Voiculeștii fleșcăiți mintal

Mihai Șora, ajuns la vârsta de 101 ani, probabil credea că le-a văzut pe toate. Școlit în perioada interbelică, în România, mutat în Paris, grație unei burse primite din partea francezilor, întors acasă în 1948. Încă viu, vioi, rațional, Mihai Sora iese în stradă să protesteze! La vârsta de 101 ani, a văzut destule pentru a înțelege momentul critic, furunculul care apare pe fruntea istoriei o dată la câteva decenii.
Șora urlă “Jos mafia PSD!” și rezistă.


Continue reading

Bărbatul anului 1975

Tocmai ce am primit cadou un Playboy, ediția mai 1975:

Are 188 de pagini, majoritatea spațiului fiind alocat textului. Articole, interviuri, caricaturi, câteva sfârcuri, mult păr și reclame. Playboy-ul anului 1975 avea mai mult text decât toată presa tipărită în România anului 2018.
Iar reclamele se adresau bărbaților, nu demoazelelor cu testicule lustruite. Țigări, whisky și mașini!
Continue reading

Epoca scenariilor plate

Mă sperie cinematografia ultimilor ani; industrializarea artei a fost prea lejer acceptată de elementul final, consumatorul. Nu se mai produc opere “la bucată”, cinematografia s-a adaptat producţiilor în serie. Sute de bucăţi identice, livrate şi consumate într-un an. Un proces automatizat, cinic şi rece, anticipat în urmă cu vreo opt decenii de Chaplin şi “Vremurile moderne”.

În cinematografia automatizată, nu mai este nevoie de scenarii singulare ci de modele implementate matematic. Termenul “script” ne conectează imaginaţia la codurile informaticii, nu la manuscrisul cald, proaspăt bătucit de maşina scenaristului. Am intrat în epoca scenariilor plate, iar viitorul nu are nevoie de scenarişti. Va fi suficient un script care scrie scripts (scenarii). Continue reading

La pomana presei românești


Ieri, 3 mai, a fost Ziua mondială a libertății presei. A noastră ar fi împlinit 28 de ani, dacă nu murea la puțin timp după naștere. Nu avem motiv de aniversare, dar măcar de pomană.

Să-i dăm dreptul la virtuala alocuțiune domnului profesor-doctor Voiculescu Dan, mămicuța celui mai mare trust media din România:

” Astăzi, de ziua internațională a libertății presei, vreau să-mi exprim credința că nu am pierdut 3 ani din viață inutil.

Dragi oameni care lucrați în presă, iubiți-vă meseria și încercați să vă uniți pentru a avea în România o presă puternică, liberă și independentă.
Continue reading

1 Mai trântoricesc

1 Mai, în urmă cu 10 ani: Rucsac de vreo 25 kg în care îndesam cortul milităresc, izopren, saci de dormit, conserve, topor, pelerine, haine de schimb şi ceva sticle pline de curaj. Drumeţie de 8 ore în fiecare zi, cu somn într-un refugiu din creierii munţilor (sau în cort). Deplasare pedestră de la poale până la 2500 metri, ţopăieli pe creste şi retur.

1 Mai, acum: Cel mai greu obiect din Rucsac este aparatul foto. Mai găsim o sticluţă cu apă, un măr, o napolitană şi briceagul Victorinox (să tai mărul).
Urcat cu telecabina din Sinaia la Cota 2000, cu pauză la Cota 1400 pentru prânz. Făcut câteva poze şi coborât cu telecabina până în curtea pensiunii din Sinaia. Între Gara Sinaia şi pensiunea din Sinaia ne-a cărat taxiul.
Continue reading

Charlie, șarle peste tot

Găsiți AICI gluma proastă care i-a costat pe TNR 16 mii de lei. Proastă nu din cauza trivialității ci din cauza banalităților înșirate. Băieții de la TNR pot mai bine, nu trebuie să devină ignobili doar de dragul unora care se hăhăie la stand-up cu înjurături.

Adevărata mârlănie însă nu-i “glumița” de maidan a TNR. Dacă mai avem ceva rațiune și convenție civică, ar trebui să ne revolte intervenția CNCD, nu “curva lui Dragnea”. Aparent, cu asta se ocupă Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Și cu “pavianul cu mantie” despre care am scris AICI la vremea sa.

Din punctul meu de vedere, CNCD este o instituție dăunătoare, nu doar inutilă. Trebuie de urgență deratizat, dezinfectat și nivelat sub buldozer. Continue reading

Când lovește ramolirea

În urmă cu vreo trei ani, vine Domnișoara Punct, mândră ca o păuniță, să-mi arate poza asta:

Am încercat să-i împărtășesc entuziasmul, dar m-a trădat privirea de vițel abandonat în fața porții noi.
– E Inna, Pui!
– Hă?
– Inna, n-ai auzit de Inna?

Noroc cu Google, Youtube și alte minuni moderne care m-au informat (exhaustiv aș îndrăzni să spun) despre activitatea domnișoarei Inna. Puteam să-mi dau doctoratul în Inna, cel puțin în primul sfert de oră după izbăvirea documentării. Anul ăsta, ajung în fața televizorului de câteva ori. Continue reading

Suntem la Bookfest Timișoara 2018

A început Bookfest 2018, iar timișorenii sunt primii prezenți (cu fruncea înainte!): 19 – 22 aprilie, ediția a șaptea a Bookfestului timișorean. Urmează Bookfestul bucureștenilor, între 30 mai și 3 iunie, a treisprezecea ediție.
Atât timișorenii cât și bucureștenii nerăbdători ne pot găsi acum la Centrul Regional de Afaceri Timiș, gazda evenimentului.

Am început anul cu Leipziger Buchmesse, în luna martie, pe un viscol ca în iernile dezgropate de bunici. Vă povesteam AICI și AICI despre cei 80 de mii de vizitatori care, într-o zi de vineri, au plătit 19 euro intrare. În weekend, biletul a crescut la 22. Continue reading

Avem onoare de vânzare!

Despre drama poporului onest, schingiuit de politicienii corupți care n-au vreo moștenire genetică de la poporul care i-a născut. Niște bastarzi (fking bastards!) teleportați de pe Planeta Corupților.

Ieri, declară Dragnea că îl susţine pe Lupescu la FRF. Azi, apare Lupescu la Gâdea în emisiune – cea mai lungă și libidinoasă odă televizată din istoria fotbalului. La Gâdea! Unul care a auzit de fotbal ca Becali de docetism. De la stat paralel și UE Codruța, hodoronc tronc la fotbal și Lupescu. Dar sunt jurnaliști, bre, nu slugi politice. Și e fotbal, curat fotbal!

Te-ai fi așteptat ca ieftina coșmelie lipită cu scuipat de șobolan să cadă la prima pufăitură de indignare. Care indignare? Potențialii pufăitori și-au ținut respirația, au cântărit-o sufletește și creștinește, și au zis că da. Continue reading

Stupizenia unei industrii de miliarde

Real Madrid – juventus 1-3, după 3-0 în tur pentru Real. Calificare pentru spanioli cu scorul general de 4-3 și cel mai mare scandal fotbalistic de la celebrul Barcelona – PSG 6-1. De data asta, parcă și mai zgomotos, mai vulgar, cu zeci de fotbaliști și antrenori sărind la gâtul arbitrului. Atunci când stropii veninului sar din presă în teren, când superstaruri direct implicate în fenomen înșfacă topoare și tridente incandescente, poate că am depășit măsura.

Vorbim despre o industrie de sute de miliarde de euro, despre mii de specialiști, tehnologii revoluționare aplicate în medicina sportivă, în echipament, în organizarea și transmiterea meciurilor. Dar ne punem poalele-n cap, ca ultima țață isterică, pentru că ne-a furat arbitrul. Dincolo de miliarde și tehnologii, decizia finală o ia un nene care estimează la ochi, de la zeci de metri, printre căpățâni și craci.
O fi un semn că sportul ăsta trebuie să pută a primitivism, indiferent de investiții și progres tehnologic?

Și nu asistența video, înlocuirea arbitrului cu automatoni sau întreruperea jocului câteva minute la fiecare fază “discutabilă” ar fi soluții. Marea problemă a fotbalului este calitatea umană a celor implicați în fenomen. NU EXISTĂ pe planetă sport mai îngălat, grobieni mai nesuferiți decât fotbaliștii. Continue reading