Moartea PFA-ului

monopoly“In dorinta de a acumula venituri substantiale pentru asociati/administratori, de preferinta cat mai slab fiscalizate, angajatorii cauta cai alternative pentru a-si plati personalul, aceasta transformandu-se intr-un fenomen care afecteaza toate palierele societatii” (frag. metodologie ANAF)

Am observat cu toţii, ANAF este într-un asiduu proces de metamorfozare. De câteva luni, şefii agenţiei viermuiesc cu spor, acuză, taie, spânzură, orice pentru a se transforma din leneşele larve în albinuţe harnice şi strângătoare.

Bineînţeles că orice lucru bine făcut, începe cu mai multe sesiuni de bătut bălţile cu bâta. Nimeni, niciodată să nu inspecteze cluburile de noapte şi cazinourile bucureştene. Închidem mai bine 2-3 buticari neimportanţi şi nefrecventabili. A, şi xeroxurile din curtea facultăţilor. Evazionişti nenorociţi care n-au dat bon pentru un leu treizeci! Gata, aţi zburat capul şarpelui.
Continue reading

Viață lungă în Bucovina

Cercetarea zonelor albastre, teritorii restrânse unde longevitatea populației este remarcabilă, răspândite care încotro și fără vreo constantă geografică definitorie, a scos la iveală că bătrânețea lungă și frumoasă (pe deplin funcțională și lucidă) e legată  cel puțin la fel de strâns de aspectul, să-i zicem cultural, al vieții comunităților respective, nu numai de mediul în care trăiesc.

Uitându-mă la aceeași generație ca cea luată în calcul în studiile prezente, îmi dau seama că România este plină de zone albastre, iar Bucovina e una dintre ele: Continue reading

Ardeleni, mândria ţării

El este Zmenta, al treilea copil minune al Ardealului (după Toni Poptămaş şi Roxana Prinţesa Ardealului)

Sper că v-a plăcut. Nu ştiu ce urmează după primele 5 minute, probabil ceva cel puţin la fel de frumos. Filmuleţul porneşte energic, încurajator, duduind de vioiciune. După care am început să simt un stol de turturele ciugulindu-mi ochii. În urechi, Neghiniţă săpa cu hârleţul spre creierul intrat în coroziune.

Vorbim despre o producţie cu jumătate de milion de vizualizări şi un raport like/dislike de 24 la 1. Iar producătorul, talentul Ardealului, are sute de mii de fani şi câteva milioane de vizualizări. Inclusiv o manea cu peste 2 mil.
Continue reading

Anti-tartă cu mere caramelizate

Pasul 1. Se lasă aluatul la frigider cu fix 45 de ore mai mult decât trebuia.

Pasul 2. Se caută mere exact când s-au terminat toate alea recomandate procesului în cauză și se iau niște chestii cu o cantitate infimă de gust, zero spre deloc.

Pasul 3. Se cărpește cumva aluatul ăla pe o tavă rotundă, bucățică cu bucățică, înjurând printre dinți toți strămoșii untului și făinii.

Pasul 4. Se pune niște zahăr la wok, c-așa fac super-meseriașii caramel numa la wok și se adaugă niște whiskey prost să-i dea aromă de stejar. Continue reading

Frisonul senectuţii

Nu reuşesc să înţeleg persoanele sub 50 de ani care încep deja să îşi facă planuri pentru bătrâneţe. Să nu mai zic de cazurile extreme, tineri de 25-30 de ani care deja îşi calculează pensia. Mi se pare aroganţa supremă să crezi că îţi poţi imagina viaţa ta peste câteva decenii.

Transformările care se succed într-o viaţă de om nu sunt “opera” noastră. Sunt generate de un algoritm complex ce depăşeşte cu mult capacitatea noastră cognitivă. Orice calcul am face, orice plan meschin am construi, trecerea timpului ne va demonstra că am fost doar nişte vremelnici drogaţi cu ingenuitate.

Habar nu am unde o să fiu peste 5 ani. La fel cum nici în urmă cu 5 ani, habar nu am avut unde voi fi astăzi. Iar în urmă cu 10 ani, eram cu totul altă persoană. Mă uit în trecut, la Corban-adolescent, juvetele bacalaureatului vâlcean, şi văd un străin. Nu mă recunosc, nu mă accept ca fiind unul şi acelaşi.
Continue reading

Urbanism in Bucuresti?

Greu de crezut ca asa ceva este posibil intr-o capitala europeana, tara membra UE, unde se presupune ca exista un plan cat de cat coerent de dezvoltare urbanistica.
Astfel de constructii dezvaluie latura intunecata a creativitatii si flexibilitatii omului. Cumva, unora dintre romani le sta excesul de inteligenta si creativitate in drum, pentru ca nu pot nicicum sa gaseasca calea fireasca si normala a lucrurilor…

Pentru cei care nu au vazut stirea zilele trecute: blocul a fost ridicat peste Casa Spiru Haret din Bucuresti. Absolut legal, cu aprobari, cu de toate…

N-ai voie să ai probleme mici

Afară iar e zăpadă de trei degete și vreo 3 grade, că s-a mai încălzit de dimineață…

Am mâncat ieri niște mere tari și-am tot muncit cu vârful limbii să le scot coaja dintre dinți, acum am bubă pe limbă…

Am terminat aseară primul capitol la următoarea carte, mai am încă 15…

M-am uitat pe impozite și calcule și mi-a venit rău…

*

– Aha, de asta ești posomorât și fără chef? Continue reading

Ţară atractivă caut stăpân generos

romaniaDupă un sfert de secol de tranziţie, România a ajuns în sfârşit pe mâini bune. Adică pe mâinile altora. Pentru mine au fost de fiecare dată bine conturate schiţele primite de statul român din afară. Un stat de drept, democratic, independent, dar totuşi mai puţin independent decât altele. Vorba porcului lui Orwell “Toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât altele.”

Este bine. Cineva, o entitate superioară nouă, românilor, s-a săturat de toate mâzgăliturile ultimilor 25 de ani. Acum trebuie doar să aşternem acuarela peste schiţa desenată de cinevaul preeminent. Sunt americani, sunt nemţi, francezi, englezi, NATO, UE şi tot acaretul camuflat în servicii şi agenţii. Sunt tot mai vizibili, mai vocali şi mai direcţi. Dar este bine.

România, ţara minunată, dar veşnic inadecvat locuită, a demonstrat de-a lungul istoriei doar stângăcie şi corupţie în tentativa de autoguvernare. Singurele zone care s-au dezvoltat sănătos social şi cultural, pentru o scurtă perioadă, se găsesc în Transilvania. Iar perioada coincide cu stăpânirea habsburgică. Austrieci, da? Nu urmaşi ai lui Ştefan, nici nepoţi de vampiri sau şerpi de dudău.
Continue reading

Fed Cup, treabă de copii

mitu“România poate câştiga şi fără mine” a spus Simona Halep în urmă cu două săptămâni, atunci când a refuzat convocarea în echipa de Fed Cup. Mare dreptate a avut, iar explicaţia refuzului face sens.

Într-adevăr, o evoluţie bună la Roland Garros este mult mai mediatizată şi mai apreciată într-o balanţă a prestigiului decât victoria într-un meci de baraj al Fed Cup. Iar la Roland Garros, şi la orice alt turneu din circuit, nu joacă doar Simona Halep. Joacă Simona Halep-România.

Pentru o evoluţie bună în turneul parizian, programat între 19 mai şi 7 iunie, este nevoie de mai multe competiţii oficiale care să facă trecerea treptată şi adaptarea completă la suprafaţa de zgură. Prima competiţie de acest fel este turneul de la Stuttgart, care a început astăzi. Explicaţia îi aparţine tot Simonei, nu sunt consideraţiile mele de părerolog.

Iar opinia celor care s-au dat cu fundul de pământ că “putea să joace şi-n Canada şi la Stuttgart, avea două zile pauză” nu contează. Dar absolut deloc.
Continue reading