Totul până la mâncare!

lady-and-the-tramp

Cât de drăguţe sunt activităţile de cuplu? Cele mai! Peste tot numai perechi de porumbei drăgăstoşi, chicoteli, gingăşii şoptite pe sub zulufii tâmplei, şi ventuze neobosite: mua, mua, mua, muaaa! Salivă, iubire, salivă.

În această trainică fortăreaţă a îndrăgostelii generalizate, ridicată odată cu anotimpul călduros şi creşterea consumului de bere, există o breşă. Da, perfecţiunea este fiica utopiei; orice fortăreaţă are măcar un bolovan subred, gata să plesnească la prima trâmbiță.

Bolovanul identificat de mine se află la temelie, acolo unde zidarul ancestru ne-a aşezat nevoile primare: sex şi mâncare. Teribil momentul când avem de ales între cele două!
Şi am observat chinul alegerii pe feţele tuturor bărbaţilor puşi în următoarea ipostază:

O seară romantică, în compania femelei iubăreţe şi iubite. După o zi de muncă, în care ai supravieţuit doar cu un hotdog, cafea şi seminţe, binecuvântatul chelner îţi aduce farfuria cu cefe de porc, cârnaţ, cartof pai şi mujdei. În dreapta farfuriei se afla ea, jumătatea, comoara vieţii. Care este divă şi la regim, drept urmare şi-a comandat un capucino şi o sălăţică de lăptucă.
Continue reading

Un campionat trist şi ciudat

becali

Steaua este campioana României pentru a treia oară consecutiv. A trecut linia de final pe brânci, gâfâind, cu o remiză chinuită la Iaşi. Fără suporteri, fără strălucire, fără suflet; mirajul banilor a părut singura călăuză în anevoiosul drum spre Champions League.

Cu această ocazie s-a terminat şi cel mai ciudat campionat din ultimii 25 de ani. Cele mai bune echipe, Steaua şi Tg. Mureş, nu au reuşit în ultima etapă să învingă Iaşul şi Galaţiul, două echipe care au intrat pe teren fără obiectiv.
Mai mult, gălăţenii au învins în deplasare Steaua şi Tg. Mureş, deşi sunt pe ultimul loc în campionat şi retrogradaţi matematic de etape bune.

Rămânem cu imaginea unui campionat şchiop, definit prin mediocritate şi insolvenţă. Foarte multe echipe cu organizare diletantă şi exprimare în teren pe măsură. Şi cea mai slabă dintre ele demonstrând un joc superior în meciurile directe cu primele două clasate.
Continue reading

Vagonul de dormit

De fiecare dată când purced spre capitală și aleg trenul (dacă starea în care plec nu e chiar plină de energie, prefer să stau întins o noapte decât să trag de volan sau să mă bat apoi cu capitaliștii pentru cine știe ce loc de parcare) găsesc motive să mă minunez de magicul nostru CFR.

Am zis și aici câteva cuvinte dar acum vin cu niște informații noi, neverificate, transmise vouă așa cum mi le-a spus și mie nașul vagonului de dormit.

”Eu mulțumesc lui Dumnezeu pentru omul care a cerut vagoanele astea de la nemți. Le dădeau la fier vechi și ale noastre știți cum erau? Vai și-amar” Continue reading

Optimismul incurabil al ştiriştilor

politiaÎn urmă cu 11 zile, am povestit AICI despre grozăvia petrecută în zona pestilenţială a Bucureştiului, Centrul Vechi. O gaşcă de tineri cu mintea înceţoşată de alcool, droguri sau doar prostie nativă, a bătut, înjunghiat şi abandonat un trecător.

Deşi agresorii au fost filmaţi din mai multe unghiuri şi au existat zeci de martori (Centrul Vechi fiind o zonă pe cât de mizerabilă pe atât de aglomerată), la două zile după atac, Poliţia Română oferea recompense pentru identificarea tineretului criminal. Nici după două zile nu aveau habar cine sunt agresorii filmaţi din toate unghiurile posibile.
Continue reading

Le Connaisseur

În Bucovina se mănâncă foarte bine pe la cârciume și hanuri dar se mănâncă foarte bine ce ne facem și noi acasă. Cum încerci vreo fiță venită și lăudată din/de lumea gastronomică elevată, cum îți vine să dai cu farfuria în cap bucătarului.

De asta, de fiecare dată când ajung prin vreo metropolă, îmi place să mănânc ceva din afara meniului tradițional. În tura asta de București aveam spre exemplu chef de-un burger bun. După ce m-au masacrat băieții miercuri seara cu un local hipsteresc, intim și călduț, dar cu o mâncare teribil de prost gătită (carne de miel făcută gumă, aluat de deep-fry tare de trebuia să-l spargi cu dalta, pui și cartofi fără gust, burger uscat, sosuri degeaba), am vrut revanșa. Continue reading

Dă și mia!

În toată lumea, cei 1 la sută, norocoșii care au ajuns în vârful piramidei financiare, sunt priviți cu antipatie. La urma urmei invidia e omenească și parcă e puțin nedreaptă o distribuție a viselor atât de copleșitor în favoarea unora, când sunt și atâția alții care muncesc la fel de mult, la fel de bine…

Ca la noi însă, din nou ca la nimeni. Pentru că la noi marea majoritate a ăstora 1% nu au absolut nici cea mai mică valoare și nici cel mai mic merit, în afară de șmecherie furăcioasă și neobrăzăcioasă. Continue reading

Mad Max Fury Road

Filmul e deosebit, nu zic că-i de bine sau de rău ci doar că e diferit total de orice film de acțiune văzut până acum. Citisem înainte de vizionare că nu se pune accentul deloc pe poveste, că personajul principal abia leagă două cuvinte și că e o doză de adrenlină pură.

Știam toate astea și tot m-a luat prin surprindere. Hai s-o punem altfel – eu beau cam 1 litru de cola la jumătate și ceva dintr-un film, la ăsta abia am băut 250 ml. Pur și simplu nu am avut timp destule momente de respiro să duc paiul la gură. Dacă la un film de acțiune normal, momentele tensionate țin 3-5 minute și vin cam la un sfert de oră, aici a fost exact invers – ”punctele” culminante țineau un sfert de oră (sau așa păreau să țină, că nu m-am uitat la ceas) și momentele dintre erau atât de scurte că nu apucai să-ți tragi sufletul. Continue reading