Aparitie carte

Pentru toti iubitorii de romane politiste captivante si usor de citit acasa sau in concediu, la o bere rece sub umbrela pe plaja sau seara in pat inainte de culcare, recomand cu caldura “Vampirul de pe strada Sforii” scrisa de Sergiu Somesan si aparuta la editura datagroup.

Cartea costa 25 de RON si poate fi comandata online la editura sau daca sunteti in Bucuresti intre 20.-24.05.2015 poate fi cumparata (la un pret redus) direct de la standul nostru in pavilionul C2, la Bookfest 2015.

Cel fără păcate să arunce primul piatra

Cu câteva zile în urmă, ANAF-ul a fost întâmpinat cu pietre și huiuieli pe litoral iar online-ul a intrat, foarte rar fenomen, într-un consens general, preluând și ducând pe aripile vântului aceeași idee – păi bine, nesimțiților, vreți o țară ca afară și când vin cei care aplică legea voi dați cu pietre? Să vă fie rușine!

Uite că eu nu cred nicio clipă că cei care vor o țară ca afară au dat cu piatra în mașini. Ba sunt convins că a fost vorba de antreprenorii jegoși și tupeiști care au împânzit litoralul românesc de ani de zile, sub toleranța blândă a poliției și autorităților locale. Continue reading

Olimpiada de prostie, faza pe spitale

spitalÎn urmă cu aproximativ 13 ani, am avut ghinionul să ajung pe masa de operaţie a Spitalului Judeţean Vâlcea. Nimic grav, o bucată de os ruptă din zona cotului. Am avut totuşi emoţii, pentru că la acea vreme, în Spitalul Judeţean Vâlcea se MUREA pe capete din cauza operaţiilor de apendicită. La câteva zile după intervenţia chirurgicală, rana se infecta şi pacienţii (în general copii) erau răpuşi de septicemie.

Eu am avut noroc. Însă, nu voi uita vreodată metoda prin care mi-au scos tijele, acoperite parţial de os, la o lună după operaţie: Intervenţia s-a făcut “pe viu”. Am fost legat cu sfori de o targă ponosită, faţa mi-a fost acoperită cu un prosop şi o asistentă mai tinerică mă mângâia delicat pe cap, şoptind insistent: “Gata, pui, gata. Şşşş! Încă puţin şi e gata.”

Acum, în anul de graţie 2015, aflu că spitalul respectiv a fost amendat cu 176.000 RON de Casa de Asigurări de Sănătate.
Continue reading

Prostia lui Bayern Munich

barcaÎn primele 77 de minute a fost un spectacol aproape complet; au lipsit doar golurile. În rest, demonstraţii tehnice din partea jucătorilor, lecţii tactice din partea strategilor de pe bancă. Şi încrâncenare pozitivă, adică în limitele sportivităţii. Un meci surprinzător de echilibrat, de fiecare dată când atacul Barcelonei începea să fiarbă, portarul nemţilor azvârlea câteva cuburi de gheaţă în oala clocotită.

Dar ceva s-a întâmplat în ultimul sfert de oră, Bayern a fost fulgerată de trei ori şi a pierdut calificarea. Cum?
Cum este posibil ca o partidă atât de echilibrată să ofere un rezultat final necruţător? Barca a avut mai multe ocazii, dar influenţa în teren a fost just proporţionată. A arătat tot timpul ca un meci de 0-0. Cel mult 1-0 pentru spanioli.

Sunt convins că meciul nu s-a pierdut seara trecută. A fost un lanţ de sincope logice ale bavarezilor, care în cel mai important meci al sezonului şi-a îmbucat ultima verigă.
Continue reading

O regulă simplă pentru scuipătorii de semințe și alți babuini

”Azi de dimineață, într-un parc, niște domni și duamne mâncau de zor semințe și plantau cu spor sute de coji pe asfalt. Că doar a venit primăvara și e vremea semănatului. Pe lângă ei trece un domn cu un lup elvețian (cred) alb și uriaș, care nu se poate abține și le spune să strângă cojile. Ca la un semnal, au început înjurăturile și blestemele pe capul omului până când, domnul îi șoptește ceva lupului. Scurt, câinele adept al ecologismului probabil, s-a pus cu labele din față pe banca pe care stăteau cei trei mâncăi, și le-a arătat dantura printr-un rânjet larg. S-a făcut brusc liniște. În 10 minute era curat în jurul băncii. La plecare, cei 3 pofticioși de bomboane agricole, întorși cu spatele în timp ce se grăbeau s-o taie din parc, îi țipă stăpânului lupului:

– Băăă, cojile sunt biodegrabadile!

Domnul cu lupul alb a zâmbit și le-a răspuns: Continue reading

Botoșănenii sunt nevinovaţi!

botosaniIeri s-a făcut mare bâlci în online despre cardurile de sănătate şi primitivismul botoşănenilor. A fost suficient să apară o voce “Băi, ce proşti sunt ăia din Botoşani, frate! În special ăia mai de la ţară. Şi-au băgat cardurile de sănătate în bancomate! Da, da, e ştire, toată lumea ştie. Le-au băgat la BCR în bancomate.”

În spaţiul public românesc este suficient să apară un zvon, o petardă, care să confirme nişte prejudecăţi. NU îţi trebuie dovezi, nu ai nevoie de confirmarea zvonului din mai multe surse. Dacă ai atins sensibila coardă a prejudecăţilor autohtone, petarda devine bombă. Mai ales în online, “efectul de bulgăre” funcţionează înspăimântător de eficace.

Problema? Orice aberaţie se poate transforma în adevăr, doar prin natura repetiţiei agresive. În cazul “botoşănenilor primitivi” s-a mai manifestat o trăsătură specifică mioriticilor carpatini: Plăcerea morbidă de a ne batjocori singuri. Fiorul pe care-l simţim de fiecare dată când ne beștelim propriul popor.
Continue reading

Instalatorul suprem

Dom’le, știi cum țășnea apa din chiuvetă? Ca gheizerele din Islanda, omule.

Alaltăieri seară am avut plăcuta surpriză să fiu atacat de apă în bucătăria proprie și personală. Ca spartanii a venit pe mine, de m-a udat de sus până jos. Cum deja îmi demonstrasem abilitățile de instalator cu vreo lună în urmă, reparând mașina de spălat (adică desfăcând-o cu chinuri colosale la spate și apoi observând că problema e de fapt o sârmă rămasă în interior – atenție capcană pentru cititorii fazani) bineînțeles că mi-am flexat mușchii și-am zis că rezolv problema.

Buuuuuun. Am investigat atent sursa izvorului și-am văzut că furtunul de apă caldă ce intră în fundul robinetului (limbaj tehnic de instalator) e fisurat. Am închis apa caldă și-am așteptat să-mi vină la nas un furtun de schimb. Și-a venit a doua zi, cu nevasta.

Chei n-am, decât aia pentru butelie și aia pentru casă, bine și aia pentru mașină. Numa că prima e extrem de deșteaptă și are un șurub cu care se strânge și se desface de la mic la mare. Numai instalatorii de mare clasă au așa ceva.

M-am băgat sub chiuvetă, într-un spațiu unde cu greu ar încape un iepure (cred că am ceva gene de șarpe în mine, așa m-am strecurat de miraculos) și-am pus cheia la treabă. Din cauza poziției nu puteam să rotesc șmecheria mai mult de jumătate de milimetru o dată, după care trebuia să scot cheia și să o potrivesc din nou. Și dă-i și dă-i și dă-i. Lac de sudoare, amorțit total, cu genunchii tremurând, am reușit să ies de acolo cu furtunul defect în mâini. Continue reading

Avengers: Age of Ultron

E deja în cinematografele româneşti de o săptămână. L-aţi văzut careva? Din trailer pare mai meticulos lucrat decât precedentul. Simt aşa un fior artistic din replici şi dinamica acţiunii.

Încă nu sunt convins dacă bat drumul de 10 minute până la cinema. Marvel are eroi spectaculoşi, amuzanţi, bine sculptaţi. Mai puţin doi, pe care zici că i-au gândit în bătaie de joc, special să mă irite.
Continue reading

Năucitorul comunism

Nu poți să nu te minunezi de discursul nostalgicilor comuniști din țara asta și de totala lipsă de priză cu realitatea pe care o afișează. Și te miri și te miri și, când crezi că nu mai are ce să te surprindă, te mai miri o dată.

Oameni care continuă să povestească cum a scos comunismul țara asta din epoca de piatră și cum a construit blocuri și străzi deși știu foarte bine că, în același timp, în Europa capitalistă se făceau lucruri net superioare. Nu e nevoie decât să te uiți – când am ieșit din comunism cum arătau șoselele noastre și cum arătau ale lor, cum arătau trenurile noastre și cum arătau ale lor, cum arătau mașinile și autobuzele noastre și cum arătau ale lor (după revoluție s-au importat mijloace de transport în comun de afară, vechi de 10-15 ani și erau net superioare).

Mai mult de atât, nu era lucru mai de preț și mai dorit în vremea comunismului decât ceva de producție străină. Orice. Jucării pentru copil, haine, casetofon, video (chiar mă, video românesc exista?), televizor, nici să nu mai vorbim de o mașină, venite de afară erau nestematele zilelor comuniste. Ei, exact aceeași oameni care au trăit realitatea respectivă și și-ar fi dat salariul pe juma de an pentru trei mărunțișuri produse afară, susțin sus și tare că în comunism România era superioară tehnologic și economic. Continue reading

Nomenclaturiștii de brânză nouă

ecaterina_andronescu_aniPrimarul Iaşului, Gheorghe Spaima Teilor Nichita, nu s-a mai putut abţine să poarte costumul edilului curăţel şi manierat. Avea mâncărimi prea mari şi a trebuit să-şi lepede pielea falsă, expunându-se aşa cum este în realitate:

Un necioplit parvenit, clasicul purtător al genei de iobag frustrat, care toată viaţa visează să ajungă stăpân pe feudă, să-i incendieze casa boierului şi să-i violeze nevasta. La a treizecea generaţie, stră-stră-stră…strănepotul iobagului care s-a jurat pe brazda de sub unghii că “va izbăvi” are ocazia să-şi cinstească predecesorii.

Nu-i dă şansei cu piciorul. Profită de ea în cel mai neaoş mod cu putinţă. Ireproşabil: Ajungi primar, pofteşti la blonda care plimbă cafele prin primărie şi are jumate din anii tăi. O promovezi până în pânzele biroului tău şi îi oferi protecţie plus carieră contra craci şi ţâţe.

Având complexitatea mintală a unui babuin în călduri, te îndrăgosteşti de ştorfetele blondin, îţi părăseşti nevasta şi faci crize de gelozie. După care dai ordin potăilor comunitare cu bască să-i păzească vulva.
Continue reading