Ai ceva de zis?
Browserul meu de pe Mac, s-a umflat ieri cu mândria aia în curcubeu. Adică pe bara din stânga (aia unde-ți pui bookmarkurile) și pe fundalul oricărui tab nou, era plasată mândria gay în curcubeu.
Partea proastă – nu era tot. Adicăăăă o fi fost el tot curcubeul, dar mai jos, eu pe ecran aveam numa un roziu palid, care abia se făcea un fel de portocaliu pe la finalul paginii. Mă, eu nu pot lucra cu așa cantitate de roz pe ecran, nu mă lasă masculinitatea mea debordantă. Continue reading
De astăzi, 4 iulie 2015, Vasluiul nu va mai străluci la fel. Vedeta locală, psihopatul criminal Luţă, a fost condamnată definitiv la 10 ani de închisoare.
Fapta este din septembrie 2013. Acum suntem în iulie 2015. Timp de 2 ani, Luţă a fost judecat în stare de libertate! Da, un judecător s-a uitat la respectivul şi a considerat că e în regulă; mai excentric băiatul, dar în niciun caz pericol public. Doar un suflet de artist ce trebuie înţeles: Frumos, elegant, cât de cât.
Tot în Vaslui (surpriză), şapte tineri artişti au răpit o fată în vârstă de 18 ani şi au violat-o pe un câmp. Până când a leşinat. Au aşteptat să îşi revină, după care şi-au reluat activitatea artistică. A durat câteva ore. Răpirea şi violul în grup au avut loc anul trecut, în luna noiembrie. Cei 7 acuzaţi sunt cercetaţi în stare de libertate şi împart în continuare acelaşi mizerabil sat vasluian cu victima şi familia ei. (Sursa)
La audieri, unul dintre cei 7 şi-a recunoscut fapta şi a zis că nu îi pare rău de ce a făcut, ba chiar este mândru. Pericol public? Neooo, lăsaţi, maică, copiii în pace! Liberi!
Continue reading
Pe drum spre Brașov. La dus.
Spălătoria de mașini – Amazon. În curte doi antreprenori se chinuiau să pună apă dintr-un bidon de 5 într-o sticluță de 0,5.
Firma de transport – Rotilă. Când am auzit reclama era să fac pană de râs.
Specialistul în grătare – Gogu Hârciogu. Hârciogii fiind renumiți pentru grătarele lor tradiționale.
La întors nimic, că era noapte și ploua de nu vedeai și nu auzeai nimic, nici nume nici altceva.
Îl urmăresc pe Mircea Badea de mult timp (10 ani probabil). De cele mai multe ori nu sunt de acord cu el. Nici el nu mă găseşte simpatic: “ăla cu neg pe faţă, cartof în loc de nas şi cu probleme la căpuţ”.
Îmi permit aroganţa, ca după 10 ani de studiu, să îi fac o caracterizare succintă:
Mircea Badea are o inteligenţă peste medie. Mult peste medie. De aici glumiţele, spontaneitatea, capacitatea de a improviza, chiar o oareşce carismă.
Dar Mircea Badea are maturitatea emoţională a unui preşcolar. De aici orgoliul nemărginit, încrederea nejustificată în propriile calităţi, incapacitatea de a accepta alte puncte de vedere, aroganţa, agresivitatea în gândire, virulenţa în limbaj, încăpăţânarea de a merge pe un drum greşit până la capăt.
Preocuparea obsesivă de a face albie de porci orice element din afara ariei sale de simpatie. Jubilările morbide declanşate de ghinionul celor care gândesc diferit.
În concluzie, Mircea Badea poate fi considerat un geniu. Dar nu neînţeles, ci ratat.
1. În urmă cu mai mulţi ani, am străbătut Grecia de la nord la sud. A durat 4-5 ore, am mers NUMAI pe autostradă şi am trecut prin aproximativ 90 de tuneluri.
2. În anul 1997, România a fost aproape de faliment. A depăşit momentul, vânzând Romtelecom-ul către OTE, o companie greacă.
3. Firmele şi băncile ridicate de greci în România nu o mai duc la fel de bine. Sunt curios cum o duc alea româneşti ridicate în Grecia.
Din 1, 2, 3 şi alte zeci, sute de puncte pe care le-aş putea înşira, rezultă un proverb românesc, nu grecesc: “Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia.”
Cine a năzărit aşa proverb nu avea habar că noi, dacii, suntem lupi, nu câini.
Continue reading
Mă uit și mă crucesc. Nu de situația Greciei, că acolo e clară treabă – o mâna de politruci au sacrificat o țară întreagă pentru că pierdeau accesul la ciolan dacă supărau grecul de rând, prin niște măsuri de trezire la realitate – ci de comentariile pe care le văd la noi.
Îi știți pe ăia care ne explică doct cum Ceaușescu a fost un erou național și că noi am luat pâine pe cartelă și portocale la coadă pentru că numai așa (de parcă am fi cerut produse pe gratis, tată) ne puteam plăti datoria externă? Ăia în care pocnește mândria națională că ne-am plătit și nu am rămas datori nimănui în epoca de aur? Continue reading
Aş spune zâmbitor că este gluma zilei, dacă nu ar veni din partea unui Hannibal Lecter rusofon. Şi el zâmbeşte, din spatele gratiilor ornamentale; nu ştii dacă în acel moment eşti un partener de şuetă sau următorul prânz.
Gluma (sau nu) sună cam aşa: Procurorul general al Rusiei anchetează dacă URSS a recunoscut în mod legal independenţa ţărilor baltice, în 1991. (Sursa)
Rusia anchetează dacă Rusia a făcut o ilegalitate în anul 1991, atunci când le-a zis Estoniei, Lituaniei şi Letoniei “Sunteţi liberi!”
Cred că putem anticipa lejer rezultatul “anchetei” deschise de procurorul general. Doar nu se apucau de treaba asta pentru a reconfirma independenţa balticilor.
Continue reading
Prima dată, acu multă multă vreme, am dat peste niște imagini monumentale, de ziceai că-s venite de la începuturile civilizației. Mult mai târziu am aflat de efortul restaurator al fotografului, pe dealurile copilăriei sale, devenite sterpe și uscate ca praful.
Teribil de bolnav, zicea el de la ce văzuse, s-a făcut bine oblojind mediul din care plecase, aducând înapoi pădurea și apa în ținuturile acelea. Sufletul și corpul i s-a vindecat odată cu verdele copacilor. Continue reading
Mi-am amintit o secvenţă poznașă pusă la cale de nişte comedianţi olandezi. Într-o galerie de artă, au introdus câteva tablouri cumpărate cu mai puţin de 10 euro din Ikea. Le-au prezentat vizitatorilor ca pe nişte excepţionale opere şi au întrebat ce preţ ar fi dispuşi să ofere. În foarte scurt timp, talourile de 10 euro au ajuns sa valoreze zeci de mii.
La fel cum “iubitorii de artă” olandezi priveau tablourile, noi privim felul de a face politică. Încărcaţi cu seriozitate, snobism şi pretenţii, dar fără să avem habar, câtuşi de puţin, dacă analizăm un măr sau o cămilă.
Am ales exemplu ultimele comunicări publice făcute de cei doi piloni politici:
Toleranță – atitudine îngăduitoare față de greșeli.
Eu sunt un tip tolerant, de fapt mulți dintre noi suntem toleranță. Mă deranjează însă cât de intoleranți sunt chiar cei care ne cer să fim toleranți.
Uite, eu nu consider homosexualitatea drept o chestie normală/naturală pentru că, biologic vorbind, dacă aia ar fi normalitatea noi nu am exista ca rasă. Și nu, argumentele cu – acum putem face copii în eprubetă – nu țin, pentru că nu intră în sfera biologiei rasei. Biologic lipsa de atracție față de sensul opus nu este normală. Continue reading
