Ai ceva de zis?
Am primit pe pagina de facebook Reacţii.ro următorul mesaj:
Avea ataşat link
Cum nu este prima dată când văd mesaje furibunde la adresa lui Raed Arafat, am zis să cunosc mai bine şi expeditorii – poate reuşesc să identific un şablon. Intru pe pagina de facebook a domnişoarei şi văd asta:
De sărbători, unchiul Dan a venit în Bucureşti. Ademenit precum un fluture de luminiţe şi oameni luminaţi. Eu l-am îndrăgit mereu pe unchiul Dan, mare figură de om! A venit pe tren cu pastramă şi cârnaţi de acasă. Da, a zis că nu mănâncă „plastic din ăla cumpărat”. Deloc neglijabilă i-a fost mirarea când a văzut puhoiul de lume învălmăşit în alimentare, îndesând victorios plasticul în pungi. „Dar la Bucureşti lumea nu are tot timpul ce mânca?”, a întrebat cu vădită ironie. „Eh, aşa e de Sărbători!” Mare figură de om. A venit la Bucureşti să râdă de noi.
Şi asta după ce ne povestise cum la el, lumea şi-a strâns ulei şi zahăr încă din toamnă, special pentru Crăciun. Poate nu ne-ar fi povestit, dar l-a luat gura pe dinainte când s-a lăudat cu porcul de 150 de kile; din care i-a dat o pulpă şi vecinei, să n-o râdă lumea că are masa goală. Unchiul Dan a fost mereu milostiv şi cu credinţă curată.
Continue reading
Se fac liste cu neica-nimeni sau vedete în posturi cheie, fără să se țină cont de pregătirea sau experiența în domeniu. Ți-ai dat cu părerea despre ceva, ai scris o scrisorică deschisă tinerilor? Tudor Chirilă prim-ministru.
”Pfffff”, pufnesc superiorii cu picioarele pe pământ, ”Ia uite la ăștia ce idioți, fraieri, uite pe cine propun” aruncă pragmaticii.
Da, nu așa ar trebui să funcționeze gândirea colectivă, dar e de mirare și e de condamnat? De la cei 10 mii de specialiști (sau 50.000 că nu mai știu câți erau) ai Convenției Democratice, până la ministru de finanțe harvardist, tot ni s-au fluturat în față specialiști. Au căzut pe rând în fața unor examinări care de care mai banale. Iar ăștia au fost ăia puțini, că miniștri cu palmares real în spate nu prea am avut., ba chiar cred că-s mai multe cazurile de inginer la educație decât de oameni real calificați pentru post.
Și atunci? De ce ni se pare atât de amuzant? Nu cumva uităm care e cu adevărat problema în cazul celor care ne conduc?
Încrederea. Continue reading
Cum îşi imaginează preşedintele Johannis şi echipa de consilieri prezidențiali că aşa ceva este realizabil? Protestatarii aflaţi acum în stradă să comunice printr-o metodă miraculoasă (telepatic probabil) şi să prezinte lista până la ora 24:00.
Dar până mâine la ora 17, de exemplul, de ce n-ar fi timp? Sau până luni la ora 2:15
Trebuie rezolvată rapid problema străzii? Devine evident faptul că TOATĂ clasa politică vede în aceste proteste o ameninţare. Inclusiv preşedintele Johannis. Cei care ies în stradă pentru a treia zi consecutiv sunt, în acest moment, ghimpele din coasta tuturor politicienilor.
Nu există altă explicaţie pentru anunţul făcut de Klaus Johannis, în urmă cu o oră. Nimeni nu este într-atât de alienat încât să creadă că masa eterogenă va produce o listă de nume. Acum! Cel târziu până la ora 24.
Continue reading
“Acum însă dorim să exprimăm mai multă afecțiune și înțelegere pentru toți tinerii din societate, respectând libertatea, demnitatea și aspirațiile lor. Biserica este acum alături de tineri înțelegând dorința lor de înnoire spirituală și morală a societății românești și se roagă pentru prezentul și viitorul poporului român, spre a trăi în pace și unitate”.
Aceasta este un extras din mesajul transmis astazi, de catre Patriarhului Daniel, catre tinerii din strada. Textul integral aici
Cum trebuie sa interpretam acest mesaj?
Există mulţi nedumeriți – nu înţeleg de ce au ieşit seara trecută 35.000 de oameni în Piaţa Universităţii. A picat Ponta, a picat Guvernul, ce mai vor?
Aseară s-a strigat:
Toate partidele, aceeaşi mizerie!
Jos Parlamentul!
Cine nu sare nu vrea schimbare
şi, exclamaţia care a prins cel mai bine, RO-MÂ-NI-A!
In aceste zile societatea civila taxeaza clasa politica din Romania.
Nu este de-ajuns sa demisioneze Ponta, nu este suficient sa pice guvernul. Acum este momentul pentru schimbarea intregii clase politice. Ceea ce DNA a inceput in urma cu cativa ani, trebuie finalizat de catre societatea civila cu ajutorul presedintelui ales Klaus Iohannis. Protestele trebuie sa continue in fiecare zi pana cand va aparea o solutie viabila pentru reconstructia Romaniei.
Gen – science fiction.
Stil – bun, deși greoi pe alocuri 4/5.
Idee – nouă pentru mine 4/5.
Ritm – natural, acțiune din plin dar fără suprasaturație, pauze de liniștire bine alese 5/5.
Personaje – solid construite cu destul substrat ca să-ți dea impresia că le știi/înțelegi 5/5.
Final – clar și logic, însă abrupt și te lasă cu sentimentul că punctul ar fi trebuit să fie mai încolo 3/5. Continue reading
În cazul nostru, o tragedie umană nu ne apropie, nu ne întăreşte ca naţie. Ci este urmată de o mârșăvie socială. Pentru că, în aceste momente crâncene, avem ocazia să ne manifestăm prostia şi ticăloşia. Fie nu înţelegem ce se întâmplă, fie înţelegem şi dorim să profităm – în clasicul stil: „Mie ce îmi iese la treaba asta?”
Am ştiut că vom eşua lamentabil la nivelul societăţii civile încă de sâmbătă. Atunci a ieşit la înaintare infamul de serviciu al neamului, Becali George. Infractorul, condamnatul, puşcăriaşul, semi-analfabetul care a publicat cărţi în puşcărie, chiar el. Să îşi dea el cu părerea despre vii, morţi, dumnezei şi draci. Şi toată presa i-a purtat cuvântul mai departe.
Avântul ortodoxo-povăţuitor nu s-a oprit doar la mintea găunoasă a infractorului Becali. A fost musai să profite de ocazie şi BOR, trăgându-şi niţică spuză pe turtă.
Continue reading
Mi-am adus aminte de ACEST articol postat în luna iunie. Mai exact, de următoarele paragrafe:
“Toată lumea a pornit într-un galop nebun spre mormanul de bani; măcar siguranţă materială, dacă nu înavuţire. A venit noua epocă, cea a posibilităţilor, cea în care cu toţii aveam şansa să trăim ca vesticii atât de invidiaţi în filmele rulate pe video. A început vânătoarea celebrului “Să mă realizez în viaţă!”
Efectul: Am construit câteva vile de neam prost, am rulat câteva maşini germane la mâna a două şi a treia. Şi am reuşit “marea performanţă” de a ne mutila spiritual. Ne-am oprit şi dezmembrat toate motoraşele interne responsabile cu generarea spiritualităţii. Nu de alta, dar erau prea grele şi ne-ar fi împiedicat în galopul nostru nebun spre “M-am realizat în viaţă”.
De ce mi-au venit în minte cele două paragrafe, taman acum, într-un noiembrie călâi-băltos, volatil? Am strănutat de dimineaţă mai voiniceşte, am risipit ceţurile şi am văzut lumea cum se dizolvă şi curge spre neant, în exalații efemere.
Mi-am reamintit cele două paragrafe pentru că am avut dreptate. Suntem bucata de unt care se visează granit, într-o tigaie încinsă.
Continue reading
