Ai ceva de zis?
Parcul Naţional Comana, la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Giurgiu. 25.000 de hectare pentru plimbări, pescuit, floricele, căprioare, păsărele.
Cu ocazia asta, am încălecat din nou monstrul cu două roţi. A fost mai blând ca data trecută. Bine, nici eu n-am mai dat de pământ cu Newton, Darwin şi toate teoriile lor răsuflate.
Continue reading
Cei care îndeamnă și acum la toleranță, după atâtea dovezi sângeroase de barbarie groaznică ale Islamului, cei care se pun între gloata dornică de răzbunare și musulmani, cei care încă văd pornirile ucigașe drept niște accidente întunecate și nu o definiție a unei religii rămasă în Evul Mediu, ăștia sunt viitorul luminos al omenirii.
Dacă va ajunge să fie toată ca oamenii ăștia, omenirea își va merita în sfârșit odele care i-au fost ridicate de-a lungul timpului iar lumea va fi curată de războaie, mizerie, ură, foamete.
Din păcate e foarte greu să văd așa un viitor prea curând, tocmai pentru că exact oamenii ăștia sunt, în naivitatea și bunătatea lor, ca niște miei la tăiere, iar genul de societate condus pe principiile lor este, pentru gândirea bolnavă și agresivă, ca iaurtul cald pentru bacterii.
Războiul nu se câștigă cu miei iar ăsta e, că ne place sau nu să credem, un război. Continue reading
Să o cunoaştem pe doamna Laura Ştefan. Foarte probabil, noul Ministru al Justiţiei.
Mi-a plăcut discursul din materialul filmat pentru Al Jazeera. Doamna Ştefan are aura profesionistului coborât de pe scena centrală în rândurile societăţii civile. Ne-ar putea duce cu gândul chiar la modelul sacrificiului personal întru salvarea poporului. Un fel de Batman.
Continue reading
Veneam seara trecută spre casă. Berceni, ora 23, un vârf de plop mângâie noaptea ca o pensulă uscată smulgând fibrele dintr-un pastel. Păşeam liniştit în melancolie şi reflexie – toamna lui Vivaldi acompaniată de Chopin în Marche funèbre. Vorbim totuşi de partea bună a Berceniului. Piaţa Sudului, la doar 10 minute de Universitate.
Aleea liberă, doar un mârtan jilav înfofolidu-se în frunze moarte şi gândurile mele spânzurate-n plop. Atunci a început urgia.
Urlete de răzbel, ciorile s-au unit într-un gheizer de duhuri, spărgându-se în luciul lunatic. Însăşi strada a început să ţipe, s-a zgribulit caldarâmul şi au sângerat norii. “Aaaah, aaah, uuuuh!” curgea cu plânset metalic corul fecioarelor (alea două) schingiuite.
Şi atunci s-a ridicat o hulă mare în depărtarea aleii.
Continue reading
Am descoperit nişte comedianţi de facebook. Dujmănie: “Pentru verticalitatea dumneavoastra evitati excesul de sare, lamaie si tequila. Pagina anti-stress.”
Nu mi se pare că îi dă umorul afară din online, dar într-un domeniu condus autocratic de vloggerul Zmentă, trebuie să fim îngăduitori.
Last Kingdom
Abordează exact aceeași nișă cu Vikings și fix în același stil, poate puțin mai șters. Plăcut.
Jekyll & Hyde
Încă un Marvel. Un pic diferit, că atmosfera e mai englezească. Cam multă vorbărie pentru ceva de spălat creierașul și cam puțin spectacol în acțiune. Nu m-a prins. Continue reading
S-au revoltat foarte mulţi bucureşteni pentru că pompierii au ajuns prea târziu. Nasol. În cazul unui viitor incendiu, vor ajunge la fel. Cluburile din Bucureşti nu sunt construite la bulevard. Majoritatea sunt pitite pe tot felul de alei şi străduţe înguste. Şi, cel mai important, sunt blocate de maşini parcate ilegal!
Toate trotuarele şi străduţele s-au transformat în parcări improvizate. Ne facem că plouă de fiecare dată în legătură cu problema asta. În schimb, suntem revoltaţi – Leneşii ăia de pompieri!
Ce-ar fi să nu mai încălcăm legea cu nesimţire? Nu ai loc de parcare, laşi maşina acasă, nu o cocoţi unde ţi se pare că ar avea loc, descurcăreţule.
Revoltatule!
Nu ai loc de parcare nici măcar acasă? Asta este, nu îţi mai cumperi maşină. Hopa, sus, pe bicicletă!
Am primit pe pagina de facebook Reacţii.ro următorul mesaj:
Avea ataşat link
Cum nu este prima dată când văd mesaje furibunde la adresa lui Raed Arafat, am zis să cunosc mai bine şi expeditorii – poate reuşesc să identific un şablon. Intru pe pagina de facebook a domnişoarei şi văd asta:
De sărbători, unchiul Dan a venit în Bucureşti. Ademenit precum un fluture de luminiţe şi oameni luminaţi. Eu l-am îndrăgit mereu pe unchiul Dan, mare figură de om! A venit pe tren cu pastramă şi cârnaţi de acasă. Da, a zis că nu mănâncă „plastic din ăla cumpărat”. Deloc neglijabilă i-a fost mirarea când a văzut puhoiul de lume învălmăşit în alimentare, îndesând victorios plasticul în pungi. „Dar la Bucureşti lumea nu are tot timpul ce mânca?”, a întrebat cu vădită ironie. „Eh, aşa e de Sărbători!” Mare figură de om. A venit la Bucureşti să râdă de noi.
Şi asta după ce ne povestise cum la el, lumea şi-a strâns ulei şi zahăr încă din toamnă, special pentru Crăciun. Poate nu ne-ar fi povestit, dar l-a luat gura pe dinainte când s-a lăudat cu porcul de 150 de kile; din care i-a dat o pulpă şi vecinei, să n-o râdă lumea că are masa goală. Unchiul Dan a fost mereu milostiv şi cu credinţă curată.
Continue reading
Se fac liste cu neica-nimeni sau vedete în posturi cheie, fără să se țină cont de pregătirea sau experiența în domeniu. Ți-ai dat cu părerea despre ceva, ai scris o scrisorică deschisă tinerilor? Tudor Chirilă prim-ministru.
”Pfffff”, pufnesc superiorii cu picioarele pe pământ, ”Ia uite la ăștia ce idioți, fraieri, uite pe cine propun” aruncă pragmaticii.
Da, nu așa ar trebui să funcționeze gândirea colectivă, dar e de mirare și e de condamnat? De la cei 10 mii de specialiști (sau 50.000 că nu mai știu câți erau) ai Convenției Democratice, până la ministru de finanțe harvardist, tot ni s-au fluturat în față specialiști. Au căzut pe rând în fața unor examinări care de care mai banale. Iar ăștia au fost ăia puțini, că miniștri cu palmares real în spate nu prea am avut., ba chiar cred că-s mai multe cazurile de inginer la educație decât de oameni real calificați pentru post.
Și atunci? De ce ni se pare atât de amuzant? Nu cumva uităm care e cu adevărat problema în cazul celor care ne conduc?
Încrederea. Continue reading
