Pe cine urmează să zidim?

By Dani Corban in Diverse 2 Comments

neam trezit

Astăzi se vor organiza proteste în marile oraşe ale ţării pentru a cere demisia lui Oprea. Foarte posibil să se strângă şi în Bucureşti, la Universitate, câţiva nemulţumiţi animaţi de Uniţi Salvăm şi Neam Trezit. Mă bucur pentru d-l ministru Oprea – un personaj infect pernicios al politicii româneşti – vă povesteam cu vreo 4 luni în urmă AICI despre năpasta ce-o purtăm pe umeri cu un astfel de lider politic.

Din punctul meu de vedere, un demagog limbut cu apucături arhaice de iobag servil nu are ce căuta în vârful politicii, vârful armatei, vârful ministerelor, vârful a orice. Treaba lui este să împartă disciplinat izmene şi să-i lustruiască bocancii lui Miron Cozma. În niciun caz să arbitreze politica unui stat, primind mângâieri ocrotitoare şi pupături în fund din toate părţile. Mai ales că, spre deosebire de ceilalţi jupâni ai statului, pe Oprea nu l-a votat nici dracu!
Continue reading

Aferim

By Vlad B Popa in Filme 2 Comments

În sfârșit am văzut și eu mult lăudatul Aferim, auzisem atâtea lucruri bune despre el că mi-era și frică să mă uit. Filmul este despre doi bounty-hunters, tată și fiu, ce recuperează un gipsy gigolo, vinovat de indiscreții cu nevasta Godfatherului.

La fel ca și cu o melodie românească, trebuie să vorbim despre el în contextul filmelor românești (mă bușește râsu-plânsu când dacă zici că-ți place o melodie românească sar cunoscătorii să-ți spună că nu se compară cu integrala Creedence – mă băieți, nici muzica nici cinematografia nu sunt acolo, e ridicolă comparația): Continue reading

Justificări perfide pentru oameni mici

By Dani Corban in Diverse 8 Comments

refugiati

Discutam săptămâna trecută AICI despre spitalul din Kunduz (Afganistan) bombardat de americani – 22 de civili ucişi. Săptămâna aceasta, ruşii au decis să fie omologi în orice, în consecinţă au început bombardarea spitalelor din Sirya.
Three Syrian hospitals bombed since Russian airstrikes began, doctors say

Nu cred să fi existat intenţie. Strivirea civililor în spitale este reclamă negativă atât pentru SUA cât şi pentru Rusia. Dar se mai întâmplă – a bătut vântul, m-am uitat greşit pe hartă, am strănutat când am apăsat butonul, a fost bombardeaua expirată…întotdeauna există un motiv.

Şi acum, să revenim la titlu: Justificări perfide pentru oameni mici. Nu a fost cu dedicaţie pentru Putin, Obama sau generalii pe care-i păstoresc. Au şi ei justificări perfide, dar sunt pentru oameni mari. Am ales titlul pentru noi.
Continue reading

Facebook este stat în state

By Dani Corban in Diverse 9 Comments

facebook2Citeam amuzat ştirea conform căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis irevocabil că Facebook este spaţiu public, nu privat.

Într-adevăr, o decizie foarte importantă care rezolvă din start toate furturile, jignirile, ameninţările, materialele violente/rasiste/pornografice scăpate uneori în spaţiul public numit Facebook. O piaţă adică. Iar la piaţă, e vina administraţiei că sunt pieţarii arţăgoşi, hoţi ori porno? Treaba lor, spaţiu public.

Ce se întâmplă însă atunci când, în naivitatea noastră, punem semnul egal între spaţiul public virtual şi cel real? Într-un spaţiu public real, se aplică legile statului respectiv. Printre care şi dreptul la liberă exprimare, la replică…tot tacâmul mirajului democratic. Doar că atunci când ai astfel de pretenţii în lumea Zuckerberg, Facebookul se transformă brusc în spaţiu privat.
Continue reading

Stephen King despre cum să-ți faci meseria – ”On writing”

By Vlad B Popa in carti 3 Comments

În ”On Writing, A memoir of the Craft” Stephen King vorbește despre scris, însă foarte mult din ce zice se poate aplica la orice meserie.

  1. Să ai o ușă pe care s-o închizi.

Pentru scriitor, un spațiu în care să nu fie deranjat din lumea imaginară pe care o pune pe hârtie este absolut obligatoriu. Să nu ai o ușă care să te izoleze complet de lumea exterioară face din scris un chin, cerneala curge în picături dureroase iar personajele și atmosfera îți fug din minte la fiecare câteva minute, alungate de realitate neblocată de nimic.

Eu știu pe pielea mea, faptul că nu am o cameră în plus îmi taie o carte pe an și mă fură de idei la cea la care lucrez.

Să-ți asiguri condițiile ideale de lucru este o necesitate pentru orice profesie. E greșit să te gândești la investiția în asta ca la un moft, ca la un plus de comoditate – să-ți faci treaba ușor nu e numai mai comod dar îți crește randamentul, un randament crescut te face pur și simplu mai bun în meseria ta, iar mai bun înseamnă până la urmă mai mulți bani. Continue reading

PSD în impas – nimic de furat

By Dani Corban in Diverse 1 Comment

Am înţeles că a fost Dragnea uns nou jupân în PSD, cu unanimitate de voturi – l-au votat un milion de pesedişti plus moaştele sfintei Parascheva. Sau ceva de genul… Important că a câştigat. Şi-a ţinut discursul de premiu Nobel pentru cârdăşie (un fel de Nobel pentru pace, dar cu mai multă iubire)

Şi-a iubit partidul, echipa, presa, poporul, mai avea puţin şi o băloşea în pupături şi pe Codruţa. De înţeles; omului îi creşte inima la băutură şi la veselie. De la Băsescu la Dragnea, am avut baftă numai de lideri inimoşi.

Dacă acum s-a bucurat aşa, vă daţi seama în ce extaz s-ar fi bălăcit în urmă cu vreo 20 de ani? Pe vremea când se putea fura ca pe faţa nevăzută a Lunii. Şi cu 10 ani în urmă era bine. Hai şi 5, să fie! Dar acum, la spartul târgului, când a mai rămas un nimic de pitit sub fustă? Până şi pe nimicul ăla stă DNA-ul cu ochii bulbucaţi.
Continue reading

Dilemă de weekend

By Dani Corban in Diverse 3 Comments

sah1În copilărie am fost o prezenţă foarte sprintenată – tot timpul voios, dinamic, pasionat de şeptic, şah, animaţii cu Son Goku şi alte sporturi. Asta cu şahul m-a ţinut până în primii ani de liceu, perioadă în care s-a dovedit o îndeletnicire salutară.

Nu aş fi supravieţuit plictiselilor de smârc clocit, de gasteropode alergate, de cuc numărându-şi fulgii, repetate la nesfârşit în timpul orelor de limba română (şi literatură sau ceva). Aşa, pitit bine în ultima bancă şi jucând şah cu creionul pe hârtie, am avut o şansă. Săr’mâna, doamna Amalia! Veşnice mulţumiri pentru doiul din clasa a unşpea. M-a făcut bărbat.
Continue reading

Nu mai sunt femeile de altădată

By Dani Corban in Diverse 3 Comments

strip clubÎncep să am tot mai des senzaţia că mă înghite noul val, generaţia tânără. Sunt diferenţe enorme de comportament şi mentalitate între 21 şi 28 de ani (da, nețărmurita paletă de culori a douăzecilor). Nici nu vreau să mă gândesc cu ce spaimă privesc spre noi bătrânii, ăia trecuţi de 30.

Mă recunosc depăşit de galopul avangardist al tineretului, sunt o discketă îndesată cu forţa în CD-ROM.
Cel mai la îndemână exemplu – Cum se agăţau femeile pe vremea mea?

Nu, nu le scoteam la horă. Dar mergeam “în oraş”, într-un loc unde aveau băuturi şi (opţional) mâncare; un loc iluminat şi liniştit. Iluminat, din motive logice de verificare a mărfii înainte de achiziţie închiriere. Şi liniştit ca să… Cum se numea chestia aia? A, să te poţi auzi unul pe celălalt, om cu femeie. Conversaţie, mă, ăsta era termenul!
Dar conversaţie din aia de rânduială strămoşească. În viu grai. Fără asl-plm-stf-IheartU
Continue reading

Să fie românești până la miez

By Vlad B Popa in Miorisme sub lupă 6 Comments

Mare sfârâială mare cu legea care obligă magazinele să prezinte la raft produse românești. Ba unii că e de bine și că așa e normal, să ne susținem producătorii, ba alții că nu e o măsură corectă pentru o piață liberă (bine că subvențiile care omoară concurența sunt…), ba ceilalți cum că producătorii noștrii sunt niște lepre și nu-s în stare să facă produse de calitate la preț decent. Continue reading