Black Panther, black sheep

L-am văzut la Cinema City, 3D.

Vorbim despre un film din seria Marvel, notat cu 7,9 pe IMDB și despre un box office de peste 400 de milioane $, doar în State. Lansat pe 16 februarie 2018, 400 de milioane încasări (USA), o săptămână mai târziu.

Important de precizat scenaristul și regizorul: Ryan Coogler, un wonderkid al Hollywoodului, născut în 1986, deja la al treilea mare succes, după Fruitvale Station și Creed. La raportul succes/vârstă l-a depășit deja pe Francis Ford Coppola, cel care a regizat The Godfather când avea 33 de ani.

Filmul, în tehnologie 3D, este un spectacol vizual. Dar povestea și replicile par scrise de un student la Politehnică, pe budă, mort de beat. Continue reading

Puterea celor din jur

Tocmai am terminat înregistrarea cuvântării ținute seara trecută de Tudorel Toader. Pe toată. Mi-a plăcut Sadoveanu în copilărie. Iar la vârsta presupusei maturități, am vizionat cap-coadă Panglica albă (Eine deutsche Kindergeschichte) și Solaris (varianta lui Tarkovsky din 1972). Dacă ar fi să-mi numesc o calitate, după adânci căutări, aș numi răbdarea.
Da, am văzut-o pe toată. Și mă tot întreb de ce?

De ce un ins care cochetează senectutea alege să-și murdărească întreaga carieră? Pentru ce? Esți conștient că ai apucat-o pe drumul pierzaniei: colegii de breaslă, de facultate, chiar fosții elevi te vor privi ca pe un slugoi. Continue reading

Grade de nesimțire – studiu de caz

Parcarea vizavi de grădiniță. În fiecare zi.

Parcarea nu are propriu-zis intrare-ieșire fiind făcută pe un singur rând, după trotuarul larg, fără bordură, așa că din stradă intri direct în orice loc din parcare și de-acolo ieși drept, peste trotuar în stradă.

În fiecare dimineață și în fiecare amiază, parcarea se umple cu norocoșii veniți c-un minut mai devreme. După ei, interschimbabili în funcție de momentul sosirii, vin nesimțiții pe grade:

Gradul 1. Ăștia nu-s nesimțiți, doar un pic comozi. Parchează pe trotuar, în fața mașinilor din parcare, dar o fac răsfirat, lăsând loc de trecere și prin față și prin spate. Nu încurcă pe nimeni, o ușoară tragere de volan dreapta-stânga din partea celor parcați n-a enervat și nici omorât pe nimeni. Bine, ar putea parca un pic mai încolo, dar să mergi câțiva metri în plus e greu.

Gradul 2. Parchează printre cei de gradul unu și fac linie continuă în fața parcării, lăsând doar Continue reading

Lumea noastră mică


După ce vă obosește mintea de la atâta alergătură copilărească (după speranțe, după principii), luați time-out și hliziți-vă la lumea din jur. Orice efort colectiv alunecă natural în paradigma existențialității neaoșe: Pentru ce și pentru cine?

Dacă am scăpat de mirajul polilor de putere interni, dacă am scos capul din propria ogradă, suntem obligați să recunoaștem: Suntem nimeni în țara nimănui. Lumea noastră mică și rece nu interesează pe altcineva. Iar la nivel planetar, existența noastră este irelevantă; la fel ca legănatul unei frunze uscate, sub coroana stejarului secular.

Cum verificăm simplu mărturisirea de mai sus? Gândiți-vă că în România există o persoană egoistă, cinică, Continue reading

Răceala, gripa, mistere intangibile

Ultima săptămână mi-a amintit de copilărie: behăit, muci, temperaturi de aproape 39, dureri în gât, tremurat. Și, la fel ca în copilărie, totul s-a petrecut într-un mister eleusin. A venit, m-a lovit, a plecat – n-am înțeles nimic. După ce am secretat, timp de o săptămână, eclectice formule de fluid scârbos (dar viu colorat), acum am rămas nedumerit și sec.

N-am înțeles dacă am fost răcit sau gripat. Care este diferența? Vorbim despre microorganisme diferite care îmi violează anticorpii sau răceala este doar un pui de gripă? Mi se trage de la frig cum se spune prin popor? N-aș fi convins, pentru că răcelile mele cele mai nărăvașe sunt în august, pe caniculă. Doar că alea de vară țin o lună și sunt fără febră.
M-o fi tras curentul? Aici avem o constantă: curentul. Prezent în toate anotimpurile, în toate casele cu uși, la toate necazurile. Continue reading

Frații noștri polonezi

*Poate nu de la ultima vizită a lui Sobieski, dar măcar frați de suferință

The Telegraph ne-a înștiințat astăzi că și polonezii au Duda lor, ba chiar l-au ales președinte. Iar Andrzej Duda va semna legea (trecută deja prin Parlament!) care interzice folosirea sintagmelor “lagăr de concentrare polonez”, “tabere poloneze ale morții” și orice ar putea insinua o eventuală vină poloneză în problema Holocaustului.

Pedeapsa este rezonabilă: amendă sau închisoare până la trei ani pentru oricine scapă porumbelul (cetățean polonez sau turist).
Ce vină au avut polonezii în perioada nazistă, în afară de aceea că pe pământul lor s-a ridicat Auschwitzul? O problemă pentru istorici, nu abordez subtilități peste rafinamentul nasului din dotare.
Dar de la chichițe istorice și până la cuvântări care te aruncă în pușcărie este un drum întunecat și slinos. Continue reading

Un an de guvernare, bilanț personal

”Toți sunt la fel”, ”nu mă interesează politica”, ”m-am săturat să votez răul cel mai mic” și alte emanații la fel de idioate mi-au făcut cadou următoarea experiență personală:

  1. Materială

Deși economia duduie, mândria Europei nu alta, că așa zic clar și răspicat toate declarațiile guvernanților în fruntea cu El Dragnea, statul român se împrumută în neștire(că doar nota de plată nu vine acum ci peste câțiva ani, fix când PSD-ul o să urle că cine-o fi atunci la guvernare a sărăcit țara) iar cetățenii lui…

Ratele mi-au crescut cu peste 10% și peste 3 luni o să-mi crească din nou; e ca o rată Făt-frumos, crește în 3 luni cât altele în 10 ani. Coșul de cumpărături al familiei a crescut și el, cum crește cozonacul bucovinean în cuptor, cu 25-30%(familie cu copil mic, nu ne putem restrânge doar la salam cu pâine și hrană spirituală de la antene).

Benzina, aia de zicea Tudose c-a vorbit el cu Continue reading

Drumul lung al nepăsării

Cum am anticipat săptămâna trecută, Cristian Tudor Popescu şi Cosmin Prelipceanu au fost amendaţi de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării:

“Asocierea creată de către domnul Cristian Tudor Popescu, la emisiunea Jurnalul de seară din data de 16.01.2018, pe postul de televiziune Digi 24, între doamna Viorica Dăncilă şi pavianul cu mantie, reprezintă hărţuire şi încalcă dreptul la demnitate, conform art. 2, alin. 5 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Comportamentul moderatorului emisiunii, Cosmin Prelipceanu, precum şi lipsa de reacţie a acestuia, reprezintă discriminare conform art. 2 alin 4 din O.G. nr. 137/2000, republicată, cu modificările si completările ulterioare. Faptele celor doi jurnalişti exced libertăţii de exprimare în conformitate cu legislaţia din România şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului”
Continue reading

Organizarea fiscală, analiză la rece

Găsesc liniștitoare lacurile înghețate, stufurile pieptănate de vântul primenirilor moarte. Îmi place stratul albicios, cu gheață tulbure, poroasă. Îmi amintește de grăsimea care se ridică la suprafața piftiilor din porc. Răcituri, cum le zic concetățenii din provinciile nealiniate la limba română literară.
Este un tratament, o călire neuropsihică recomandată tuturor concetățenilor care urmează să interacționeze cu autoritățile statului.

Învață să iubești lacul, stuful, construiește-ți adăposturi imaginare și refugii în străfundurile minții. Vei avea nevoie de buncăre pentru iminentul dezastru nuclear, intracranian.
Când ești pregătit, așază-te la birou și încearcă să asimilezi, prin învăluire, cât mai multe informații despre noile pofte ale înalților legiuitori. Continue reading