Gusturi, păreri, dialog

Fiecare are dreptate în capul lui. Fiecare simte ceea ce simte. Fiecare crede în ceea ce crede.

Și atunci de ce mai discutăm? De ce mai dezbatem? De ce ne mai contrazicem?

Pentru că e o diferență majoră de sistem de referință și ce e valabil pentru noi, nu e neapărat valabil într-un cadru obiectiv.

Nu vorbim de cadrul unui adevăr absolut, omul nu a ajuns încă să aibă așa ceva, ci de un sistem de referință creat de niște date și criterii pe care societatea le consideră la un moment dat reale.

Numai aici intervine cunoașterea unui domeniu, accesul la nișe date, ascuțimea intelectului ce le corelează și așa mai departe, numai după ce părerea personală a traversat drumul de la sistemul de referință interior la cel, să-i spunem, public, fără să-și păstreze caracteristicile din interior. Continue reading

Moldoveanca şi fofeaza

El este Felix Baumgartner, băiatul care în 2012 a uimit întreaga planetă cu saltul din stratosferă. Impresionantă nu a fost doar altitudinea de la care s-a făcut saltul (39,045 km). În prima parte a coborârii, acolo unde moleculele sunt rarefiate şi frecarea aproape neglijabilă, Baumgartner a atins viteza de 1342,8 km/h, depăşind-o pe cea a sunetului. Fabulos: Paraşutistul supersonic!

pula

Marele câştig al paraşutistului supersonic, care este şi pilot de elicopter, se numeşte Mihaela Rădulescu. Cum altfel ar fi venit diva de sub Pietrişica chitită să-l înfofolească în mrejele-i moldoveneşti?
Continue reading

Seriale de IT-iști

Prima oară vorbim despre The Big Bang Theory și Silicon Valley, două seriale de comedie cu geekși. Deși am mai amintit de ele, acum le pun cap la cap pentru că observ un fenomen foarte mișto la audiența target.

Înainte de a studia problema, precizez că a trebuit să mă chinui cu aproape 2 sezoane de BB Theory până să nu mă mai deranjeze râsul la comandă de pe fundal și că la Sillicon Valley nu știu dacă am râs de 3 ori până acum. Dacă vă întrebați de ce atâta muncă, primul a venit cu recomandări demne de luat în serios și a confirmat dacă i-am dat destul timp să o facă, iar la al doilea mă uit pentru că sunt lipit de comunitatea asta a geekșilor prin istoria personală, sunt un fel de geek prin simpatie. Continue reading

Fiscu’ și rumânu’

Dragoste între mediul de afaceri și fisc nu e nicăieri în lumea asta, însă la noi relația dintre cele două este pur și simplu prăpăstioasă.

Motivele, uitându-ne doar la afaceristul micuț, fără spate politic și fără super firmă care să preia iubitul cu fiscul, sunt de toate felurile:

Dorin vorbește despre cum românul nu e în regulă și apoi se plânge că fiscul e nedrept, adică ori antreprenorul e hoț ori e neglijent. Când aude de ”pur și simplu nu ai cum să fii cu toate în regulă” dă neîncrezător din cap, adică ce om normal nu poate să respecte niște reguli?

Nu că ar fi o surpriză la blogeri dar și ăsta e un exemplu în care părerea se bazează ori pe lipsa de experiență ori pe o experiență limitată la niște chestii clare și simple. Continue reading

Am văzut lumina

11330449_1062494900445885_1193057741_n
Aceasta este Catedrala Mitropolitană din Timișoara. O clădire impozantă, dimensiuni şi stil arhitectural unice în România. Da, la cei peste 90 de metri, este cea mai înaltă biserică românescă. Şi, la ce am văzut până acum pe plaiurile carpato-danubiene, o consider cea mai frumoasă.

Este o catedrală ortodoxă cu forme şi culori atipice stilului lăcaşelor ortodoxe ridicate în vechea Ţară Românească şi Moldova; adică la sud şi est de Carpaţi. Deşi s-au păstrat unele influenţe bizantine, vedem în centrul Timişoarei o fortăreaţă cochet ornamentată, cu turle semeţe împungând cerul. Departe de stilul bizantin clasic al bisericilor albicioase, scundace şi durdulii – foma căpăţânii de usturoi.
Doar la ortodocşii bucovineni am văzut ceva asemănător catedralei din Timişoara, dar cu totul alte dimensiuni.
Continue reading

Politica, o meserie de obraz gros

Au apus demult vremurile în care erai chemat să-ți dai cu părerea în viața cetății dacă erai bun la lucrul despre care se vorbea. Acum de viața cetății se ocupă clasa politică iar problema cu asta este foarte simplă:

Politica a devenit o meserie. Sunt consilieri în țara asta care au 5-6 mandate în spate – înțelegeți? De un sfert de secol ei sunt consilieri. Vă dați seama cât de buni trebuie să fie?

Ori ca să fii bun, cu adevărat bun la ceva, orice, trebuie să faci lucrul ăla foarte mult timp. Exact cât de mult, depinde și de cap și de talent, dar puțin nu are cum să fie. Se zice că bariera peste care ar trebui să treci, pentru a stăpâni cu adevărat bine o meserie, este de 10.000 de ore dedicate ei. Continue reading

Food and wine adventures Romania

E plină țara asta de români care-și consideră neamul miezul absolut de la dodoașcă, leagănul civilizațiilor, scânteia omenirii. Nu-s printre ei și consider de multe ori pozițiile astea ridicole însă când vine vorba de mâncare, am o atitudinea oarecum asemănătoare.

Tocmai istoria care ne-a făcut constant mici, ne-a adus o gastronomie de-a dreptul fabuloasă, o împletire de gusturi cum arar găești pe pământul ăsta, o bogăție de mâncăruri și tehnici de găteală aproape fără sfârșit.

Am atins un pic marea cu degetul în Dracula’s Kitchen, dar abia aștept să intru adânc în inima gastronomiei românești și chiar să încerc s-o aduc în bucătăria modernă, că acolo stăm noi prost. Cuptoarele eterne ale bunicilor vor scoate întotdeauna minuni, nu e cine să le traducă în limbajul urban și la asta stă România destul de prost, la partea de industrie modernă a ospitalității.

C-oi face-o c-un bloguleț, c-oi face-o odată pe bune, cu mâncare în farfurie de să vină lumea să se minuneze, nu se știe, dar de făcut oi face-o odată. Până atunci însă, mă bucură când gusturile românești sunt căutate și descoperite și de alții. Continue reading

Excitatio

cocosAtunci când îţi presezi urechea de pernă, involuntar construieşti un receptor universal, capabil să recunoască orice frecvenţă cunoscută de om, animal, vânt şi bormaşină. Asculţi glasul universului în cea mai performantă boxă: cea din fulgi de gâscă.

În dimineaţa asta, cu siguranţă m-am trezit mult prea devreme. Străzile şi bormaşinile încă dorm, iar perna tace. Sporadic se mai aud scurte bătăi înfundate; ca un cioc de pasăre lovind capacul unui sicriu adânc îngropat. Nimic nou, cunosc bine sunetul. Este inima Pământului şi o aud în pernă, atunci când restul lumii tace.

Bucureşti, sfârşit de februarie, 2014. Dintr-un apartament ponosit de periferie, înjur printre buze fiecare dimineaţă şi aştept lumea de afară să se schimbe. Până atunci, mă simt confortabil ignorând-o şi dezvoltând complexe relaţii de convieţuire cu perna.
Continue reading

Despre niște seriale

A început sezonul 3 de la Hannibal, care, indiferent de elucubrațiile acestui blasfemiator fără nimic sfânt în el, Dani Corban, este o realizare deosebită, atât vizual, cât și ca atmosferă și joc/chimie a personajelor.

Na, acuma când îl compari cu o capodoperă plină de originalitate și la care detaliile sunt credibile până la milimetru, cum este Gladiatorul, pe care Dani l-ar vedea de o sută de ori, normal că Hannibal îți dă drept mediocru… Continue reading

Român supărat în căutare de ficat

betivi“Am găsit o altă mutră, iertaţi-mi cuvântul, pentru românii din stradă. Acum se bea de zece ori mai mult decât în vremea copilăriei mele, asta e dovedit statistic. Şi majoritatea celor de la ţară sunt umflaţi de alcool, pe cuvântul meu. S-a schimbat efectiv fizionomia. Din cauza alcoolului. Şi pe de altă parte, oamenii nu mai sunt mulţumiţi de viaţă. Oamenii nu sunt mulţumiţi de viaţă şi din cauza tranziţiei ăsteia care ţine de 25 de ani şi nu le aduce ceva bun” (Neagu Djuvara, 2014)

România se află pe un respectabil loc 5 european la consumul de alcool. În U.E. suntem pe 2, devansaţi de lituanieni. De ce DOAR pe locul 5 în Europa? Pentru că în statisticile astea nu apar vinurile, ţuicile şi pălincile fabricate artizanal în odaia ţăranului român. Nimeni nu poate calcula exact câte cazane şi pufoaice au fiert într-o noapte geroasă vasluiană.

Obişnuiesc seara să ies la terasele din cartier. Îmi place berea, în special aia rece, băută în linişte sub un tei de pe vremea ciobanului Bucur. Sunt atent la detalii, natură, oameni, jocul norilor; toate avantajele ieşitului la terasă. Mă interesează comportamentul uman, discuţiile vecinilor de cartier, particularităţile indivizilor ce au ridicat cartierele muncitoreşti bucureştene.
Continue reading