General Izmană, la raport!

generalul_gabriel_opreaLegenda vorbeşte despre copilandrul ars de soarele Bărăganului, care ridica praful pe uliţele din Fundulea. Alerga după un ied râios, scăpat printre ulucile vecinilor mai înstăriţi.
În Bărăgan, viaţa grea îţi căleşte pielea şi mintea. Veri caniculare şi secetoase, ierni lungi cu gheţuri viscolite peste pustiuri.

Pe la mijlocul anilor ’70, copilandrul învăţa să citească şi să ridice privirea dincolo de ţărâna satului. A găsit salvarea în rândul militarilor; popota, izmana şi bocancii i-au fost mamă, tată, fraţi.

Ceea ce a urmat ar putea fi scenariul unui roman SF, tras de păr. Dar s-a petrecut în România ultimilor trei decenii, deci am face bine să credem. Rezultatul este palpabil, grăitor, fabulos: General cu patru stele, doctor în drept şi prim-ministrul României!
Continue reading

Tradiții confirmate

Se răpune stejarul numai înainte de nopțile cu lună plină – asta știe orice meșter adevărat de porți maramureșene.

E lumea plină cu tot felul de semnificații mistice și religoase, superstiții care dau un anumit ritual, ritm și ordine în făcutul lucrurilor așa cum trebuie. De ce ar trebui să dai jos stejarul din care o să faci stâlpul porții, numai și numai dacă-n noaptea aia o să fie lună plină?  Continue reading

Sportul nostru naţional – Dota

Sala Polivalentă din Bucureşti a găzduit la finalul lunii aprilie a cincea ediţie de DreamHack. Este un festival la care se strâng fete şi băieiţi, în special băieţi, din toată lumea, pentru a se juca.
Jocuri pe calculator, în reţea. Care este marea brânză la treaba asta?

25.000 (douăzeci şi cinci de mii) de spectatori! Şi intrarea nu a fost liberă. Un bilet a costat între 40 şi 300 de lei. S-au strâns la Polivalentă 25 de mii de plătitori, iar online încă 300 de mii. Pentru a urmări meciurile de Counter-Strike şi Dota.
Ca să vă faceţi o idee despre amploarea fenomenului:

comentatori dota

Aceasta este una dintre ligile analiştilor şi comentatorilor de Dota.
Continue reading

Cum de sunt mai scumpe fructele românești?

Decât să iau de la hoții ăștia din piață mai bine iau de la supermarket. Cum, dom’le, adică ăștia le aduc in Spania, din Congo, din Titikaka și ale noastre de-aici de peste deal, sunt mai scumpe? Dă-i dracu de nesimțiți.

Nu, problema adevărată nu e că-s scumpe ci că-s prea ieftine. Țăranul sadea, nu antreprenorul agricol, ci țăranul țăran le vinde foarte ieftin, mult prea ieftin ca să o ducă bine și să-și poată face viața mai ușoară și munca pământului mai atractivă pentru cei ce se uită la el, mai tineri.

Un produs crescut și copt natural, la soare, este normal să fie substanțial mai scump decât o producție grăbită, plină de chimicale și ajutor la coacere din motive extrem de ușor de înțeles – este mai sănătos pentru organism și este mult mai bun la gust. Continue reading

Cele mai penibile vieţuitoare din online

rats-picturesVieţuitoare este mult spus. Ei de fapt sunt nişte conturi fantomă, distribuite în număr de câteva zeci per cap sec de postac.
Începând cu acest an, cel mai mare partid românesc a început să descopere online-ul. Pentru ei a fost un şoc. Au pierdut alegerile din cauza acestui filon, până toamna trecută considerat jucărie anti-plictiseală.

Au acceptat existenţa online-ului sub pumnii caftelii. Acum îl percep vag, ca pe o durere intercostală difuză. Nu ştiu dacă e de la muşchi, de la oase, ori de la sula nemuritorului coleg de partid.

Şi mai au o problemă. Online-ul, format în mare parte din tineri, nu îi suportă. Indiferent ce-ar mai scormoni, ce-ar mai ieftini, online-ul îi urăşte. Aşa, din principiu.
Ce rămâne de făcut? Avem un mediu ostil, diferit de tot ce am învăţat la şcoala politrucilor gornişti. Şi avem nevoie de el! Fără, nu se poate.
Continue reading

Drama ţăranului român

În Comarna, cireşii aşteaptă încărcaţi. “Să cam rup crăcile de câte cireşe sunt”, vorba localnicului din reportaj. Le-ar vinde şi cu 50 de bani, afirmă cu jumate de gură, dar “nu vine nimeni să le ia”.
Drept urmare, ţărăncuţa trupeşă azvârle lada de cireşe pe câmp.

Mă gândesc că măcar la porci ar fi putut ajunge, nu împrăştiate pe câmp, după ce te-ai chinuit să le aduni. Dar reportajul devine dramatic; aşa au învăţat jurnaliştii că se face, la cursul de “Mahalagism şi pus poale-n cap”
Continue reading

Cadou pentru pisică

Din ciclul – auzi în gură?

Maică-mea are o mâță. Mâța aia e ai mai a dracu’ mâță de pe fața pământului și decât să ajungi cu ea într-un spațiu mic, mai bine te bagi în cușcă cu ursul.

Cu pisica aia demonică într-o cutie de carton, a coborât la mașină maică-mea vineri, când urma s-o transportez la casa bunicilor, pentru o perioadă de relaxare la grădină.

Nici nu am plecat bine de pe loc că mâțanul a evadat in cutia de carton făcând-o bucăți cu ghearele și a început să-și facă numărul prin mașină – din fericire numai pe bancheta din spate, acolo unde stătea și stăpâna. Continue reading

Bea cu ISIS

Cum are si la noi, Cola a avut aceeasi smecherie cu “bea cu Cutarescu” si prin alte tari. Prin alte tari, Isis e un nume, asa gen Vasile.

Na, atat le-a trebuit americanilor. Gata, boicotati Cola! Nu beti cu Isis.