Gay Shakespeare

Oft did I peek through my lattice
By all of my lands and all silken province.
O stay and hear my penn’d in blood fears,
Damned soul had pelleted in treacherous tears.

As hallowed hope would not break from anguish,
Oh, enter my savior, unfold bliss assuage!
From ecstasy sepulchres, come, rapture my flock,
Arise mighty Corban and marvellous cock!

Îmi respectam tabietul matinal, cocoţat pe tron. Când dau peste reportajul ăsta:
Continue reading

Cel mai tare apel

Azi. Apel nepereche.

Sună telefonul pe la 10. Rupt de somn (ma culcasem pe la 7) întind mâna după nenorocirea gălăgioasă, o întorc și încerc să focalizez pe ecran. Nu reușesc să văd prin ceața matinală așa că-l duc la ureche.

– Mmmmmm.

– Bună ziua, domnule Popa! – o voce jovială.

– Da, spuneți

– BUNĂ ZIUA, DOMNULE POPA! – la fel de jovial.

– Da, spuneți.

– PĂI, AM SPUS BUNĂ ZIUA DE Continue reading

Liceul din coșmar

LahovariAnii de liceu au fost cei mai încărcaţi. Nu am multe amintiri plăcute din respectiva perioadă. Încărcătura emoţională ce încă o mai port, ca pe un balast prins de grumaz cu lanţuri, rareori mă încălzeşte. În rest, simt drumul lung, pe malul râului îngheţat şi viforul ce-mi congela plămânii; iarna, la -15 grade, alergând ca un căpiat doi kilometri jumate.

Ploile vânturate, frunzele moarte lipite de pantofii asimetric tociţi şi botoşi. Mirosul de granit pilit, de metal încins, de gratii şi vaselină. Da, liceul meu era înconjurat de ziduri groase din piatră, prelungite cu nişte țepușe metalice, înalte şi ascuţie. Iar vârfurile ţepilor erau unse cu vaselină pentru a alunga orice gând de evadare.

Colegiul Naţional Alexandru Lahovari din Rm. Vâlcea avea toate caracteristicile unei închisori de maximă siguranţă. Ziduri foarte groase, construite din bolovani, gratii ruginite la geamuri, holuri lungi şi înguste, duhnind a parchet umed şi rânced.
Continue reading

Două feţe ale absurdului

steauaCampionatul de fotbal al Angliei, cel mai bogat din lume, nu va fi prezent în sferturile Champions League. Nici una dintre cele 5 echipe engleze prezente la startul competiţiei nu se va afla în primele 8 ale Europei.

Şi totuşi, de ce este campionatul Angliei cel mai bogat din lume? Premii UEFA pentru performanţele europene? În ultimul timp, n-ar avea pentru ce. Sume încasate din vânzarea jucătorilor? Rizibile în comparaţie cu bugetele şi cheltuielile cluburilor din Anglia. Şi atunci, rămâne o singură variantă: suporterul.

Suporterul spectator şi telespectator, suporterul care intră în magazinele cluburilor şi cumpără tricouri, suporterul care face donaţii către echipa favorită. Majoritatea echipelor din Premier League sunt independente de fotbalul extern. Nu sunt interesate de UEFA, FIFA, competiţii europene şi ofertele echipelor din afară.
Continue reading

Teorie vs practică

Văd din ce în ce mai multe discuții despre același subiect dar pe planuri separate iar furibundul dialog pe tema religiei în școală exact așa a arătat.

Ce poate fi rău în a învăța ceva nou, orice? Ce poate fi rău să înveți despre o parte importantă a culturii noastre ca popor? Ce poate strica o oră de religie pe lângă educația familiei? Ce rezultate pe termen lung ar putea să aibă?

Cam ăsta e discursul teoretic care pornește de la premisa unui copil normal, dintr-o familie cu timp și înclinație spre educație și a unui profesor de religie hotărât să învețe elevul, nu să-l convertească. Și e perfect adevărat.

Marea majoritate a profesorilor de religie nu vin să predea ci să convertească iar metoda clasică pentru asta e bazată pe frică. Te ia dracu dacă faci cutare chestie. De ce să plătească bugetul, pe lângă sumele imense de bani virate BOR-ului și pentru mizeria asta, oră de convertire pe banii noștrii. Da, copilul poate să Continue reading

Vin americanii

Imaginea convoiului cu mașini de luptă americane mi-a cam aruncat fiori pe șina spinării. Sunt conștient că deocamdată este doar o declarație clară – nu vă băgați în spațiul NATO că nu ne jucăm. Chiar și așa, toate astea se petrec mult prea aproape pentru gustul meu.

Mă rog, nu despre asta e vorba. După zeci și zeci de ani în care românul îi aștepta pe americani să vină să-l scoată din mizerie, când în sfârșit vin the americans să ne ajute în caz de ceva cu rușii, ce fac ai noștri dragi cetățeni? Acasă, mama lor de nenorociți.

Zău, majoritatea comentariilor îi fac albie de porci și-i trimit acasă. Neam sucit mai suntem. Continue reading

Vâlcov Valorosu

salam-valcov_reactiiFostul Ministru al Finanţelor, Darius Vâlcov, a fost invitat într-o emisiune de înaltă audienţă şi joasă speţă, pentru a-şi prezenta punctul de vedere. Un punct de vedere referitor la acuzele DNA, printre care şi o presupusă şpagă negociată în cimitir.

Mi s-a părut corect. Fostul ministru, reputatul economist şi cel care a fost votat primarul Slatinei la vârsta de 26 de ani, avea ocazia să dezvolte episodul “Şpagă în cimitir”.

Doar că d-l Vâlcov, profitând de înalta audienţă şi joasa speţă întreţinută de moderatorul Gâdea, a refuzat discursul anchetatului. A abordat în schimb discursul unui câştigător de premiu Nobel pentru economie.

Am aflat de la domnia sa nu despre şpaga din cimitir, ci despre metamorfoza economico-socială ce va să vină peste noi. TVA pentru alimentele de bază redus până la 9%, încă de anul acesta! Impozit pe venit redus la 14%. Scăderea preţului benzinei şi motorinei cu 20%, tot anul acesta! Şi, atenţie, până în anul 2018, România va avea cele mai mici taxe din UE!
Continue reading

CSI Cyber – serial nou crime 2015

Pe mine CSI-ul nu m-a prins, niciuna din milioanele de variante, deși parcă prima era decentă și perfect urmăribilă dacă-ți venea în fața ochilor. Restul, după aceeași rețetă, erau construite onorabil, cu un puternic caracter central și gașca de pe lângă, toți unu și unu.

Regie și actori ok, intrigă oarecum previzibilă, multă crimonologie că doar despre asta e – asta e rețeta CSI.

Cum e Cyber-ul în ecuația asta? Vai, cum e. Un raperas care are câte o expresie facială de desen animat pentru orice replică pe care o spune, o regie ce vin cu prim-planuri tensionate când nu e absolut nici o urmă de tensiune în aer, niște cazuri trase de păr și așa mai departe. Continue reading

Război, spaime și oameni

O lume în care poți să călătorești oriunde, până și în spațiu. O lume în care poți fi auzit peste continente. O lume în care tehnologia a devenit atât de ieftină încât poți face filme în spatele blocului, cu camera personală. O lume în care libertatea de creație și de exprimare e fantastică.

O lume care se luptă cu poluarea, cu cancerul, cu hiv-ul, cu îmbătrânirea. O lume care încearcă să se autoeduce, să devină mai curată, mai milostivă, mai bună. O lume din ce în ce mai conștientă de responsabilitatea de a-și ajuta zonele rămase în urmă. O lume din ce în ce mai orientată spre lumină.

O lume în care economia, consumul, nivelul de trai, sunt lucrurile care contează pentru societate mult mai mult decât apartenența la o nație sau la un spațiu anume.

Cam ăsta e tabloul care domină lumea civilizată de azi, pentru mine ca om normal din mulțimea de oameni normali.

În contextul ăsta pot înțelege multe: Continue reading