Pay per view
Ieri a fost finala WImbledon, unul din evenimentele majore ale sportului mondial. Eu am vrut cu disperare să o văd, că nu mai știu când și dacă o să mai prindă Federer finala asta și să încerce să bată recordul de titluri acolo.
Trecem peste faptul că pe bătrânul Federer mi l-a tocat mărunt asasinul sârb și ne oprim asupra lucrului cu adevărat important – nu am putut să o văd. N-am digi, n-am RDS (deci n-am nici digi online) și orice alt stream am încercat (ba cu înregistrări dubioase sau cu pluginuri virusate) până la cel BBC (care a mers bine exact până în setul 2) nu m-am putut bucura de spectacol. Continue reading
Sugălău, pămpălău și pupincurist
Dacă tot ne întoarcem ochii spre generația tânără și BAC, am și eu un text de analizat:
”5. Nu fi invidios pe ăla deștept din clasă.
De obicei, o să aibă oportunități mai mari decât tine la facultate sau după, dar o să rămână un sugălău pămpălau și pupincurist, lingău la cur de profi, cam cum e și acum. Și când termină, o să culeagă ciuperci în Danemarca, sau ceva. Peste zece ani n-o să îl vezi lucrând pe 231597 de dolari la Microsoft, la petreceri cu staruri porno sau de braț cu vreo târâtură din familia Kardashian. Ăla e caracterul, cu ăla moare. E book-smart, nu life-smart. Știe doar ce i se impune să știe, ce e obligat să învețe, din cărți, studii și analize. Pe hârtie e doctor docent. În realitate, n-o să fie în stare să-și dea un nenorocit de var pe perete.” Continue reading
Statele Unite ale Europei
Problema cu zona Euro este ca – si asta spun renumiti specialisti financiari, nu eu – nu are viitor fara un consens politic. Euro-ul ca moneda unica, se pare ca nu poate functiona pentru mai multe state suverane. Sunt diferente prea mari intre tarile membre, astfel incat politicile monetare, masurile economice si deciziile politice impuse de UE, care functioneaza cu succes in anumite state, din pacate nu se pot aplica in altele, pentru ca nu se potrivesc cu interesele politice si situatia economica din tarile respective.
Despre greci şi teoria conspiraţiei
Aţi observat că, de aproximativ o lună, toată presa este total dedicată subiectului “criza din Grecia”?
Nu mă refer doar la presa românească; foarte multe dintre articolele “româneşti” sunt oricum traduceri din presa internaţională. Dar intraţi pe ăştia mari (BBC, Euronews, Spiegel, Le Figaro, etc). Negreşit veţi da peste Grexit şi peste privirea încruntată – de erou negativ periculos – a lui Tsipras.
Este un subiect, într-adevăr. Dar mi se pare totuşi anormal de multă atenţie acordată. Parcă nici Putin nu s-a bucurat de atâta băgare în seamă anul trecut, când a invadat Ucraina. Vă amintiţi să fi fost aşa tărăboi despre criza din Irlanda? Sau despre datoriile Italiei şi Spaniei, care sunt mai mari decât ale Greciei?
Toate acestea sunt fapte. Ce urmează reprezintă doar interpretarea mea, posibil greşită. În acest buluc jurnalistic dedicat grecilor, am observat câteva elemente comune. Presa centrală, în integritatea ei, pare cumva loială unei direcţii generale.
Din punctul meu de vedere, subiectul este tratat tendenţios. Articolele conţin formulări şi insinuări mai mult sau mai puţin discrete – în funcţie şi de capacitatea intelectuală a jurnalistului de la tastatură.
În presa noastră, discreţia nu a fost o preocupare. Aşa arată titlul de primă pagină din Gândul:
Continue reading
Patimile perfectiunii
A fost cea mai buna. A castigat foarte multe premii la olimpiade si concursuri, a terminat cu media 10 la Bac. A muncit pentru asta, s-a chinuit, pentru ca performanta nu vine decat cu sacrificii mari.
Cititi acest articol de tip manifest si spuneti-mi, ce parere aveti?
Ca idee, tot textul este plin de frustrare si dispret fata de sistem, de inteles de altfel, pentru ca in Romania nu este aplaudat cel mai bun, ci cel mai bine infipt in sistem.
Dar totusi, ca tot vorbeam zilele trecute aici despre notele de 10 de la Bac, de diferenta dintre fete si baieti cand vine vorba despre perfectiune, ce credeti ca a motivato pe fata sa faca atatea sacrificii? Sa fie cea mai buna?
Fuck humanity, I’m me!
M-am uitat ieri la Insurgent, am citit comentariile de la Cine este Europa și cumva mi-a venit în minte și Brave New World.
Și-apoi mi-au venit în cap și alte zeci de filme, distopii, articole, despre cam același lucru – lumi net superioare, dacă e să ne uităm rece la ele, vinovate de un păcat fatal, peste care noi nu putem să trecem.
Lumi fără războaie, lumi fără foamete, lumi fără invidie, lumi fără masacre, lumi pur și simplu mai bune dacă e să luăm suferința și egocentrismul, mai bine zis lipsa lor, drept un indicator de mai bine. Tot timpul lumile astea sunt prezentate și receptate ca bolnave, inumane, rele și neapărat li se introduce pe undeva un substrat negativ pentru a motiva un erou să le înfrunte, spargă, schimbe. Continue reading
Politicienii apelor negre
Am primit pe mail de la un prieten articolul de mai jos. Garantează că tabelul este real şi va fi folosit în campania strângerii de semnături. Informaţia este proaspătă, încă nu a fost preluată de presă.
Un articol de Jan:
“Incolora , inodora , insipida asa stim noi sa facem diferenta intre apa si orice alt lichid. Pana acum cand au venit niste baieti care zic ca ei au o bautura neagra care este ca apa dar mai buna. – blk. Black Water. Sigur nu poate avea nici un efect negativ, am fost noi dezinformati pana acum.
Războiul religiilor duhneşte de ipocrizie
“S-a demonstrat în întreaga lume că moscheile şi universităţile islamice sunt implicate frecvent în activităţi de promovare şi susţinere a terorismului, a antisemitismului şi a violenţelor împotriva evreilor şi creştinilor” (Maximillian Marco Katz, director fondator al MCA România – Centrul pentru Combaterea şi Monitorizarea Antisemitismului din România)
S-a demonstrat! Nu ştim exact prin ce artificiu matematic abstract, dar o putem considera lemă: Universităţi islamice + moschei = terorism. Pentru că musulmanii, în totalitatea lor, sunt nişte potenţiali terorişti. Hai, că suntem obligaţi să-i tolerăm, treacă-meargă, deşi nu prea ne place. Dar atât! Fără universităţi, lăcașuri de cult şi alte răsfățuri.
Afirmaţia vine din partea unui domn evreu, Marco Katz, care se ocupă de combaterea antisemitismului în România. Pentru domnul Marco Katz, combaterea antisemitismului înseamnă câştigarea unor privilegii, promovarea superiorităţii religiei evreieşti.
Continue reading
Finețuri de penel
Ținea strâns de sulița scurtă.
V-am mai povestit eu de caznele scrisului bun, de respectul pe care trebuie să-l arăți penelului, despre cum văd eu un scriitor adevărat, indiferent de gen, despre măiestria în scris pe care tot o fugăresc printre litere și alte chestiuni de astea care nu interesează pe mai nimeni din afara branșei.
Azi vin c-un exemplu practic. Să-i spunem o finețe accesibilă, care o să mă ajute pe mine să pictez mai ușor imaginea despre cum se bate scriitorul, chinuit de propria-i vocație, cu caii verzi de pe pereți. Continue reading