un windows, sa scoată un torrent, să folosească un soft spart, să învețe rapid și intuitiv o aplicație care-i trebuie, sunt lucruri banale pentru extrem de mulți dintre noi.

Internetul, IT-ul în general, sunt unul dintre puține lucruri care au scos România din budă, care i-au făcut românului viața mai ușoară, mai frumoasă. Iar asta, fără să ne ascundem după deget, se datorează, tam-tam-taram, pirateriei.

Fără piraterie și fără goana după fișiere mai mari decât un text, o poză și-un mail, rețelele noastre de cartier, cele care au pornit internetul pe drumul de mare viteză de acum, ar fi rămas să numere netul în kilo.  Continue reading