De ce duceţi dorul iernii?

***

Ninge în Berceni. 29 decembrie 2015 – Jurnalul căpitanului – introspecţie exhaustivă privind relaţiile interumane, om – zăpadă, om – câine, om – piatră.

Pe străzile din Berceni, oamenii par fericiţi cu noile fenomene meteorologice. Se strâng în braţe şi se pupă zgomotos, franţuzeşte. Vecinii de scară se adaptează cu spirit fervent noului habitat.

Raulică Gherosu, tânărul mascul din aripa estică, etaj 7, si-a asumat rolul de para-individul coloniei. Fin observator al fenomenelor naturale, simte momentul prielnic şi îşi etalează virilitatea: “Moaaa, ninge, băga-mi-aş p…!”
Continue reading

The girl on the train – Paula Hawkins

Pe Goodreads s-au votat cele mai bune cărți pe 2015, top relevant pentru piața de carte mondială, venit dintr-o comunitate masivă de cititori. Trec cu părerea prin titlurile câștigătoare ale principalelor categorii, azi The girl on the train, câștigătoarea de la Mistery & Thriller.

Ca să vă zic drept pe mine cartea m-a scos pur și simplu din sărite așa că, fiind votată de peste 100.000 de oameni și având un rating de 4 și 5 stele de la peste 60% dintre cititori, considerați că rândurile care urmează sunt o părere crunt minoritară și pot veni din partea unuia la care cartea nu a prins. Continue reading

Crăciun 2015

Am găsit pădurea din Olanu dormind adânc, buimăcită ca după un dezmăţ prelungit. Fără ţurţurii limpezi agăţaţi de braţele stejarilor. Fără izlazul nins, bombardat de lăbuţe iepureşti şi căcăreze de capră.
25 decembrie – Un sfârşit de toamnă tămâiată, 15 grade legănate de vântul călâu. Miroase a iarbă tocată şi bot reavăn de căprioară.

craciun2017
Continue reading

Moş Crăciun şi măicuţele

mos craciunA fost odată ca pe-acum, pe un plai minune, coperit cu prune. Unde face Prutul spume şi s-adună cerbii turme să asculte cucii-n stâne. Căci ciobanii sunt plecaţi după câinii renegaţi.

Găsise sălaş o casă de maici.

Unşpe maici smerite, fecioare ferite de gând necurat şi ochi de bărbat. Cinci oacheşe, cinci bălane – toate copile cu voci cristaline şi piepturi babane. A unşpea-i jupână – stareţa bătrână cu mintea călită, strabism, otită şi…inimă bună.

În ajun de ger câinesc, când răcnesc de spaimă orcii şi creştinii taie porcii, strigă stareţa cea coaptă, rezonând în fofoloancă:
Continue reading

Noi nu avem site-uri de știri!

Am scris în urmă cu o săptămână:
„Anul acesta nu va ninge în Bucureşti. Am studiat atent prognoza meteo, am răsuflat uşurat. Fără ger, fără nămeţi îngălaţi, pudraţi cu motorină şi ulei de motor, garnisiţi cu rahat de câine. Fără gheaţă pe scări şi borduri. Şi fără sânge din bârnău de babă, împroşcat pe caldarâm.
Mulţumesc, Sfinte Duh al Crăciunului!”

Intru azi pe net, să citesc “știrile”. Un om informat este un om trist. Și parcă prea multă fericire tâmpă în perioada asta. Ajung aici:

Untitled
Continue reading

Argumentele pro-oierit

La orice articol sensibil, cum ar fi unul care explică cum o tradiție românească are un impact negativ asupra mediului dacă e făcută excesiv, în goana după bani, primii care vor reacționa vor fi nu tocmai cei mai deștepți și informați oameni de pe internet ci, dimpotrivă, cei care au interes și cei care-s fixați pe o idee fără să știe prea multe despre ea.

Așa s-a întâmplat și cu articolul despre oierit și cum influențează pajiștile montane. Pe scurt articolul zicea așa – modul de oierit s-a schimbat, numărul oilor s-a schimbat, motivația ciobanului s-a schimbat și toate astea fac ca impactul asupra muntelui să fie mai puternic decât altădată, iar lumea ar trebui să-și schimbe perspectiva romantică asupra ciobanului și să înceapă să privească stâna ca pe o afacere, o afacere ce trebuie reglementată corespunzător.

Un val de prostie, lături și jigniri s-a pogorât asupra blasfemiatorului de mine folosind argumente diverse. Am să vorbesc de câteva dintre ele:

  1. Ești un trădător care vrea ca poporul român să rămână fără esență, că oieritul e ocupație tradițională și doar Dumnezeu poate spune ciobanului ce să facă (nu e o ironie arogantă din partea mea, treaba cu Dumnezeu chiar e luată dintr-un comentariu). 

Nu sunt împotriva oieritului ca tradiție. Mai mult de atât, din punctul meu de vedere numărul oilor ar putea să se și tripleze dacă asta e bine pentru economia româească. Numai că triplatul ăsta nu trebuie să aibă consecințe ireversibile sau cu greu reparabile.

Oameni buni, exploatarea lemnului din pădure este tot o ocupație tradițională Acum toată lumea sare în sus când vede tiruri cu lemne pe șosea. De ce? Pentru că vedem cum ni se golesc munții și reacționăm normal. Nu putem accepta ca pentru buzunarele unei mâini de oameni să condamnă păduri întregi care ne fac aerul tuturor mai bun și muntele mai stabil, doar cu argumentul – na, lasă că se fac bani buni.

Ei dacă acu 50-100 de ani să spunem ați fi văzut cum plecau plutele la vale pe Bistrița (se legau buștenii între ei în plute masive, se făcea un lanț de plute și așa cobora lemnul la vale) ați fi făcut atac de cord. Echivalentul ar fi acum o coloană de câteva zeci de tiruri mergând pe națională. Continue reading

Bine că nu am luat aurul

tadiciRomânia a fost aproape să câștige Campionatul Mondial de Handbal. Adevărata finală s-a jucat între noi și Norvegia; după 60 de minute scorul a fost egal, am pierdut dramatic în prelungiri. Toată admirația pentru excelenta portăriță olandeză, dar prezența echipei sale în finală a fost inopinată și inoportună. Ca și prezența Poloniei în finala mică.

Este mai bine că s-a întâmplat așa, am câștigat doar medalia de bronz. Vă puteți imagina Fenomenul cataclismic Tadici pe care l-am evitat în ultimele momente ale semifinalei cu Norvegia? Să fi apărut Ryde sau, doamne ferește, Cristina Neagu cu medalia de aur la gât… Priveam Cernobîlul ca pe o adiere primăvăratică.

Ferească-ne de ziua în care va exploda butoiul de plutoniu, venin și osânză! Planeta va purta pe veci craterul format la Zalău, sau unde mai traumatizează „strategul” Tadici încă o generație de tinere handbaliste. Să nu mai pomenim secolul de beznă care va urma din cauza norului de ranchiună și ghiorlănie ridicat deasupra Europei.
Continue reading

X factor şi cioara vopsită

În seara asta este prima gală live X factor. Să ne-nveselim zic. Dacă nici ăsta nu mai e motiv de răsfăţ şi dezmăţ naţional, înseamnă că am uitat să fim fericiţi. Să fie muştar, pulpe de la Lidl şi Timişoreana Party! Pentru toată lumea.

Şi dacă vreţi să fiţi români adevăraţi, uitaţi-vă la băietul ăsta. Aplaudaţi-l şi votaţi-l. Dă-l în şorici de România – Norvegia! Ăla-i sport pentru fetiţe.
Ia, fiţi atenţi cum o zice băietu’

Excepţional, tată! Mai că-ţi vine să te ia cu tremurat şi lacrimi. Nu-i de mirare că s-a calificat în “galele live”. Eu cred că va câştiga detaşat concursul. Atâta patriotism, unionism – dragoste pură de neam şi patrie în băietul ăsta. Aşa, ca o explozie.
Şi am mai văzut ceva excepţional:
Continue reading