Ai ceva de zis?
De 3 zile tragediile și teroriștii au fost înlocuiți de internauții noștri cu un val de furie naționalistă de Black Friday.
Să le fie rușine! Să tacă din gură și să nu mai anunțe reduceri dacă n-au stocuri pentru toți!Niște țepari, dom’le!Nu așa se face, păi Amazonu’…
Fără să intrăm deloc în noțiuni comerciale (cine face reducerile, ce stocuri aprobă producătorii, ce se întâmplă dacă faci stoc masiv și nu vinzi) aș avea și eu niște întrebări și observații de bun simț. Continue reading
1. Dacă străinezul îmi dă ceva gratis, să fie primit. Dar sigur nu va face asta, deci să-l ia dracu!
2. Dacă străinezul îmi dă ceva, dar va câştiga şi el de pe urma mea…păi să-l ia dracu!
Plus votanţii tradiţionali PSD, fanii lui Mihai Gâdea, dacii liberi şi agramaţi.
Şi a mai fost, bineînţeles, filonul cultural care ne-a explicat importanţa civilizaţiei române. Pentru că Ionesco şi Cioran au scris opere de succes. În franceză.
Comentariile sunt pe marginea articolului de ieri – Naţionalismul românesc este o aberaţie.
Am făcut o selecţie din balmeșul feisbucist. Ţineţi-vă bine!
M-am săturat până în colon de buimăcitele porniri naţionaliste româneşti. Când îmbrăţişezi paradigma în care “Ostaşi, vă ordon: Treceţi Prutul!” îţi umple cu fală goliciunea cerebrală şi sufletească, ajungi să nu îţi mai aparţii. Te laşi pradă unei forţe morbide – ignoranţa.
Să limpezim câteva aspecte.
Noi nu am fost vreodată cuceritori. Nici militari şi nici culturali. Nu ne-am răspândit particularităţile civilizaţiei peste hotare. Am fost în schimb nişte veritabili încasatori. Am asimilat, de bună voie sau constrânşi, întregul sistem valoric la care ne raportăm astăzi.
Totul este “de import”. Orânduirea socială nu ne aparţine, Constituţia este copiată, tiparele în care activăm sunt tot copii (unele nereuşite).
Muncim şi ne distrăm cum am învăţat de la alţii – A fost suficient un sfert de veac pentru a trece de la strivitul strugurilor între degetele picioarelor plus horă la junior manager plus exorcizări haialo-bahice pe Calvin Harris. Ne-am reinventat complet într-un sfert de veac şi aveţi pretenţia să păstrăm stindarde dacice timp de milenii?!
Continue reading
Mai ţineţi minte când vă povesteam AICI despre ţeapa cafelei minune? Aia cu ganoderma lucidum, care vindecă tot, de la impotenţă la priapism? Iar în spatele afacerii se ascunde un nevinovat joc piramidal?
Eh, am aflat despre afacerea asta în urmă cu un an jumate, când vizitam Vatra Dornei. Mi-am imaginat atunci că aşa mascaradă primitivă doar într-un orăşel de provincie mai poate prinde:
“Aveam senzaţia că am călătorit în trecut vreo 20 de ani, la începuturile capitalismului românesc.”
Trebuie să fii într-adevăr un mare om de afaceri pentru a născoci aşa ceva. Da, despre cafeaua făcătoare de minuni este vorba în propunerea d-lui Iri.
Continue reading
Astăzi s-a votat noul guvern. La tribuna parlamentului, Cioloş croşeta deziderate, promisiuni, mulţumiri şi citate din împăraţi romani. În bănci, parlamentarii aveau o nepăsare şi o rupere de tot ce se întâmplă, de-ţi venea să picuri ceară încinsă pe ecran. Se jucau pe tablete şi telefoane, îşi dădeau ghionți, hăhăiau, se strigau peste mese – arătau fix ca elevii ăia care merg la şcoală pentru distracţie şi atât. Mai lipsea doar să tragă cu cornete în Cioloş.
Cel mai picant discurs a fost, cum ne-am obişnuit recent, cel al d-lui Tăriceanu. El şi doamna Udrea au fost singurii lideri politici care nu au susţinut la nivel declarativ guvernul. Din toată epopeea tăriceanistă – cu servicii, binoame, polinoame, conspiraţii, scenarii mystery – am reţinut formula de încheiere: Tehnocraţia ucide democraţia!
Continue reading
Nu discutăm detaliile apariţiei, buruienişul supei primordiale. Întreb de ce acum, în noiembrie 2015, există ISIS. Părerea mea: Pentru că este tolerat de occident. Aştept nerăbdător şi alte variante de răspuns.
Ieri, armata franceză a bombardat o tabără teroristă şi un important centru de comandă din Siria. Au curs în presa centrală laudele celor „20 de bombe lansate în fieful ISIS.” Uau, într-adevăr spectaculos!
Ce înseamnă asta? Un răspuns la atentatele de vineri, din Paris.
Nu cred că bombardelele astea 20 au ieşit pe poarta fabricii de armament în noaptea de sâmbătă spre duminică. Până atunci, nu au avut francezii material, dar, ce să vezi, au dat rapid o comandă şi i-a rezolvat maistrul făuritor de focoase.
Dacă nu mureau cei 132 de oameni (printre care şi doi români) în urgia de vineri, mai bombardau francezii tabăra ISIS? Sau, renunţând la prezumtivul întrebării iniţiale, de ce brânza mumei lor de Ludovici ageamii nu au bombardat mai devreme?!
Continue reading
Parcul Naţional Comana, la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Giurgiu. 25.000 de hectare pentru plimbări, pescuit, floricele, căprioare, păsărele.
Cu ocazia asta, am încălecat din nou monstrul cu două roţi. A fost mai blând ca data trecută. Bine, nici eu n-am mai dat de pământ cu Newton, Darwin şi toate teoriile lor răsuflate.
Continue reading
Cei care îndeamnă și acum la toleranță, după atâtea dovezi sângeroase de barbarie groaznică ale Islamului, cei care se pun între gloata dornică de răzbunare și musulmani, cei care încă văd pornirile ucigașe drept niște accidente întunecate și nu o definiție a unei religii rămasă în Evul Mediu, ăștia sunt viitorul luminos al omenirii.
Dacă va ajunge să fie toată ca oamenii ăștia, omenirea își va merita în sfârșit odele care i-au fost ridicate de-a lungul timpului iar lumea va fi curată de războaie, mizerie, ură, foamete.
Din păcate e foarte greu să văd așa un viitor prea curând, tocmai pentru că exact oamenii ăștia sunt, în naivitatea și bunătatea lor, ca niște miei la tăiere, iar genul de societate condus pe principiile lor este, pentru gândirea bolnavă și agresivă, ca iaurtul cald pentru bacterii.
Războiul nu se câștigă cu miei iar ăsta e, că ne place sau nu să credem, un război. Continue reading
Să o cunoaştem pe doamna Laura Ştefan. Foarte probabil, noul Ministru al Justiţiei.
Mi-a plăcut discursul din materialul filmat pentru Al Jazeera. Doamna Ştefan are aura profesionistului coborât de pe scena centrală în rândurile societăţii civile. Ne-ar putea duce cu gândul chiar la modelul sacrificiului personal întru salvarea poporului. Un fel de Batman.
Continue reading
Veneam seara trecută spre casă. Berceni, ora 23, un vârf de plop mângâie noaptea ca o pensulă uscată smulgând fibrele dintr-un pastel. Păşeam liniştit în melancolie şi reflexie – toamna lui Vivaldi acompaniată de Chopin în Marche funèbre. Vorbim totuşi de partea bună a Berceniului. Piaţa Sudului, la doar 10 minute de Universitate.
Aleea liberă, doar un mârtan jilav înfofolidu-se în frunze moarte şi gândurile mele spânzurate-n plop. Atunci a început urgia.
Urlete de răzbel, ciorile s-au unit într-un gheizer de duhuri, spărgându-se în luciul lunatic. Însăşi strada a început să ţipe, s-a zgribulit caldarâmul şi au sângerat norii. “Aaaah, aaah, uuuuh!” curgea cu plânset metalic corul fecioarelor (alea două) schingiuite.
Şi atunci s-a ridicat o hulă mare în depărtarea aleii.
Continue reading
