Năucitorul comunism

Nu poți să nu te minunezi de discursul nostalgicilor comuniști din țara asta și de totala lipsă de priză cu realitatea pe care o afișează. Și te miri și te miri și, când crezi că nu mai are ce să te surprindă, te mai miri o dată.

Oameni care continuă să povestească cum a scos comunismul țara asta din epoca de piatră și cum a construit blocuri și străzi deși știu foarte bine că, în același timp, în Europa capitalistă se făceau lucruri net superioare. Nu e nevoie decât să te uiți – când am ieșit din comunism cum arătau șoselele noastre și cum arătau ale lor, cum arătau trenurile noastre și cum arătau ale lor, cum arătau mașinile și autobuzele noastre și cum arătau ale lor (după revoluție s-au importat mijloace de transport în comun de afară, vechi de 10-15 ani și erau net superioare).

Mai mult de atât, nu era lucru mai de preț și mai dorit în vremea comunismului decât ceva de producție străină. Orice. Jucării pentru copil, haine, casetofon, video (chiar mă, video românesc exista?), televizor, nici să nu mai vorbim de o mașină, venite de afară erau nestematele zilelor comuniste. Ei, exact aceeași oameni care au trăit realitatea respectivă și și-ar fi dat salariul pe juma de an pentru trei mărunțișuri produse afară, susțin sus și tare că în comunism România era superioară tehnologic și economic. Continue reading

Nomenclaturiștii de brânză nouă

ecaterina_andronescu_aniPrimarul Iaşului, Gheorghe Spaima Teilor Nichita, nu s-a mai putut abţine să poarte costumul edilului curăţel şi manierat. Avea mâncărimi prea mari şi a trebuit să-şi lepede pielea falsă, expunându-se aşa cum este în realitate:

Un necioplit parvenit, clasicul purtător al genei de iobag frustrat, care toată viaţa visează să ajungă stăpân pe feudă, să-i incendieze casa boierului şi să-i violeze nevasta. La a treizecea generaţie, stră-stră-stră…strănepotul iobagului care s-a jurat pe brazda de sub unghii că “va izbăvi” are ocazia să-şi cinstească predecesorii.

Nu-i dă şansei cu piciorul. Profită de ea în cel mai neaoş mod cu putinţă. Ireproşabil: Ajungi primar, pofteşti la blonda care plimbă cafele prin primărie şi are jumate din anii tăi. O promovezi până în pânzele biroului tău şi îi oferi protecţie plus carieră contra craci şi ţâţe.

Având complexitatea mintală a unui babuin în călduri, te îndrăgosteşti de ştorfetele blondin, îţi părăseşti nevasta şi faci crize de gelozie. După care dai ordin potăilor comunitare cu bască să-i păzească vulva.
Continue reading

Herghelia Lucina

Sâmbătă am tras o fugă până la herghelia de legendă a Lucinei. Eu nu aveam cine știe ce așteptări, am zis doar să văd cum e pe acolo în caz că am nevoie de ceva fotografie pentru DK II, dar soția… pentru ea, Lucina era un ținut vrăjit, cu herghelii vijelioase, armăsari mari cât casa și mânji cu stea în frunte.

Să tot fi trecut vreo 20-25 de ani de când nu mai fusese pe acolo și dezamăgirea a lovit-o din plin. Toată ”infrastructura” rămăsese la fel, doar că era cu un sfert de secol mai mâncată de vreme și mai obosită. Cai mai puțini, numai huțuli și fără exemplare din alte rase ținute pentru participare la expoziție. Nimic organizat pentru turiști deși erau destui, totul era cumva la ghici. Continue reading

Terapia prin nuntă

20150502_192412[1]Cele mai frumoase nunţi, nunţile altora, prilej de răsfăţări icastice. Culori, arome, legănări de vals, mângâieri şi sunet. Vai, da! Sunetul polizorului ce ascute satârul vieţii.

Satârul fermect pe care îl veţi purta deasupra capului până pe ultimul drum. Şi oriunde vă veţi ascunde, se va pogorî nemilos sfârtecându-vă pe din două trupul, sufletul, norocul şi speranţa. Jumate la voi, jumate la doamna cu clanța vorbe de maximă valoare şi înţelepciune.

La nunta de ieri, pe lângă sunetul satârului fermecat, m-am delectat acustic cu trupa 2 ZECE. Tineret talentat la coarde şi sprinten la minte care a demonstrat futilitatea muzicii lăutăreşti “de suflet”. N-am avut muzicuţe “de petrecere”, cea mai proastă melodie din repertoriu a fost ceva semnat Tudor Chirilă.
Continue reading

The messengers

Un fel de combinație între Heros și biblie, The messengers are tot ce îi trebuie de la eroi cu puteri speciale, primite în urma primirii aripilor de înger, până la un drac chipeș care ne aduce apocalipsa pe cap și căruia gașca de îngeri se chinuie să-i încurce planurile. Continue reading

Terapia medievala

A trecut si 1 Mai, ne-am resuscitat cu succes instinctul de vanatoare cu Terapia, acum putem face fata oricarei provocari terapeutice in noul sezon de gradina de vara castelana.

Multumesc tuturor celor care au participat la eveniment, in special celor de la TM Archery si intregii comunitati de arcasi, care ne-au incantat cu costumele si prestatiile lor.

Multumim castelanilor pentru gazduire si pentru cei mai buni mici din lume.

Mai vrem.

 

România sufocată de gunoaie

gunoiAm fost de curând să-mi vizitez domeniile latifundiare din judeţul Vâlcea (prunul, jderul şi căţelul).
Un drum de trei ore între Bucureşti şi Rm. Vâlcea, într-un autocar high-tech de la firmele vâlcene de transport. De-ala cu ventilaţie şi radio pe tot traseul!

O zi însorită de primăvară, ce poate fi mai frumos decât priveliştea pădurilor înverzite dintre Bucureşti şi Vâlcea? Trei ore de pastel mioritic mirific.

Dă autocarul nostru nişte coate prin trafic, îşi face loc olteneşte prin coloana interminabilă de mămăligoşi, cât ai zice “dragavei” intrăm pe interjudeţeana A1.
Continue reading

Am avut dreptate

Ne confirmăm părerile pe unde putem și noi.

Bănuiam de acasă că am roșu în gât și, cât am stat pe holul spitalului, am vorbit un pic cu femeia de serviciu. Dacă nici asta n-a văzut destule în ăia 30 de ani de spital… S-a uitat la mine și da, am avut dreptate, aveam roșu în gât. N-am mai stat să mă vadă doctorul, era clar ce e. Continue reading